Cooperarea materiala la pacat

[Mihnea Dragomir]

Iată un caz tipic de cooperare materială la păcat: o asistentă medicală primeşte dispoziţia de a efectua injecţii cu Depo-Provera, un medicament care se injectează o dată la trei luni cu scopul de a împiedica zămislirea, ori, dacă aceasta s-ar produce, cu scopul ca "produsul de concepţie" să fie eliminat. Ea se adresează printr-o scrisoare preotului ei confesor, întrebându-l dacă, făcând acest lucru, comite sau nu păcat. Iată răspunsul preotului:


În mod clar, un catolic nu are dreptul de a ajuta pe cineva în administrarea nici unei metode contraceptive. Aşa cum este greşit pentru medic să prescrie asemenea "tratamente", când sunt folosite pentru controlul reproducerii, tot aşa este greşit pentru o soră medicală să execute asemenea acţiuni şi este necesar să verificaţi dacă angajatorul dv vă oferă dreptul de a refuza acest lucru.

În cazul în care angajatorul sau spitalul dv nu vă oferă dreptul de a refuza aceasta, puteţi să administraţi asemenea injecţii, sub presiune, dacă este singurul mijloc de a vă păstra slujba. Aceasta ar fi ceea ce se numeşte cooperare materială , adică a ajuta pe un altul să facă o acţiune care, luată în sine, nu este un păcat, ci este bună sau este indiferentă. Acţiunea de a face o injecţie sau de a da o medicaţie nu este intrinsec rea, deşi intenţia pacientei şi a medicului este imorală. Asemenea cooperări materiale sunt permise pentru motive suficient de serioase, aşa cum ar fi de exemplu necesitatea păstrării locului de muncă în cazul în care aveţi o dorinţă dreaptă, respectiv să vă aprovizionaţi pe dv şi familia dv şi să îi ajutaţi pe cei bolnavi prin practicarea meseriei de soră medicală. Totuşi, aveţi obligaţia de a încerca să găsiţi o altă poziţie ca soră medicală, una în care nu vi s-ar cere să acţionaţi împotriva legii morale.

Marea tragedie este că a fi soră medicală este o profesie eminamente creştină, una care s-a dezvoltat din Biserica Catolică, din viaţa de credinţă şi practica de a ne îndura de aproapele. (...)