Am un caine si un prieten, om

[mishi55]

În prealabil postat de eodor nastasa

Am un caine. Mic, flocos, negru si-i bleg de o ureche. Nu stiu ce rasa e, nu ma pricep la caini. L-am gasit pe un santier, mai bine zis, el m-a gasit pe mine din multimea de oameni ce se perindau pe acolo. S-a tinut o zi intreaga dupa mine, chiar daca era speriat de "vanzoleala" de acolo.
L-am luat acasa, unde mai am doua mata pripasite, aduse de fii-miu de prin zapezile iernii. Dupa "tavaleala" de'nceput, cainele si matele s-au imprietenit.
Acum, cainele cand ma vede, sare pe mine si ma "spala" de nu se poate, ce sa mai, cand ma vede, ii gata.
Am si un prieten, om. Nici prea mare, nici prea mic, nici prea prea, nici foarte foarte. Nu suporta cainii, si, nici cainii nu-l inghit, fie ei mari ori mici...Care este dilema mea ? Ei bine, v-am spus, cainele cand ma vede, chiar daca sunt "negru" de suparare ori binedispus, sare pe mine si se gudura peste poate, prietenul, cand ma vede, se bucura...dar, nu se gudura, ba dimpotriva, imi repeta obsesiv, uneori chiar imperativ, "scapa dracu' de potaia asta, nu vezi ca nici macar n'arata a caine serios, ci mai degraba, ii un hibrid ?", ei, intrebare : De cine ar trebui sa scap, de om sau de caine, ori poate, de amandoi ?

Poate nu trebuie sa scapi de nici unul. Fiecare are locul lui. Si cu amandoi, viata e mai bogata. Iar faptul ca prietenul nu se gudura cand te vede... cred ca e cel mai bun semn, cea mai buna dovada ca e bine sa-l pastrezi. Pastreaza-l, dar nu-i urma si sfatul de a scapa de caine. Se pare totusi ca reusesti sa-i fericesti pe amandoi, asa ca...