Nu ma simt casatorit, desi sunt!!!

În prealabil postat de laurentiupetre

Buna tuturor. Sunt casatorit de 6 ani si am impreuna cu sotia mea un copil de 4 ani. Din toti acesti ani nu mai mult de doi au fost lapte si miere - restul au insemnat neintelegeri, certuri, ignoranta, durere. Cu doar cateva luni in urma am fost pus in fata unei situatii pe care orice sot o detesta probabil cel mai mult intr-o casnicie: am aflat de infidelitatea sotiei mele. Mi-au trebuit cateva saptamani sa ma hotarasc ce atitudine sa iau - sa divortez, sa o pedepsesc in acelasi fel? Am ales sa o iert si sa incercam sa pornim la drum de la inceput. Nu stiu daca am gresit sau daca am facut bine si probabil ca doar timpul si sotia mea ma vor lamuri in acest sens dar nu regret decizia pe care am luat-o. Dupa atitea situatii de viata intr-o perioada atat de scurta de casnicie va pot impartasi concluzia la care am ajuns eu - dragostea in sensul ei adolescentin dureaza trei zile. Dupa aceea dragostea intre cei doi soti se cheama respect, prietenie, ajutor neconditionat, iertare, intelegere. Si aceasta noua "dragoste" nu va mai fi chimie ci va trebui sa o invatati amandoi, unul fata de celalalt. Trebuie sa inveti sa apreciezi omul de langa tine pentru ce este, pentru ce ofera, pentru ce reprezinta el pentru tine. Asta va pot spune eu ca am invatat din tot ce am trecut in casnicia mea...

Eu cred ca ai procedat intelept. Demonul desfranarii ne poate insela pana in ultima clipa a vietii. Nu toti au taria de a lupta cu aceasta patima. Cu cat familia colaboreaza mai mult cu un duhovnic bun, postesc si se roaga, cu atat exista sanse mai multe ca influentele rele sa se diminueze. Dumnezeu sa va ocroteasca pe toti trei. In general, in astfel de situatii, e bine sa ne rugam pentru cel care greseste. Paraclisul Maicii Domnului este foarte util in astfel de situatii. Si, de asemenea:Acatistul Sfintei Maria Egipteanca


Sa nu uitam ca familia crestina trece printr-o perioada de criza tocmai datorita ,,modernismelor'' de tot felul cu care vine in contact. Nu sunt familisti toti cei care se casatoresc, ci numai aceia care reusesc sa mentina o familie. Niciun sacrificiu nu este zadarnic.

[cristina2012]

În prealabil postat de theofan

Am si eu o problema. Sunt casatorit de aproape un an, si... nu ma simt casatorit. Simt afectiune fata de sotia mea, dar NU o simt jumatatea mea sau o parte din mine. Nu am pacatuit pana la cununie, avem oarecare liniste (mici certuri, firesti), dar nu stiu daca mai trece cineva prin asa ceva. Cum v-ati simtit dupa casatorie? V-ati simtit schimbati? In ce sens? In afara de faptul ca acum avem relatii trupesti, nu simt nicio schimbare la mine, nici in bine, nici in rau fata de perioada anterioara.

Poate e o intrebare retorica, dar... casatoria se invata? In cat timp?

Nici eu nu m-am simtit maritata dupa ce m-am casatorit, poate doar limitarile faceau diferenta cu perioada anterioara. Nici dupa primul an nu ma simteam casatorita. Sudura a inceput sa se realizeze abia cu primul copil, adica atunci cand noi am inceput sa "construim" ceva: "familia, viitorul". Acum, la 12 ani de la casatorie, ma simt foarte casatorita, eu si el suntem ceva cu totul aparte de restul lumii... e minunat asa. Dar a durat vreo 10 ani pana am simtit ca am trecut pragul.

Un citat care mi se pare exceptional pentru astfel de situatii, care apartine lui Camus: "daca vrei sa fie frati, pune-i sa cladeasca un turn, daca vrei sa se manace intre ei, arunca-le graunte". Casatoria in sensul crestin tocmai asta este, o constructie mare, dificila, care necesita munca si colaborare, sacrificii si rabdare.

[sorin2003]

[
Insa, durerea mea cea mare este ca ea a avut un prieten acum cativa ani pentru cateva luni si nu am fost primul barbat din viata ei. Ma asigura ca nu este adevarat cu prima iubire care nu se uita, ca pe ea nu o mai intereseaza deloc acea persoana cu care a rupt legatura de multi ani, ca regreta, dar nu are cum sa dea timpul inapoi. Si ca pe mine ma iubeste din toata fiinta.......

am trecut si eu prin aceleasi momente(sau cel putin asta cred).sunt casatorit de 12 ani... aceste ganduri aduc numai suferinta , certuri ...mi-am dat seama ca atunci cand imi apar aceste ganduri este pt. ca nu imi iubesc sotia cat ar trebui. restul cuvintelor sunt de prisos

[aurelia1984]

În prealabil postat de theofan

Cel mai mult m-a atras la sotia mea faptul ca ma iubeste cum nimeni nu m-a mai iubit. Mi-a dovedit asta de mii de ori.

Insa, durerea mea cea mare este ca ea a avut un prieten acum cativa ani pentru cateva luni si nu am fost primul barbat din viata ei. Ma asigura ca nu este adevarat cu prima iubire care nu se uita, ca pe ea nu o mai intereseaza deloc acea persoana cu care a rupt legatura de multi ani, ca regreta, dar nu are cum sa dea timpul inapoi. Si ca pe mine ma iubeste din toata fiinta. Insa, imi vin mereu imagini in cap cum ar fi fost ea cu acela, cum ca pe mine m-ar putea compara (eu nu am avut nicio relatie trupeasca pana la casatorie). Am stiut dinainte de acest lucru, mi-a spus, si am crezut ca voi putea trece mai usor datorita iubirii. Insa, tot mai simt durere si nu ma pot darui 100 % pana nu ma vindec de obsesia ca poate inca mai are un mic sentiment fata de prima persoana. E posibil ca sa uiti de prima persoana cu care ai fost, mai ales daca s-a terminat prost relatia?

Vai, cat te inteleg Theofan! Poate te-ar ajuta sa citesti dintr-o alta ramura a forumului: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=8410
Vorbim acolo mai multi despre cum se poate sa depasesti suferinta provocata de vechile relatii ale persoanei iubite.

Doamne ajuta!

[AlinB]

În prealabil postat de theofan

Am si eu o problema. Sunt casatorit de aproape un an, si... nu ma simt casatorit. Simt afectiune fata de sotia mea, dar NU o simt jumatatea mea sau o parte din mine. Nu am pacatuit pana la cununie, avem oarecare liniste (mici certuri, firesti), dar nu stiu daca mai trece cineva prin asa ceva. Cum v-ati simtit dupa casatorie? V-ati simtit schimbati? In ce sens? In afara de faptul ca acum avem relatii trupesti, nu simt nicio schimbare la mine, nici in bine, nici in rau fata de perioada anterioara.

Poate e o intrebare retorica, dar... casatoria se invata? In cat timp?

Eu te-as intreba in primul rand cam in ce consta viata voastra duhovniceasca.

Pe urma, daca nu exista niste diferente, neintelegeri niciodata aplanate ci fiecare incearca cumva sa le faca pe ale lui si mai putin sa tina cont de celalalt..

Si in al treilea dar nu ultimul rand, ce te-ai fi asteptat tu sa simti sau sa se intample dupa casatorie?

[AlinB]

Sudura de care vorbesti la parintii tai, vine prin fff. multa dragoste, de ambele parti. Daca unul sau amandoi sunt centrati pe alte lucruri decat persoana celuilalt, nu se poate ajunge acolo.

Obsesia cu fostul ei prieten e problema ta personala, faptul ca esti intr-un fel gelos pe ceva care practic nici nu exista, tine de tine si da, este o problema pentru relatia voastra si mai ales pentru ceea ce astepti tu..
Iar gelozia apare pe fondul unei scaderi a iubirii si a cresterii posesivitatii. Asta inseamna mai putina ingredere, mai multa suspiciune si paranoia.
Daca ai iubi-o mai mult, ai vedea intreaga situatie altfel, practic trecutul ei nici n-ar mai exista in orizontul constiintei tale.

Lupta cu gelozia e o lupta duhovniceasca si trebuie sustinuta printr-o viata duhovniceasca.
Alta solutie nu este, decat eventual indiferenta fata de respectiva situatia dar pe care nu ti-o poti impune sau mai rau ar putea veni printr-o racire si mai mare a sentimentelor fata de sotie.

Transformari magice nu vor apare peste noapte, iubirea in cadrul casatoriei apare in masura in care cei doi se raporteaza la sursa dragostei, care este Dumnezeu.

Pentru unii e mai usor daca au "reflexul" vietii duhovnicesti, pentru altii este mai greu..

[aurelia1984]

În prealabil postat de anna21

Adevarata problema este ca nu o iubesti, sper sa nu te simti jignit.
Daca m-ar intreba cineva ce-mi place la sotul meu, as putea umple pagini intregi! Dar nu as scrie ca apreciez ca ma iubeste. Faptul ca el ma iubeste sau nu, nu are legatura cu ce simt eu pentru el. Cred ca nu este un detaliu lipsit de importanta.

Eu cred ca e foarte important pentru felul in care iubesti daca cel iubit de tine te iubeste. Iubirea reciproca e mult mai frumoasa si mai datatoare de energie decat o iubire unidirectionata. Sigur ca il iubesti si pentru ca te iubeste si te accepta asa cum esti! E si recunostinta o componenta a iubirii, fara de care, iubirea cred ca e mai putina.

[rammmy]

buna theofan...sa stii ca si eu am trecut prin incercarile pe care le traiesti tu.eu sunt casatorita de un an dar in total au trecut 3 ani de relatie...eu am trait problema din ambele unghiuri...eu mi,am pus viata mea pe tava si i.am povestit tot ce am facut ca sa.i dovedesc ca vreau sa incep o noua etapa sa ajung la acea treapta a maturizarii cu el.. dar din pacate in primul an de relatie si sotul meu avea aceeasi problema k si tine..devenise ft ft gelos si il macina gandul ca am mai avut o relatie inainte de a fi cu el...crede.ma ca imi facuse zilele ft amare gandurile acestea il distrugeau si pe el si pe mine deoarece ma obosea psihic ,desi il iubeam voiam sa.l parasesc,obosisem sa.i dovedesc ca nu are dreptate...mai tarziu am descoperit ca si el a avut o relatie cu o tipa care apare acum pe la tv...ca sa ma razbun am inceput sa.i reprosez si eu doar ca sa.l ranesc pt ce mi.a facut el mie...dar din pacate am ajuns sa fiu obsedata de acea persoana...ajunsesem sa fac cercetari despre ea ca sa.i dovedesc ca de fapt acea persona nu.i era fidela....astfel ajunseseram sa ne certam in fiecare zi,pur si simplu nu ne mai suportam desi ne iubeam enorm...cu timpul am inceput sa avem incredere si sa ne rugam la DUMNEZEU sa ne ajute nu nu distrugem tot ce am cladit...astazi totul e bine dar regret ca am pierdut un an din viata noastra,un an in care vietile noastre puteau sa se desparta si nu mai ajungeam sa ne casatorim si sa facem o casa impreuna....sfatul meu e:daca sotia ta iti spune ca nu se mai gandeste deloc la vechea relatie SA O CREZI,AI INCREDERE IN EA...pt ca are dreptate faptul k s.a casatorit cu tine inseamna ca a lasat totul in urma si ca a descoperit cu adevarat iubirea in stare matura...daca veti continua sa aveti discutii va veti distruge pe amandoi dandu.i satisfactie celui rau....cand simti ca te roade gelozia ROAGA.TE,priveste.o si spuneti ca ea nu merita sa sufere din cauza incercarii la care esti supus. TU ..daca o vei stresa,mai rau faci pt ca.i aduci aminte de fostul...intelegi ce vreau sa spun?iti doresc din suflet sa ai parte de multa pace si iubire

[rammmy]

Scuze ca te.am numit gresit....

[Rodica50]

Theofan, esti tânăr si fară experientă. Te sfătuiesc să petreci foarte mult timp cu sotia- plimbări, ajutor în casa, faceţi cumpărăturile împreună,mergeţi la spectacole, discutaţi...oferă-i flori, mici atenţii care să o determine să fie mai caldă faţă de tine, fii tu însuţi cald,să o vezi pe soţia ta drept cea mai frumoasa femeie, cu cele mai alese calităţi, iar daca ii lipsesc, ajut-o să le dobândească, dacă apare un copil, implică-te, pune suflet şi vei reuşi. Dar in primul rând, faceţi o sfeştanie, apelaţi la un preot... mergeţi la biserică şi vei observa schimbarea.Doamne, ajută!