Despre bioterapie

[The_Fallen]

Stiu ca era o legenda, legata de Asclepios.
Se spune ca mergea pe drum si un sarpe a tasnit din tufisuri, infasurandu-se in jurul bastonului sau.Asa ca acela a lovit sarpele si l-a omorat, iar dupa o vreme, alt sarpe a venit cu o iarba in gura si a atins limba sarpelui mort si acesta si-a revenit la viata.
De aceea are drept simbol sarpele.Nu ca au zis grecii hai sa ne batem joc de crestini, sa vedem ce zice Biblia asta a lor?Aaaah, ca sarpele e rau?Bun ne facem zeu benefic si stii ce?Ii punem ca simbol sarpele, ca sa ii pierdem.
Parca si Moise le-a spus evreilor sa se plece in fata simbolului sarpelui, aflat pe o cruce, ca sa se vindece de muscaturile otravite ale serpilor care ii atacasera in pustiu, sau ma insel?
Si tot nu inteleg cum se face ca un animal, a indus in eroare un om, mintindu-l si provocandu-i caderea.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de The_Fallen

Stiu ca era o legenda, legata de Asclepios.
Se spune ca mergea pe drum si un sarpe a tasnit din tufisuri, infasurandu-se in jurul bastonului sau.Asa ca acela a lovit sarpele si l-a omorat, iar dupa o vreme, alt sarpe a venit cu o iarba in gura si a atins limba sarpelui mort si acesta si-a revenit la viata.
De aceea are drept simbol sarpele.Nu ca au zis grecii hai sa ne batem joc de crestini, sa vedem ce zice Biblia asta a lor?Aaaah, ca sarpele e rau?Bun ne facem zeu benefic si stii ce?Ii punem ca simbol sarpele, ca sa ii pierdem.
Parca si Moise le-a spus evreilor sa se plece in fata simbolului sarpelui, aflat pe o cruce, ca sa se vindece de muscaturile otravite ale serpilor care ii atacasera in pustiu, sau ma insel?
Si tot nu inteleg cum se face ca un animal, a indus in eroare un om, mintindu-l si provocandu-i caderea.

Mai încolo o să explic ce este cu simbolul șarpelui de aramă, și nu este singurul exemplu când există șerpi pozitivi în Sfânta Scriptură. Mai e și toiagul lui Moise care se preface în șarpe, mai ne recomandă și Hristos să fim înțelepți ca șerpii și fără răutate ca și porumbeii. Așadar șarpele ca animal nu e rău, și nici un animal nu ajunge la iad. Toată creația este o carte plină de învățături tainice în care firea făpturilor are înscrisă în ea câte ceva pentru învățarea noastră și lauda lui Dumnezeu. Sunt așa zisele icoane fără împărtășire. Ca niște simboluri cum ai zis tu.
Șarpele însă a fost folosit ca o unealtă de Satana care a intrat în el pentru a ne ispiti printr-o făptură care arăta pe atunci frumos și era cea mai plăcută omului înainte de cădere (căci avea înțeleciune instinctuală). Prin șarpe Satana a biruit pe primul om. De aceea a poruncit Dumnezeu după cădere să ajungă așa de urâtă la propriu și urâtă și de om ca să avem noi o icoană a diavolului și să-l urâm înțelegând că dacă șerpii fostele unelte ale diavolului sunt așa de urâte, veninoase și cu puteri hipnotice cu cât mai urât, veninos, hipnotic este diavolul care le-a stricat. și așa să urâm pe diavol și să fugim de el.
Facere 3, „1. Sarpele insa era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu.[…]14. Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale! 15. Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul".
De aceea îi face plăcere lui Satana ca supușilor săi să le inducă dragoste de șerpi. Cum au ajuns idolatri în comunicare directă cu Satana ca să poată afla ce-i place lui și ce nu-i place o să găsești scris mai târziu de către mine de la Sfinții Părinți la capitolul cu istoria medicinii oculte și a idolatriei unde tratez problema mai pe larg. Ca exemple de dragoste pentru șerpi indusă la adoratorii dracilor sunt îmblânzirea șerpilor prin vrăjile hinduse, dragonii cinstiți ca dumnezei de idolatri din mai toate neamurile și timpurile, îmblânzirea șerpilor veninoși prin îndrăcirea unor sectari etc.
Popii idolești chiar se făleau în pateric față de călugări și îi certau. Le spuneau că nu au o viață așa de plăcută Dumnezeului nostru cum aveau popii idolești viața atât de plăcută dracilor. Ca să demonstreze aceasta arătau că ei au mai multe vise și vedenii de la dracii lor decât călugării de la Hristos. Iar călugării fiind smeriți foloseau cuvintele jignitoare și ironice ale popilor ca să se certe pe ei înșiși că nu sunt suficient de evlavioși. Deși noi zicem că de fapt e o mare cinste ce ne-o face Hristos când nu ne trimite semne și minuni care după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur sunt pentru necredincioși ca să creadă sau pentru puțin credincioși ca să se întărească în credință. Pentru noi Ioan 20, "29. Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!"
Tot așa Sfânta Cruce, care a fost preînchipuită de șarpele de aramă, este unealta prin care Hristos l-a biruit pe drac. De aceea el fuge și o urăște căutând să o batjocorească în cultele care îl slujesc. Iar la adoratorii săi le dictează să urască tocmai simbolurile creștine, (nu a altor credințe care de fapt sunt tot ale lui dar mai mascat) și să le iubească pe ale sale: șarpele, steaua cu cinci colțuri, crucea cu brațele înfrânte și întoarsă pe dos, 666 etc. dar nu pentru că sataniștii au studiat Biblia și au vrut să ne facă sâc… ci pentru că așa le-a poruncit în vedenii și năluciri dumnezeul lor mincinos Satana.
Ca să îți dai seama de dragostea Satanei pentru acest simbol de biruință asupra omului să-ți fac o mică plimbărică prin credințele idolatrilor de prin toată lumea:

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dragonul este o creatură mitologică de obicei descrisă ca fiind un şarpe mare şi puternic sau o altă reptilă cu abilităţi magice şi spirituale. Creaturi mitologice având câteva sau multe din caracteristicile tipice asociate dragonilor sunt comune în toate mitologiile lumii.
În zoologie, cuvântul dragon este cuprins, singur sau în combinaţii, în denumirea comună a unor specii de animale actuale: viermi (dragonul, numit şi vierme de Guinea sau filarie de Medina), peşti (dragonul de mare, peştele-dragon), reptile (dragonul de Komodo) etc. [COLOR=#444444]Numele "dragon" înseamnă "reptila morţii".[/COLOR][COLOR=red][necesită citare][/COLOR]
Variatele fiinţe care azi poartă numele de dragon probabil că nu au o singură origine, iar semnificaţiile lor sunt foarte diverse. Simbol al vieţii în China, animal protector în Indonezia, păzitor al săbiilor în Japonia, malefic şi viclean în Europa, dragonul se întâlneşte în numeroase mituri şi legende. De obicei, dragonii din est, dragonii chinezeşti sunt fiinţe benefice ce aduc noroc. În mitologiile vestice, ca cea greacă sau cea celtică, dragonul este o încarnare a răului. De asemenea în mitologia persană dragonul este malefic (vezi Zahhak). În mitologiile băştinaşilor americani, dar şi în estul Asiei, ei sunt văzuţi ca forţe primare ale naturii şi ale universului. Sunt asociaţi cu înţelepciunea - sunt mai inteligenţi ca oamenii - şi cu longevitatea. De asemenea, pot avea puteri magice şi supranaturale şi sunt reprezentanţi ai mediului acvatic. Ei personifică apa, fântânile, ploile şi râurile. Unile culturi înzestrează dragonii cu darul vorbirii.
Sunt de obicei înfăţişaţi ca nişte şerpi sau şopârle de dimensiuni mari, uneori împrumutând şi trăsături de pasăre de pradă. Au corpuri alungite, solzoase, clocesc ouă. Dragonii au aproape întotdeauna ochi mari, trăsătură care stă la originea cuvântului "dragon" în multe culturi. Adeseori, dar nu întotdeauna, au aripi şi răsuflare incandescentă.
Dragonii sunt mari colecţionari de comori. Cei care vorbesc sunt amatori de ghicitori. Pentru a le câştiga încrederea trebuie să participi la un concurs de ghicitori. Uneori câştigătorii sunt lăsţi de dragoni călare pe ei în zbor.
În simbolismul medieval, dragonii erau o imagine a apostazei, a trădării şi a perfidiei, dar şi a furiei şi invidiei. Era asociat şi cu calamităţile naturale. Multiplele capete erau simbolul decadenţei şi opresiunii şi chiar al ereziei. Cu toate acestea, unele popoare europene au văzut în dragon un simbol al independenţei, al suveranităţii şi puterii. Dragonul poate însemna şi inteligenţă; doborând un dragon, eroii din basme nu numai că aveau acces la comoara păzită de acesta, dar în plan simbolic însemna că a învins pe cea mai vicleană dintre creaturi. În unele mitologii, în special cea chinezească, dragonul reprezintă şi norocul.
Joseph Campbell, în Puterea mitului, vedea în dragon un simbol al divinităţii şi al transcedentalului, pentru că reprezenta unitatea dintre Cer şi Pământ combinând şarpele (terestru) cu aripile unei păsări sau a unui liliac (celest).

Dragoni asiatici

Dragon chinezesc
Lóng
Lóng este prototipul dragonului chinezesc. Are o formă alungită de şarpe, combinată cu atributele altor animale; de cele mai multe ori nu are aripi, şi deţine patru gheare la fiecare picior (cinci pentru emblema imperială). Ei sunt stăpânii vremii şi a apei şi sunt un simbol al puterii.
Dragon japonez
Ryū
Similar dragonilor din China şi Coreea, cu trei gheare în loc de patru. Ei sunt fiinţe pozitive şi binevoitoare (cu mici excepţii) şi pot îndeplini dorinţe; sunt destul de rari în mitologia japoneză.
Dragon corean
Yong
Un dragon celest, în mare, la fel ca dragonul lóng din China. Ca şi lóng, yong şi alţi dragoni coreeni sunt asociaţi cu apa şi vremea.
yo
Un dragon oceanic fără coarne, uneori identificat cu şarpele marin.
kyo
Un dragon de la munte.
Dragon siberian
Yilbegan
Asemănător cu dragonii turci şi slavi.
Indian Dragon
Vyalee
Văzut de obicei în templele din India de Sud

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dragoni europeni

Dragoni scandinavici şi germanici
knucker
Şarpe foarte mare înaripat sau fără aripi,neputand sa-si folosesca aripile,ele ne fiind destul de dezvoltate.Knucker nu scuipa foc,dar ese veninos.Despre ei se credea că mănâncă vite şi erau asociaţi cu ciuma şi cu molimile. Cu toate acestea, se spunea că dacă vezi un knucker vei avea noroc.
Dragon slavon
zmey, zmiy, or zmaj
Similar cu dragonul european convenţional, dar cu mai multe capete. Au respiraţie încinsă şi/sau lasă dâre de foc în urma lui când zboară. În mitologia slavonă şi în tradiţiile folclorice slavone dragonul simbolizează răul. Unor dragoni li se dă nume turceşti (vezi mai jos, Zilant), simbolizând conflictul de lungă durată dintre slavi şi turci sau tătari.
Dragonii româneşti
balaur
Balaurii sunt foarte asemănători cu slavonul zmey: foarte mari, cu înotătoare de peşti şi multe capete.
zmeu
Zmeii au derivat din dragonii slavici. Ei sunt fiinţe humanoide care pot zbura şi au respiraţia de foc.
Dragoni tătari
Zilant
Foarte asemănător cu un wyvern, zilantul este un simbol al regiunii Kazan. Termenul Zilant însuşi este o inetrpretare rusească al cuvântului tătar yilan (şarpe).
Dragonii din Chuvash
Vere Celen
Dragonii din regiunea Chuvash reflectă trăsăturile mitologiei specifice, dinaintea răspândirii islamismului
Dragonii galezi
Y Ddraig Goch
Dragonul roşu este simbolul tradiţional al Ţării Galilor şi apare pe steagul naţional galez.
Dragonii maghiari (Sárkányok)
zomok
Este un şarpe uriaş care trăieşte în mlaştină, şi care, din cînd în când ucide porci sau oi. Un grup de ciobani îl poate omorî cu uşurinţă.
sárkánykígyó
Un uriaş şarpe înaripat, care nu este de fapt decât un zomok ajuns la maturitate. Este folosit uneori pentru deplasarea aeriană de către garabonciások (un tip de magicieni). Dragonii sárkánykígyó conduc furtunile şi vremea rea.
sárkány
Un fel de dragoni cu formă umană. Mulţi din ei sunt giganţi cu mai multe capete. Puterea lor este dată de numărul de capete. Devin din ce în ce mai slabi pe măsură ce pierd capete.

Dragoni americani

Dragoni mezoamericani
Quetzalcoatl
Cunoscutul zeu aztec Quetzalcoatl are înfăţişarea unui şarpe cu pene. El este cel care împarte cunoaşterea oamenilor şi de asemenea, este un simbol al morţii şi al învierii.
Boi-tata
Un animal cu aspect de dragon (de obicei un şarpe), în cultura indienilor brazilieni.

African dragons

Dragoni africani
Amphisbaena
Probabil originar din Africa nordică (iar mai apoi în Grecia), Amphisbaena este un dragon cu două capete (unul în faţă, iar celălalt la sfârşitul cozii). Capul din faţă ţine cu dinţii coada (sau gâtul capului celălalt), formând un cerc care îl ajuta să se rostogolească.

Wyvern
Spre deosebire de alţi dragoni, Wyvernul are numai două picioare. Cu toate acestea, dat fiind că este vorba de cel mai mare dragon din lume, îi sunt suficiente pentru a-şi căra prada, de exemplu un elefant. Wyvernul are dimensiuni considerabile (15 m lungime, 6 m înălţime). Wyvernul atacă doar folosindu-şi dinţii, coada şi ghearele.

Creaturi asemănătoare dragonului

Vasiliscul
Un vasilisc iese dintr-un ou clocit de un cocoş. Este asemănător cu şerpii şi şopârlele şi, conform legendelor, poate ucide cu privirea, cu vocea, sau atingând victima. Ca Medusa, moare dacă se priveşte în oglindă.
Leviatanul
În mitologia ebraică, leviatanul este o creatură mare asemănătoare unui crocodil cu dinţi fioroşi; în Biblie, leviatanul poate sufla foc. Peste timp, termenul a ajuns să însemne un monstru marin de dimensiuni mari; în ebraica modernă, "leviathan" pur şi simplu înseamnă "balenă". Un şarpe marin este de asemenea foarte asemănător cu dragonul, chiar dacă arată mai mult a şarpe şi trăieşte în apă.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Cum dragostea de sănătate pământească duce la moarte veșnică

Am văzut mai sus cum dragostea de sănătate fără Dumnezeu duce la moarte veșnică.
Să vedem acum cum dragostea de sănătate doar pentru aici pe pământ, fără de pocăință, fără de întoarcere de la păcat, fără de interes de unirea cu Dumnezeu, adevărata sănătate, duce tot la moarte veșnică deși Dumnezeu ne îngăduie prin îndelunga Lui răbdare și neînțeleasa Sa bunătate.
Facere 4, 10: „si a zis Domnul: "Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. 11. Si acum esti blestemat de pamantul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta. 12. Cand vei lucra pamantul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant". 13. Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decat as putea-o purta. 14. De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni, ma va ucide". 15. Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain inseptit se va pedepsi". Si a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare. 16. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden.”
Dacă ar fi vrut adevărata sănătate Cain și-ar fi cerut iertare și ar fi preferat să fie ucis de mii de ori doar să stea cu Mirele său cel iubit, să nu se despartă de la fața Lui. Dar nu, a preferat să i se dea un leac să-i fie doar bine pe pământ, să nu pățească ceva rău aici, iar că s-a dus de la fața lui Dumnezeu nici că i-a păsat.
Tot așa fac cei ce nu-i interesează dacă vreo medicină încalcă sau nu porunca lui Dumnezeu sau nădejdea în El ci se iau numai după efectele pământești. Adică nu-i interesează dacă duhovnicește se strică doar să aibă rezultate concrete de vindecare la boala lor, să fie mai mult statistic decât efectul Placebo, să poată energia vindecătoare să fie palpabilă, măsurabilă, să „aibă sănătate că-i mai bună decât toate!” deci și decât dragostea lui Hristos. Să nu fie la nici un ortodox aceasta!
Solomon a fost cel mai înțelept om până la Hristos. După cum Adam, cunoscând toate ierburile, inclusiv proprietățile lor medicale, a fost primul medic științific, natural, firesc, tot așa Solomon prin înțelepciunea pe care a dorit-o mai mult decât bogățiile și puterea lumească (și Dumnezeu când îți dorești ceva îți dă) a reușit să facă cel mai bun tratat de medicină din lume. Atât de bun era acel tratat că evreii nu se mai îmbolnăveau. Din această cauză le-a pierit frica de Dumnezeu și s-au dedat la încălcarea distractivă și cu voioșie a legii Lui, inclusiv la închinarea la idoli.
A ajuns la putere Iezechia, de care spune Sfânta Scriptură că:
4 Regi 18, 1. „In anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, s-a facut rege Iezechia, fiul lui Ahaz, regele Iudei. 2. Acesta era de douazeci si cinci de ani cand s-a facut rege si a domnit douazeci si noua de ani in Ierusalim. Numele mamei sale era Abia, fiica lui Zaharia. 3. Acesta a facut fapte placute in ochii Domnului in toate, cum facuse si David, tatal sau, ca el a desfiintat inaltimile, a sfaramat stalpii cu pisanii idolesti, Aserele, 4. Si a stricat sarpele cel de arama, pe care-l facuse Moise; chiar pana in zilele acelea fiii lui Israel il tamaiau si-l numeau Nehustan. 5. Si a nadajduit el in Domnul Dumnezeu. Ca el n-a mai fost altul intre toti regii lui Iuda, nici inainte, nici dupa; 6. Caci s-a lipit el de Domnul si nu s-a abatut de la El, ci a pazit poruncile Lui, cum poruncise Domnul lui Moise.”
Vedem că până și șarpele de aramă (pe care îl dăduse Dumnezeu ca leac împotriva mușcăturii de șerpi veninoși, și care îl preînchipuia pe Hristos doctorul sufletelor și trupurilor noastre) l-a stricat deoarece evreii în nebunia lor și l-au făcut dumnezeu mincinos și se închinau ca la un idol.
Parcă ar fi vrut să spună că și dacă avem o medicină normală sau chiar dumnezeiască, dacă nu este luată după porunca lui Dumnezeu și pe placul Lui, mai bine o lepădăm. Adică dacă ni se propune de medici firești pentru a fi sănătoși să avortăm, sau să mâncăm carne în post să nu facem aceasta că mai rău ne îmbolnăvim. Dacă pentru a ajunge la sănătate trebuie să alergăm la medic în zilele de sărbătoare, sau începe preocuparea noastră medicală să ne absoarbă atât de mult de nu mai cercetăm rugăciunea, Sfânta Biserică și pacea minții sau a inimii să știm că am idolatrizat medicina și efectele ei binefăcătoare. Păzea că Dumnezeu te lasă să cazi prin ceea ce-ți faci tu dumnezeu. Deci mai rău te vei îmbolnăvi din stres. Și chiar dacă ți-ar strecura cineva ideea să duci untdelemn la 7 Sfinte Masluri, păzea că e otravă. Dacă nu ai încredere într-un Sfânt Maslu cum să mai ai încrederea în 7, care e multiplu de 1. E bătaie de joc la adresa Puterii lui Dumnezeu. Dacă cineva ți-ar sugera să mergi doar la Sfântul Maslu fără să te spovedești și fără să-ți schimbi viața , sau să deschizi Evanghelia ca să ghicești de te vei vindeca sau nu greșeală mortală veșnic căci transformi pe preot în mintea ta în vrăjitor și pe Dumnezeu într-o putere oarbă, impersonală, fără dragoste și cunoștință, fără dreptate ca un fel de bioenergie cu mască ortodoxă.
Nu așa! Să stricăm idolii noștri, păcatele noastre și voința noastră (de a ne vindeca indiferent dacă Dumnezeu vrea sau nu, indiferent dacă ne este de folos veșnic sau nu), să ne întoarcem la Hristos și așa să apelăm la Sfintele Lui Taine de vindecare Botezul, Spovedania, Sfântul Maslu, Împărtășania și la tainele Lui din natură - medicina firească.
Aceasta este medicina pocăinței, medicina răbdării, medicina ortodoxă.
Tot Iezechia a stricat cartea de medicină a lui Solomon ca evreii să se îmbolnăvească și de durerile bolii să se întoarcă la adevărata credință.
Vedeți că e bună boala de aici și preabună ca să ne dea sănătate și încă veșnică?
4 Regi 20, 1. „In zilele acelea s-a imbolnavit Iezechia de moarte si a venit la el Isaia proorocul, fiul lui Amos, si i-a zis: "Asa graieste Domnul: Fa testament pentru casa ta, caci nu te vei mai insanatosi, ci vei muri!" 2. Atunci s-a intors Iezechia cu fata la perete si s-a rugat Domnului, 3. Zicand: "O, Doamne, adu-ti aminte ca am umblat inaintea fetei Tale cu credinta si cu inima dreapta si am facut cele placute in ochii Tai!" Si a plans Iezechia tare. 4. Isaia insa nu plecase inca din cetate, cand a fost cuvantul Domnului catre el si i-a zis: 5. "Intoarce-te si spune lui Iezechia, stapanul poporului Meu: Asa zice Domnul Dumnezeul lui David, stramosul tau: Am auzit rugaciunea ta si am vazut lacrimile tale; te vei vindeca si a treia zi te vei duce in templul Domnului; 6. Si voi mai adauga la zilele tale cincisprezece ani si din mana regelui Asiriei te voi izbavi pe tine si cetatea aceasta o voi apara pentru Mine si pentru David, robul Meu!" 7. Si a zis Isaia: "Luati o turta de smochine! Si au luat o turta de smochine si au pus-o pe rana si s-a insanatosit”
Boala lui Iezechia era cancerul, dacă ar fi avut cartea de medicină a lui Solomon s-ar fi vindecat. Dar nu a cârtit că a ars-o, nu s-a deznădăjduit de mila lui Dumnezeu deși nemincinosul Isaia i-a spus nestrămutatele, hotărâtele, puternicele, infailibilele cuvinte ale lui Dumnezeu care nu poate fi silit de nimeni să nu și le împlinească. Dar a apelat la Sfintele Lacrimi de Pocăință leacul cel mai bun dintotdeauna și iată că L-a biruit pe Dumnezeu mutându-i dreptatea în milă pe loc. Vedeți că cea mai bună medicină, chiar și împotriva cancerului este medicina pocăinței? Și i-a dat o turtă de smochine ca să confirme medicina firească. Nu i-a dat zeamă strecurată de smochine diluată până la dispariție.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Iar șarpe, dar de data asta sfânt, de aramă, ca o icoană a lui Hristos:
Ioan3,14. „Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului,15. Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”
Numerii 21, 5. „Si graia poporul impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise, zicand: "La ce ne-ai scos din pamantul Egiptului, ca sa ne omori in pustiu, ca aici nu este nici paine, nici apa si sufletul nostru s-a scarbit de aceasta hrana saracacioasa". 6. Atunci a trimis Domnul asupra poporului serpi veninosi, care muscau poporul, si a murit multime de popor din fiii lui Israel. 7. A venit deci poporul la Moise si a zis: "Am gresit, graind impotriva Domnului si impotriva ta; roaga-te Domnului, ca sa departeze serpii de la noi". Si s-a rugat Moise Domnului pentru popor. 8. Iar Domnul a zis catre Moise: "Fa-ti un sarpe de arama si-l pune pe un stalp; si de va musca sarpele pe vreun om, tot cel muscat care se va uita la el va trai. 9. Si a facut Moise un sarpe de arama si l-a pus pe un stalp; si cand un sarpe musca vreun om, acesta privea la sarpele cel de arama si traia.”
După cum vedem mai sus însăși cârtirea poate aduce boli, deoarece nemulțumit fiind de realitățile date de Dumnezeu pe lângă necazul propriu-zis apare tulburarea împotrivirii voilor (sursa oricărei tulburări este împotrivirea voilor ori a voilor creaturilor ori a voilor creaturii față de voia lui Dumnezeu). Cum apare tulburarea apare stresul care poate provoca și cancer și boli psihice și de multe ori duce și la sinucidere. Pe de altă parte cârtirea aduce mânia lui Dumnezeu și supliment de boală. De exemplu, Pr. Porfirie spunea că un ucenic al lui a primit ascultarea de a nu se ruga lui Dumnezeu să îl însănătoșească. Acesta a răbdat o lună în spital apoi s-a rugat să îl însănătoșească bunătatea lui Dumnezeu pentru rugăciunile Maicii Domnului. Pr. Porfirie i-a trimis vorbă că dacă asculta și nu se ruga boala mai dura 2 săptămâni dar fiindcă s-a rugat, dorind mai mult sănătatea decât împlinirea voii lui Dumnezeu, boala va mai dura încă 2 luni, deci s-a dublat perioada. Desigur că acel creștin era avansat și trebuia astfel să învețe că e mai importantă sănătatea veșnică adică pe scurt unirea voii noastre cu cea a lui Dumnezeu decât sănătatea cea trecătoare. Nu ne cere nimeni nouă, începătorilor să nu ne rugăm pentru sănătate, dar să nu punem mai presus sănătatea decât voia lui Dumnezeu ni se cere la toți creștinii. Mai trebuie să explicăm oare ce mare păcat este a cârti că nu ne găsim leacul? Pățim ca evreii în pustie – suntem mușcați de șerpii cei veninoși și murim prin cârtire. Dar nici evreii în pustie n-au mers până acolo încât să caute șerpi veninoși și să-i roage să-i muște, de dragul homeopatiei "Similia similibus curantur" cele asemănătoare se vindecă prin cele asemănătoare. Noi creștinii să fim mai răi și să căutăm vindecare la vrăjmașii lui Hristos, la șerpii cu halat de medic înveninați împotriva adevăratei medicini și împotriva celor ce-i demască?
Falșii medici și falșii teologi - într-un cuvânt medicii „ortodocși” homeopați – printre alte năzdrăvănii „teologice” și-au găsit să explice că rădăcinile homeopatiei se află în binele Bibliei. Noi vom arăta mai târziu că își are rădăcina în răul exemplificat de Sfintele Scripturi. Aici doar vom spune că șarpele de aramă ca medicament homeopat este o minciună gogonată… servită sub formă de gra(ve)nule.
Sfinții Părinți spun că Mântuitorul a luat chip de păcat deci de șarpe spânzurat pe Sfânta Cruce ca să ne omoare păcatul. Aici ar fi după opinia greșită a homeopaților tratament prin asemănare. Numai că dimpotrivă e tratament prin contrarii, deci alopat "Contraria contrariis curantur" cele contrarii se vindecă prin cele contrarii. Cum? Iată:
1. Păcatul are 2 capete unul al durerii altul al plăcerii. Dacă-l iei de plăcere dai de durere veșnică dacă îl iei de durere prin lupta împotriva lui sau necaz dai de bucuria veșnică, de capătul plăcerii. Așadar păcatul e boala nu asemănarea și are 2 contrarii plăcerea și durerea.
2. Mântuitorul era șarpe de aramă și nu viu după cum se scrie în Filocalie pentru că arama este foarte dură deci nu poate fi deformată. După cum șarpele fiind de aramă nu se mișca de loc așa nici Mântuitorul nu s-a mișcat de loc spre păcat deși a luat toate păcatele noastre ale tuturor asupra Sa prin durerea Crucii. Deci nici o plăcere și în schimb toate durerile noastre, inclusiv ale iadului deci și cele veșnice.
3. Așadar Mântuitorul a vindecat boala păcatului nu prin ceea ce a produs-o adică prin plăcere ci prin contrariul ei care este durerea și care ne vindecă de păcat fiindcă este tocmai contrariul plăcerii.
Pe de altă parte nu vrem să cădem în cursa întinsă de draci prin clasificarea lor a medicinii. Noi nu credem în clasificarea indusă de Hahnemann de alopatie, homeopatie și isopatie. Vom explica aceasta la capitolul clasificărilor. Pentru moment spunem doar că homeopatia are o denumire mincinoasă la fel ca și restul din ea. Conform metodelor ei ar trebui să se numească Nihilopatie deoarece nu mai rămâne nici o substanță și are așadar principiul "Nihilia nihilibus curantur" cu nimic se vindecă nimic.


va urma cu:

Medicina ocultă ca închinarea la idoli față de medicina firească ca închinare la o icoană a mântuirii