Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovivi]

(Observaţia 8: Din nou o recunoaştere importantă: Erwin Kessler mărturiseşte că n-a fost niciodată la Pucioasa, şi chiar simte că e în defect pentru că n-a făcut-o. În mod sigur, dacă ar fi fost măcar o singură dată, ar fi devenit mult mai precaut în aprecieri. Dar aşa, el se prevalează de această “neîmplinire” ca să afişeze păreri personale cu caracter relativ, dar de un relativ dus până la nesiguranţă. Tocmai de aceea este nevoit să admită că, eventual, Sorin Dumitrescu ar putea chiar să aibă dreptate, în caz că el este mai mai umblat, mai informat, şi deci ştie mai multe. Este evident că Marian Zidaru nu a încercat să-l convertească pe Erwin Kessler , căci Marian Zidaru este foarte neîncrezător cu cei mânaţi exclusiv de curiozitate, dar nici nu se poate spune că a tăcut, fără a-i spune lui Erwin Kessler tot ceea ce crede)

(Observaţia 9: Erwin Kessler confundă obligaţia Sinodului Bisericii [şi nu a Patriarhiei, care este doar o instituţie religioasă cu caracter mai mult administrativ] de a se pronunţa ex cathedra asupra unor inovaţii dogmatice venite de aiurea, cu obligaţia creştinului de rând de a evita, preventiv, orice contaminare de surse sau învăţături care nu au fost validate în prealabil de autoritatea colectivă a Bisericii. De exemplu, o poruncă bisericească este aceea de a nu citi cărţi eretice: nu pentru că ar fi vorba aici de o interzicere oarbă, ci pentru că există riscul unor aprecieri greşite a celor citite, care să conducă apoi la deviaţionism sectar. Tot aşa şi cu o operă artistică al cărei mesaj este eretic: pe atei sau pe creştinii statornici în credinţă nu-i poate influenţa cu nimic în rău, ei putând rămâne nişte critici imparţiali, dacă e vorba de a a aprecia sentimentul estetic; însă pentru cel slab sau şovăielnic în credinţă, un entuziasm de moment în faţa unei erezii admirabile din punct de vedere estetic poate avea consecinţe dramatice aspra cursului vieţii lui. Aici se deosebesc fundamental Sorin Dumitrescu şi Erwin Kessler : dacă pentru primul, rătăcirea unui semen de-al său este un eveniment dureros şi intolerabil, acelaşi eveniment pentru Erwin Kessler este unul total indiferent, acoperit de preceptul libertăţii de opţiune a individului, care trebuie respectată. Cu alte cuvinte, sinuciderea spirituală este pentru unul o defecţiune inacceptabilă, iar pentru altul un drept inalianabil)

(Observaţia 10: Faptul că un colecţionar oarecare apreciază cu gusturile sale o creaţie artistică sau alta, fie ea şi eretică, nu legitimează cu nimic acea creaţie, nici nu-i sporeşte gradul de nocivitate ideatică. Faptul că un prelat de renume este prezent la o lansare de carte, nu face ca acea carte să devină, brusc, mai valoroasă decât era cu o zi în urmă. Erwin Kessler face însă o asociere vicleană între participarea părintelui Galeriu la lansarea unei cărţi în incinta ultimei expoziţii Zidaru, şi caracterizarea lucrărilor de acolo ca fiind expresii ale "adevăratei ortodoxii". Un cititor neatent va înţelege că părintele Galeriu s-a referit la toate lucrările de acolo, deci şi la acea carte [căci şi cartea era o „lucrare”, nu?] , ca fiind expresii ale "adevăratei ortodoxii". Or, Erwin Kessler se referea la „toate lucrările de artă de acolo” dar a făcut-o lacunar, ca să lase loc şi la interpretarea voită de el: cum că şi cartea [o colecţie de „Cuvinte” eretice pucioşeşti, tipărită fără a avea binecuvântarea vreunui ierarh ortodox] aducea un mesaj al „adevăratei ortodoxii”. Părintele Galeriu n-ar fi riscat să recomande călduros o carte pe care el nici măcar n-a citit-o, darămite să o studieze meticulos, cum ar fi fost cazul, dacă ar fi avut de gând.)

(Observaţia 11: Erwin Kessler sugerează în mod josnic, fără dovezi, că Sorin Dumitrescu ar fi avut o oarece invidie pe succesul crescând al lui Marian Zidaru, potenţat acum printr-o critică favorabilă a lui Erwin.
În primul rând că Sorin Dumitrescu nu avea nevoie de aşa ceva, el însuşi fiind un artist plastic foarte apreciat.
În al doilea rând, pentru că relaţia dintre Marian Zidaru şi Sorin Dumitrescu nu era una de rivalitate, ci mai degrabă de simpatie reciprocă.
În al treilea rând, pentru că înclinaţiile lor artistice erau şi sunt substanţial diferite: în timp ce Marian Zidaru este mai mult sculptor, Sorin Dumitrescu este mai mult pictor, chiar dacă preocupările lor artistice nu sunt neapărat monovalente.
În al patrulea rând, motivaţia reală a criticilor lui Sorin Dumitrescu faţă de Marian Zidaru am văzut deja că era alta: Sorin Dumitrescu este combativ din fire, organic şi structural, faţă de deviaţionismul sectar, pe care-l consideră o boală contagioasă a sufletului, insidioasă şi foarte periculoasă, în timp ce Marian Zidaru este marcat de un entuziasm şi o naivitate defetistă pernicioase, speculabile oricând de persoane interesate în a-l manipula şi a-i administra de la distanţă veniturile financiare, lucru care, din păcate, s-a şi întâmplat)


(Observaţia 12: Erwin Kessler, cel care îl critica pe Sorin Dumitrescu că [cităm] “face observaţii critice la adresa stilului şi argumentaţiei mele fără a prezenta nici un exemplu” face la rândul lui la fel: îl acuză pe Sorin Dumitrescu că ar fi facilitat publicarea într-o revistă „una din profeţiile Noului Ierusalim”. Despre ce profeţie este vorba? Mister. Erwin Kessler nu se oboseşte să dea amănunte. Or, se ştie că pucioşii au făcut multe „profeţii”, unele dintre ele neavând neapărat conotaţii religioase. O parte dintre ele aveau chiar un caracter strict politic, deci n-au de ce să fie condamnate atâta vreme cât în politică orice este posibil. Cât timp Erwin Kessler face acuze superficiale, fără dovezi concrete, cum că Sorin Dumitrescu ar putea fi suspectat de simpatii ale unor idei ne-ortodoxe, nu putem fi obligaţi să catalogăm în contumacie aceste idei ca fiind neapărat „eretice”.
În plus, faptul că „profeţia” nu este devoalată poate să creeze şi alte neajunsuri. Cineva poate considera că „profeţia”, indiferent care a fost ea, trebuie că musai s-a împlinit, îndată ce nimeni nu s-a ridicat ca să o conteste. Erwin Kessler se face astfel vector involuntar care susţine din umbră, fie şi indirect, secta „Noul Ierusalim”)


Concluzie. Erwin Kessler, în încercarea disperată de a scăpa de discreditare, comite noi erori, inclusiv aceea de a trece la contraatac atunci când „nu mai are gloanţe”. El se autoconstrânge la mărturisiri, dintre care cea mai importantă este aceea că deşi n-a fost niciodată la Pucioasa, este convins printr-un al şaptelea simţ că nimic periculos nu poate veni din direcţia aceea. O altă recunoaştere semnificativă este aceea că în viaţa lui de zi cu zi, preocupările pentru dogme, învăţături şi practici religioase creştine îi sunt aproape străine.
Superficialitatea cu care s-a făcut avocatul diavolului îl obligă apoi să sară la beregata lui Sorin Dumitrescu şi să-l atace cu supoziţii sau cu acuze nesusţinute cu probe că, la urma urmei, şi Sorin Dumitrescu i-ar fi sprijinit cândva pe pucioşi în ereziile lor [ca şi când aceasta ar fi o scuză ca şi el să facă la fel acum]. Subestimând malignitatea ereziilor de orice fel, Erwin Kessler minimalizează impactul negativ al artei cu tendinţă prozelitistă, care face în paralel cu expunerea de statui şi de icoane [care au tematici sau abordări mai mult sau mai puţin canonice], lansări de cărţi, broşurele şi pliante de orientare pseudo-ortodoxă care nu au fost vreodată validate de Biserica oficială.
”

Oare cine l-a validat pe Domnul nostru Iisus Hristos?

a) Omul? b) Sinedriul? c) Pilat? d) Boborul? e) gLumea? f)Împărații și ighemonii?

În afară de Tatăl, doar desfrânatele și tâlharii...

Deci iată că ei sunt înaintea voastră și vor intra în Împărăție iar fiii vor merge cu gLumea departe de Duhul Sfânt.

Iistoria se repetă la nesfârșit în rău spre hău căci omul nu vrea să vadă și nici să audă ci face dureri mari Iistoriei... dar nu e obligat nici să audă și nici să vadă... ci doar cel ce voiește... dar la sfârșit se va judeca... nimeni nu scapă dacă închide ochii Lui Dumnezeu și-i deschide păcatului... și s-a și judecat căci „cine nu v-a primit pe voi, pe Mine nu m-a primit iar cine nu M-a primit pe Mine, nu a primit pe Cel Carele M-a trimis... pe Tatăl Meu și Tatăl Vostru...”

Deci așa cum M-au făcut pe Mine sectă și ereție și mincinos și nebun și în toate felurile, așa o să vă facă și pe voi căci nu e slujitorul mai mare ca Stăpânul și dacă pomului verde i-au tăiat Capul dar atunci pomului uscat și putregăit? Nu vă strângeți comori pe pământ unde vi le răpește furul ci... căci acolo unde vă este comoara acolo vă va fi și inima...

[vsovivi]

În prealabil postat de gibilan

ba tu ai plecat cu pluta pe miriste ba ia haloperidol ca ai probleme mari ba nici sa vorbesti nu mai poti ti-ai epuizat cota de combustibil ai nevoie de sanatoriu.

Păi zici că dacă am plecat cu pluta pe miriște trebuie să iau haloperidol că am probleme... Și ce fel de probleme mari crezi că aș putea avea? Că nu o să mai găsesc nici un bob de grâu sau de porumb din pricina egoiștilor? Sau că o să mă atace ciorile, sau că nu plutește pluta printre tulpinile retezate? Deci la ce probleme te referi? Sau poate că nu ai înțeles despre ce bicicletă galbenă era vorba și ce fel de monstru a scos cu cârligul din baalltă sărmanul Marin Moraru și la cine m-am referit... căci unii dacă ei nu pricep atunci musai tu ești nebunul care trebuie să te tratezi... ei, lor nicimăcar nu le trece prin gând că și ei ar putea fi secta sau ereticii sau nebunii... asta nu le trece nicicum prin cap... ci ei se liniștesc doar când văd în alții ca și cum ăia ar fi nebunii... dar se liniștesc în pustiu, în deșertăciunea deșertăciunii... „bobul lui se preschimbă în tăciune iar el se crede grâu nedreptățit” (Arsenie Boca, Trâmbița nr. 3)

Și dumneata crezi că gura mea merge cu combustibil lichid? Păi nu așa ziceau și de Apostoli, că la Cincizecime... au scos vorbă că erau băuți și de aia auzeau fiecare în limba lui.

Și așa a zis și dracul, exact ca tine : dacă nu poți dovedește că poți și zi pietrelor să se preschimbe în pită ori dacă nu atunci trebuie să te internezi în senatoriul desfrânărilor, și i-a răspuns Domnul: „Nu numai cu pâine se hrănește omul ci cu tot Cuvântul lui Dumnezeu care iese din gura Lui Dumnezeu”

Și să știi că sunt demult internat, în sanatoriul Cerului! Nu am nevoie să mă vindece omul rău și necredincios, căci acela este o boală mai rea și mai grea ca mine.

ba tu ai probleme mari nu stiu ce te-ar mai face bine ba nici picurii nici sanatoriu nu cred ca ar avea efect ba tu esti plecat pina dincolo de lume.adevarul ca asemenea "discursuri"inaltatoare mai rar de la un fiu al neascultarii ca tine baiete tin-te bine biciul vine,e singura ta sansa.deci poti sa laturesti in continuare ca balta ai.

[vsovivi]

În prealabil postat de gibilan

ba tu ai probleme mari nu stiu ce te-ar mai face bine ba nici picurii nici sanatoriu nu cred ca ar avea efect ba tu esti plecat pina dincolo de lume.adevarul ca asemenea "discursuri"inaltatoare mai rar de la un fiu al neascultarii ca tine baiete tin-te bine biciul vine,e singura ta sansa.deci poti sa laturesti in continuare ca balta ai.

Păi iată că tu ești una din probleme, dar nu pentru mine ci pentru Dumnezeu... și cândva o să pricepi cât de mare ești... ca problemă mă refer.

Păi cu picurii și cu sanatoriul vă treatează nenia după ce v-a speriat cu ispisisikaa scoasă din lesă ce atacă concomitent cu eretele stârnit, eretele de pe umărul drept. Haloperidolul nu te poate trata de frică, ci te bagă în desfrânare... e cea mai rapidă cale pentru a te preschimba în legumă și apoi în fum de țigară... e greu până ajungi să nu-ți mai pese, până începi să nu mai folosești punctuația, să învinuiești pe altul de starea ta păcătoasă și pătimașă... deci e greu până te lași pe mâna lor, adică pe mâna nimănui că mai devreme sau mai târziu ai să pricepi că ești „pe mâini bune”... și or să te îngrașe cu haloperidol și ai să visezi că o să-ți fie bine cândva, că vei fi iar ca ceilalți „fericiți” din gLume și îți va fi și mai frică, îți va fi groaznic de frică să crezi că ai să zici că de aia ți s-a făcut rău... din cauza mea... Păi am făcut eu păcatele tale? Te-am ispitit eu să crezi în minciuni? Ia uită-te bine cine sunt cei ce te ispitesc și te amăgesc!

Deci sigur că eu sunt plecat dincolo de gLume... și nici nu vreau să mă reîntorc. La cine anume ai vrea dumneata să mă reîntorc? La țigări, la cafea, la bani, la desfrâu? La satisfacțiile vicleșugului care se dă înțelepciune doar că din necredință se ocupă de furturi și răpiri?

De cine crezi tu că ar trebui să ascult? Păi de Unul trebuie să asculți dacă vrei ca să te mântuiești: de Cuvântul lui Dumnezeu. Dar voi ați vrea ca ascultând de unul sau de altul să uit pe Dumnezeu ca să plinesc porunci și datini omenești... Păi ceea ce iese din om spurcă pe om, și nu ce iese din gura Lui Dumnezeu sau a mânca cu mâinile nespălate... căci ce iese din om intră în om și spurcă pe om, și așa intră țigara, beția, curvia, minciuna și necredința și toate poftele cele rele și dulceața învârtoșată a minciunii măririi de sine ca părere bună despre sine a omului trufaș și tiran asemenea altui om... și iată dorul acestora mă cheamă din tine, că cică spui tu că sunt un fiu al neascultării care merită bice... Șansa mea... Dar a ta care e? Să mi le aplici dumneata... nu-i așa? Că altfel cum o să se afirme creștinul de azi?

Iar de lăturit, stimate domn, păi nu dumneata vroiai să mă internezi și să mă tratezi cu haloperidol? Iar despre baalltă, sunt sigur că n-ai priceput pilda cu mărul și cu para ce pluteau pe baaltă și în care miscau doi viermisori ca să se satisfacă unindu-se... ajungând în cele din urmă exact așa ca porcii...

păi era vorba de porci făcuți pe caietul de teme cu care ar vrea duhul rău ca să injecteze slănină în găină...

așa că, băăăă, să nu te superi dacă iată nu mă las sedus de lingușelile lui ispisisikaa neagră ce a băgat boticul la cafea neagră cu lăptic ca de frica eretelui stârnit, hop, să cedez și să dau dreptate lingvisvistelor aristocrate care iată că se cred savante și se folosesc de soții Zidaru ca să le iasă pasiențele și calculelele.

Să nu te superi deci că nu-ți urmez sfatul tău cu haloperidolul și când o să vie biciul... știu că nu va fi milă... căci dacă de prooroci nu au avut milă... dar atunci de moșul tânărul putregai? Și ce crezi dumneata că vor face pomilor uscați și putregăiți dacă pomului verde și plin de rod i-au tăiat capul?

ba eu am impresia ca dupa ce ca esti fiul neascultari poate o faci din nebunie dar nu pentru Hristos tu o faci asa ca sa dai injectii cu venin in tot ce consideri ca ti-se inporiveste,ba vrei sa mai faci si pe falsul proroc,spunind acolo lucruri care nu au nici o legatura cu viata mea ba poate vin asa ca lovitura din coada asupra ta ca o retrospectiva a vieti tale poate Dumnezeu vrea sa te cunoasca lumea deplin.esti un papagal care isi atribuie niste calitati inexistente folosindu-se de expresii de cartier.si ca,sa vezi cit ti-e ratacirea de mare daca te intreaba vri-un ceferist sa ii spui ca umilinta mea nu sa mai culcat cu nevasta de 1 an poate chear mai mult ca nu tin evidente exacte,[traind ca fratii] apoi cum cu altele femei.papagalia voastra va declar:UN PROROC MINCINOS.care vrei sa otravesti tot ce este in jurul tau si totul faci si te lupti pt.o cauza pierduta demult,apelind la un limbaj de borfas ieftin nu te asemeni cu nimic din ceia-ce ai vrea sa spui ca esti.esti un fenomen care prin deserviciile tale aduci numai rusine Romaniei si credintei strabune de sar, scula din morti DACII increstinati poate ai fi ultima lor jertfa vie ce tinea de cultul vechi.dar mai ai o sansa intoarce-te pina inca nu e prea tirziu disperatule te lupti sub un steag care nu faci cinste nimanui.

[vsovivi]

În prealabil postat de gibilan

ba eu am impresia ca dupa ce ca esti fiul neascultari poate o faci din nebunie dar nu pentru Hristos tu o faci asa ca sa dai injectii cu venin in tot ce consideri ca ti-se inporiveste,ba vrei sa mai faci si pe falsul proroc,spunind acolo lucruri care nu au nici o legatura cu viata mea ba poate vin asa ca lovitura din coada asupra ta ca o retrospectiva a vieti tale poate Dumnezeu vrea sa te cunoasca lumea deplin.esti un papagal care isi atribuie niste calitati inexistente folosindu-se de expresii de cartier.si ca,sa vezi cit ti-e ratacirea de mare daca te intreaba vri-un ceferist sa ii spui ca umilinta mea nu sa mai culcat cu nevasta de 1 an poate chear mai mult ca nu tin evidente exacte,[traind ca fratii] apoi cum cu altele femei.papagalia voastra va declar:UN PROROC MINCINOS.care vrei sa otravesti tot ce este in jurul tau si totul faci si te lupti pt.o cauza pierduta demult,apelind la un limbaj de borfas ieftin nu te asemeni cu nimic din ceia-ce ai vrea sa spui ca esti.esti un fenomen care prin deserviciile tale aduci numai rusine Romaniei si credintei strabune de sar, scula din morti DACII increstinati poate ai fi ultima lor jertfa vie ce tinea de cultul vechi.dar mai ai o sansa intoarce-te pina inca nu e prea tirziu disperatule te lupti sub un steag care nu faci cinste nimanui.

Să încerc să citesc ce anume vrei să spui, adică impresiile tale:

1.ba eu am impresia ca dupa ce ca esti fiul neascultari poate o faci din nebunie dar nu pentru Hristos
2.tu o faci asa ca sa dai injectii cu venin in tot ce consideri ca ti-se inporiveste
3.ba vrei sa mai faci si pe falsul proroc,spunind acolo lucruri care nu au nici o legatura cu viata mea
4. ba poate vin asa ca lovitura din coada asupra ta ca o retrospectiva a vieti tale
5. poate Dumnezeu vrea sa te cunoasca lumea deplin

apoi concluzionezi:

a) esti un papagal care isi atribuie niste calitati inexistente folosindu-se de expresii de cartier

și apoi argumentezi:

b) si ca,sa vezi cit ti-e ratacirea de mare daca te intreaba vri-un ceferist sa ii spui ca umilinta mea nu sa mai culcat cu nevasta de 1 an poate chear mai mult ca nu tin evidente exacte,[traind ca fratii] apoi cum cu altele femei.

și iar tragi concluzii:

c) papagalia voastra va declar:UN PROROC MINCINOS.care vrei sa otravesti tot ce este in jurul tau si totul faci si te lupti pt.o cauza pierduta demult,
d) apelind la un limbaj de borfas ieftin nu te asemeni cu nimic din ceia-ce ai vrea sa spui ca esti
e) esti un fenomen care prin deserviciile tale aduci numai rusine Romaniei si credintei strabune

Apoi ai o speranță:

6) de sar, scula din morti DACII increstinati poate ai fi ultima lor jertfa vie ce tinea de cultul vechi.

Și o soluție ultimativă:

7) dar mai ai o sansa intoarce-te pina inca nu e prea tirziu

Și iată concluzia din durerea ta ca argument pentru toate cererile tale:

8) disperatule te lupti sub un steag care nu faci cinste nimanui.

Răspuns:

Acuma, cum aș putea eu să-ți alung impresiile? și să-ți schimb concluziile? altfel decât împlinind voia ta pe care o voiești tu de la mine și care defapt nu e voia ta ci e voia lui nenia fiindcă tu crezi că defapt aia e voia Lui Dumnezeu... dar nu e aia cu siguranță! Ci „Milă voiesc și nu jertfe” (adică nu vreau răzbunare). Deci vrei mata dar vrei degeaba... și așa ceva de la mine, adică voia lui nenia ca s-o ascult și eu așa ca tine ca să ascultăm de gLume împreună nu servesc! Deci NU servesc cafia neagră!

Dar pentru ce să ascult? Pentru slavă de la oameni? Pentru ca nu cumva să ai dumneata o nouă și o nouă nemulțumire care o să te facă să tragi noi și noi concluzii? Păi nemulțumește-te dumneata cât vrei... „din pricina Mea”.

Și dacă tu ești sigur că sunt un fiu al neascultării, adică un rătăcit, și ești sigur că iată demaști precum demască MM pe ereticul și sectantul și nebunul și disperatul și îndrăcitul și necinstitul și ce mai vrei dumneata să adaugi... păi ce crezi dumneata că oi fi fraier ca să mă îndreptățesc înaintea lui Dumnezeu pentru o părere bună de sine ce vine din vicleșugul visului ispistitor și pe care s-o țiu mare înaintea oamenilor așa ca și mine de mare? Că cică iată că defapt sunt foarte vrednic și doar fac pe nevrednicul?

Nu domnule, așa este cum spui și mult mai mult:
sunt un păcătos mirean mare păcătos din poBor plin de vicleșugul lăcomiilor... miilor de lei paralei.

dar cu toate astea, iată:

-eu primesc pe prooroci,
-cred cu tărie în Cuvântul lui Dumnezeu dăruit de Iisus Hristos, trimis de la Tatăl și venit în Duhul,
-cred prin fiii ascultători, și mă și străduiesc să-L aplic în viața mea cea spurcată și disperată... ca să ies din deșertăciunea deșertăciunii, din spurcăciunea pustiirii, din răutatea cea veche și din nebunia de pe urmă adică să nu mă mai mândresc cu poftele și satisfacția lupului răpitor viclean ce fură și înșeală lucruri sfinte lăfăindu-se apoi îmbrăcat în haină de sfințișor cu slavă de la oameni și cu toate bunătățile pe care a pus mâinile prin necredință... deci nu dau și nu primesc mită, nu am minteresul averilor deșarte, adică averea păcatelor pe calea poleită cu bune intenții.

Iar acest lucru, făcut de Dumnezeu în viața mea, firește că pe unii dintre voi v-a smintit și v-a poticnit fiindcă nu-L puteți înghiți și nu puteți concepe cum anume de nu mă supun și eu lui nenia cu ispisisikaa din lesă și cu eretele purtat solemn pe umărul drept, și nici nu mi-e frică de grijania lui tanti grijania care mi-a ghicit în zaț de cafia neagră, stârnind în mine furtuni și panica și coșmarul că iată ce fel de catastrofe vor veni asupra mea dacă cumva voi îndrăzni de nu voi asculta de farisei și de saduchei și de armata lui nenia ca să mă închin și eu împreună cu ei gLumii... și la ce fericiri dau cu piciorul, ce fericiri mari pierd, dacă nu o să mă supun lui nenia aristocratul îmbrăcat în halat alb care o să mă trateze cu haloperidol după ce o să mă interneze în senatoriul desfrânărilor rânjignitoare...

Deci m-ai caracterizat pe mine perfect, așa că nu m-am supărat ci chiar cred că m-ai mângâiat la suflet cu aprecierile tale frumoase din moment ce m-ai luat în seamă, căci cu siguranță eu sunt cu mult mai rău și mai urâcios și mai viclean și mai desfrânat și mai necredincios decât își poate închipui cineva, și tocmai de aceea nu am cum să neg pe Cuvântul lui Dumnezeu care de la Tatăl este trimis pentru mântuirea noastră... căci eu am nevoie de mântuire și nu ca alții care iată că deja sunt demult mântuiți și nu mai au nevoie de proorocii Lui Dumnezeu și nici de frați... ci de jertfe.

Deci ferice de cine-L primește și Îl trăiește și-L urmează până la sfârșit. Eu sunt fericit deja chiar dacă mai am mult până la sfârșit... căci abea urmează lepădarea de sine însumi însușiri alese și apoi plinirea poruncilor și apoi golgota , crucea și moartea... și abea apoi voi avea parte de înviere... prin răbdare duhovnicească... căci altfel rămân doar un papagal colorat și o placă stricată... rămân și eu viceversat adică un necercuit la învârtoșarea inimii, ceea ce înseamnă că nu m-am născut de sus în omul cel nou, în care locuiește Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, adică sfânta Treime împreună cu îngerașii și cu toți sfinții... ci m-am răzgândit și am dat bir cu fugiții sau pur și simplu din lene m-am nemulțumit fiindcă preasăturat fiind mi-a fost prea dor de sațiu... sațiul fărădelegilor.

Dar până atunci, până la Dumnezeu, e lupta cu lăcomia și trufia și minciuna și răutatea... în războiul spre distrugere...

Și mă iartă dacă te-am amețit din nou și din nou. Dar în afară de Adevăr nu este nimic!

[vsovivi]

Iar dacă vrei dragul meu gibilan ca să-ți sintetizez răspunsul poate prea lung de mai sus, atunci:

trebuie să pricepi de unde vine Dorul, dar din altă perspectivă!

și asta nu merge cu pastile mici de haloperidol...


și poate tot n-ai înțeles.

În prealabil postat de vsovivi

Iar dacă vrei dragul meu gibilan ca să-ți sintetizez răspunsul poate prea lung de mai sus, atunci:

trebuie să pricepi de unde vine Dorul, dar din altă perspectivă!

și asta nu merge cu pastile mici de haloperidol...


și poate tot n-ai înțeles.

sa sti ca dupa dusul cu apa da nu din balta si frecatul cu peria de radacina ti-au mai sarit gindacii din cap si acum vorbesti o leaca mai limpede si picuri de haloperidol ti -a mai oprit izbucnirile incepi sa te dai pe brazda.ba nu mai zi obsesiile tale cu cei mari cu care te -ai certat vorbeste cu mine dintr-o alta perspectiva eu reprezint umilul gibilan_01.odata vorbeam cu unu pe alt forum ce spunea ca visnuismul e mai bun decit crestinismul si acolo la sfirsit repeta o nebunie mereu ca tine sti tu ce tot repeti ca un sd.stricat la el era o invocatie in sanscrita veche invoca pe tutuila cela rau ,tu ce invoci tot ceva cu care iti 'treci'timpul,fi mai coerent daca din cind in cind mai vorbesti de Dumnezeu sa vorbesti ca cei citavi[limpezi]la cap.si de fapt ce vrei sa spui ca tot nu prea am priceput.ba de vrei sa te luminezi de tot am sa iti mai administrez haloperidol si dusuri scotiene cu apa de izvor ca vasele nu mai ajung.ba sa sti ca mi-am schimbat cit de putin impresia.hai zi tare, da nu prostii ca e plina lumea,

[vsovivi]

gibilan:

„sa sti ca dupa dusul cu apa da nu din balta si frecatul cu peria de radacina ti-au mai sarit gindacii din cap si acum vorbesti o leaca mai limpede si picuri de haloperidol ti -a mai oprit izbucnirile incepi sa te dai pe brazda.ba nu mai zi obsesiile tale cu cei mari cu care te -ai certat vorbeste cu mine dintr-o alta perspectiva eu reprezint umilul gibilan_01.odata vorbeam cu unu pe alt forum ce spunea ca visnuismul e mai bun decit crestinismul si acolo la sfirsit repeta o nebunie mereu ca tine sti tu ce tot repeti ca un sd.stricat la el era o invocatie in sanscrita veche invoca pe tutuila cela rau ,tu ce invoci tot ceva cu care iti 'treci'timpul,fi mai coerent daca din cind in cind mai vorbesti de Dumnezeu sa vorbesti ca cei citavi[limpezi]la cap.si de fapt ce vrei sa spui ca tot nu prea am priceput.ba de vrei sa te luminezi de tot am sa iti mai administrez haloperidol si dusuri scotiene cu apa de izvor ca vasele nu mai ajung.ba sa sti ca mi-am schimbat cit de putin impresia.hai zi tare, da nu prostii ca e plina lumea,”

„sa sti ca dupa dusul cu apa da nu din balta si frecatul cu peria de radacina ti-au mai sarit gindacii din cap si acum vorbesti o leaca mai limpede si picuri de haloperidol ti -a mai oprit izbucnirile incepi sa te dai pe brazda.”

Ba nu mă dau pe brazdă, că dacă mă dau pe brazdă ies numai neghinițe.

ba nu mai zi obsesiile tale cu cei mari cu care te -ai certat vorbeste cu mine dintr-o alta perspectiva eu reprezint umilul gibilan_01.

Păi eu m-am certat cu nenia cu ispisisikaa în lesă și eretele pe umărul drept precum și cu tanti grijania și cafiaua ei cu un zaț plin de grijanie, deci nu sunt certat cu cei mari ci doar cu cei mici.

odata vorbeam cu unu pe alt forum ce spunea ca visnuismul e mai bun decit crestinismul si acolo la sfirsit repeta o nebunie mereu ca tine sti tu ce tot repeti ca un sd.stricat la el era o invocatie in sanscrita veche invoca pe tutuila cela rau ,tu ce invoci tot ceva cu care iti 'treci'timpul,fi mai coerent daca din cind in cind mai vorbesti de Dumnezeu sa vorbesti ca cei citavi[limpezi]la cap.

Păi repet nebunia asta de la început exact așa ca ăla cu visnuismul, la sfârșit, dar eu la început că la sfârșit om vedea noi apoi ce va fi până la urmă atuncia așa că la sfârșit degeaba mai repeți ceva... că nu mai e vreme de repetat apoi pe Cale. Eu invoc timpul pierdut. Pentru ca să ți se limpezească cei limpezi la cap din cap.

si de fapt ce vrei sa spui ca tot nu prea am priceput.ba de vrei sa te luminezi de tot am sa iti mai administrez haloperidol si dusuri scotiene cu apa de izvor ca vasele nu mai ajung.ba sa sti ca mi-am schimbat cit de putin impresia.hai zi tare, da nu prostii ca e plina lumea,

Păi eu zic una, tu haloperidol; apoi iar zic ceva, tu iar vi cu haloperidol; și crede-mă că am înțeles: dacă nu zic ca tine, adică așa cum ar vrea nenia ca să auză pentru ca să se liniștească grijania lui tanti grijania, atunci e sigur haloperidol... și gata.

[mariamargareta]

220. Blestemul de la Noul Ierusalim - Pucioasa

Arhiereul Irineu s-a delimitat de pucioşi abia în ianuarie 1993, în momentul când ceilalţi arhierei din Sinod i-au deschis ochii, arătându-i că simpla încălcare a canoanelor (pe care el o recunoştea, dar o justifica mereu dintr-o perspectivă imaginară – motivaţia reclamată fiind o presupusă “necesitate”) scosese oricum din legalitate orice imixtiune anterioară a sa în afacerile interne ale pucioşilor. Până atunci însă, el era orbit de entuziasm şi devotament faţă de nişte oameni care aveau, într-adevăr, o aparenţă de sfinţenie extrem de convingătoare, şi care pretindeau că vorbesc din dreptul lui Dumnezeu. Irineu ajusese cu devotamentul faţă de liderii pucioşi atât de departe, încât era dispus mai degrabă să fie caterisit de Sinod, decât să renunţe la a-i sprijini în tot ceea ce vor ei. Până la urmă însă, cuminţenia nativă şi smerenia acestui tânăr ierarh au biruit incantaţiile cu care pucioşii îi ameţeau cugetul. A ales umilinţa şi ascultarea, lăsându-l pe Dumnezeu să dezvăluie adevărul, odată cu trecerea timpului. Ceea ce s-a şi întâmplat, căci liderii pucioşi, după ce au văzut că au pierdut partida, au renunţat la lucrătura tainică, subterană, şi au trecut la atacurile la vedere la adresa Bisericii, dezvăluindu-şi treptat toate ereziile lor ascunse. Partea nostimă este că, odată cu trecerea timpului, Irineu a fost şocat să descopere, observându-i în taină şi de la distanţă pe pucioşi, ce traiectorie absolut halucinantă au luat cu escaladarea ereziilor, imediat ce el i-a părăsit. Probabil că abia atunci a realizat dimensiunile catastrofale ale amăgirii în care fusese târât în anii ’90.

Există însă şi o scădere (încă reparabilă) în actul de delimitare al lui Irineu din ianuarie 1993. Este adevărat că el a ales cu convingere să se dezică definitiv de pucioşi şi să nu mai “facă act de prezenţă” în spaţiul lor de desfăşurare. Este adevărat că a făcut-o cu sinceritate, căci nu şi-a încălcat vreodată această făgăduinţă făcută atunci în faţa Sinodului. A rămas însă nereparat un rău care a făcut ca biserica sfinţită de el în 1991 să rămână pentru totdeauna un areal închis, destinat exclusiv uzului privat al pucioşilor fundamentalişti. Este vorba de blestemul lăsat în acel “hrisov” care a fost îngopat la temelia bisericii. Blestemul leagă (cităm) “pe oricine ar cuteza să calce în acest loc sfânt fără a ţine strict rânduiala arătată în acest nou legământ”. Or, despre acest hrisov, care fusese alcătuit de către şi după placul liderilor pucioşi, Irineu s-a pronunţat clar, recunoscând cu sinceritate că a greşit atunci când l-a girat, deoarece (cităm) “nu corespunde întru totul cu rânduielile canonice ale Bisericii dreptmăritoare”. În plus, noul “legământ” de la Pucioasa conţine implicit toate ereziile adunate în colecţia de predici ale liderilor pucioşi şi botezată de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”. El le conţine nu numai pe cele anterioare, ci şi pe cele ulterioare proferării blestemului, căci ideologia pucioşilor este un tot unitar. Dacă extragem la întâmplare doar două dintre aceste erezii:

1. “Dumnezeu S-a hotărât ca nici un copil să nu se mai zămislească”, şi
2. “Opresc căsătoria!” (ambele publicate în Cuvântul Pucios, din data de 4 decembrie 1975) , concluzionăm că în veci de veci nu vor mai putea călca în acest locaş creştinii care s-au căsătorit sau au făcut copii după anul 1991, anul în care s-a instituit “Blestemul de la Pucioasa”, decât cu riscul de a fi pedepsiţi aspru, în virtutea acestui blestem. Din perspectiva BOR, acest lucru este incorect şi inadmisibil, căci ar echivala cu recunoaşterea faptului că pucioşii au dreptate când afirmă că taina Căsătoriei (una dintre cele 7 Taine ale Bisericii), precum şi naşterea de prunci (una din legile fundamentale ale firii) au fost desfiinţate “de către Dumnezeu”.

Faptul că această scăpare nu este de neglijat îl demonstreză însăşi atitudinea extremiştilor pucioşi. Ei au speculat fiecare întâmplare nefericită care s-a întâmplat în viaţa unor persoane care, imediat după 1991, au mai trecut totuşi pragul bisericii de la Glodeni (până când liderii pucioşi au pus interdicţie totală pentru persoanele “din afară”) pretinzând că respectivele întâmplări (accidente, boli, infirmităţi sau chiar moartea) sunt consecinţele directe ale blestemului lui Irineu. În acest fel s-a alimentat şi chiar s-a exacerbat printre adepţii pucioşi psihoza că la Glodeni guvernează legi aspre, lăsate de un Dumnezeu necruţător, căruia trebuie să I te supui necondiţionat, nu neapărat din dragoste, dar mai ales din frică.

Blestemul este o preocupare de căpătâi a pucioşilor. Ei au blestemat băuturile îmbătătoare, i-au blestemat pe cei care lucrează în intervalul de sâmbătă seara până luni dimineaţa, au blestemat veacul acesta, purtările necuviincioase şi tot ce este necurat pe pământ. Au ajuns însă să se încurce în propriile lor minciuni,atunci când fabulează despre blestem.
O contrazicere stupefiantă a pucioşilor pretinde Hristosul Pucios ba a cutreierat pământul în lung şi în lat, blestemând tot ce este întinat, ba că a făcut acelaşi lucru, dar nu a blestemat nimic, şi nici praful de pe picioare nu şi l-a scuturat:


“Eu sunt Alfa şi Omega. Am colindat pământul în lung şi în lat, cu tot ce este curat, iar ce este întinat, am blestemat. Eu sunt Domnul în chip curat. Umblu pe pământ şi Mă întâlnesc cu omul şi nu Mă vede. Nu Mă arăt, pentru că nu crede. Eu sunt Alfa şi Omega, cu numele de Iisus.” (citat după Cuvântul Pucios din 19 februarie 1975)

“…Pe unde am cutreierat pământul în lung şi în lat nu am lăsat semne, nu am blestemat, nu am scuturat praful de pe picioare ca să rămână în durere mare, pentru că aşa a spus Tatăl, să las neghina cu grâul până la sfârşit. Dar a sosit ziua şi a neghinei, şi a grâului, să fie puse fiecare în al său hambar. ” (citat după Cuvântul Pucios din 23 februarie 1978.)

Şi când te gândeşti că aceste afirmaţii care se bat cap în cap sunt despărţite doar de trei ani! Pentru că se contrazic grosolan, de la mână pân’la gură, înseamnă că cel puţin una e mincinoasă, deci sunt creaţia unui mincinos. Pentru că sunt creaţia unui mincinos, înseamnă că amândouă vin cu un mesaj mincinos din partea unui hristos mincinos, care spune oricui îl ascultă: “Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Alfa şi Omega care am blestemat peste tot pe unde am trecut”.