Papalitatea

[Noesisaa]

N-ati m-ai terminat cu Torquemada asta? Ma tot uit pe thread-ul asta si de o vreme numai despre Torquemada este. :D

[delia31]

În prealabil postat de Scotianul

Motto: "Crezi, oare, ca noi n-am iubit omenirea, de vreme ce am inteles cu atata umilinta slabiciunile ei si am cautat din toata inima sa-i usuram povara, ingaduind firii sale nevolnice chiar si pacatul, cu conditia ca sa fie savarsit cu stirea noastra? De ce atunci vii acum sa ne tulburi? De ce ma privesti in tacere cu ochii tai blanzi, convins ca dreptatea e de partea ta? Mai curand as vrea sa te vad manios, nu-mi trebuie dragostea ta, pentru ca nici eu nu te iubesc" (Marele Inchizitor)

,,Legenda Marelui Inchizitor răspunde la o întrebare pe care scriitorul a avut curajul să şi-o pună: "Ce s-ar întâmpla dacă Iisus ar coborî din nou pe Pământ?".

.....

inchizitorul ii spune lui Iisus ca nu trebuia să respingă ispitele diavolului, că nu a procedat corect, că trebuia să cedeze. Consecinţa alegerilor Lui este apariţia liberului arbitru, concept perfect în esenţă, dar pe care oamenii nu ştiu să-l manevreze.


Omul este prea slab ca să ştie ce să facă cu propria libertate şi de aceea trebuie să i se dicteze. Iar Biserica a început să corecteze opera lui Hristos. A declanşat o amplă operaţiune de mistificare a doctrinei, pentru a răsturna iluziile şi pentru a cuceri din nou lumea, prin autoritate religioasă (lucru pe care Mântuitorul l-a respins).

Cuvant de final

,,Nu în forţă, ci în dreptate sălăsluieşte Dumnezeu.Dacă în inima ta sălăşluieşte căinţa, înseamnă că iubeşti cu adevărat. Iar dacă iubeşti, Dumnezeu te va primi la sine.Iubirea plăteşte totul, răscumpără totul"(Fratii Karamazov)

,,Dostoievski plaseaza actiunea in Spania in vremea inchizitiei.
Dostoievski insa a fost un vizionar. Aliosa ii reproseaza lui Ivan ca pune aceasta idee pe seama catolicismului, si anume pe seama a ceea ce catolicismul a avut mai rau in el, inchizitia.

Dar eu cred ca Dostoievski a mers mai departe, adica mai aproape, prefigurand comunismul.

Ce oare a facut comunismul decat sa preia oferta facuta de diavol si sa o treaca pe seama lui, sa confiste painea pe seama statului si, prin aceata, sa-i rapeasca omului libertatea?

Pe de alta parte, i-a oferit omului "miracolul" transformarii prin socialism: electricitatea, agricultura, belsugul, "raiul pe pamant" (si aici Mircea Eliade are dreptate cand spune ca comunismul face parte din marile mituri; orice sistem politic din lumea aceasta nu se pretinde perfect, in afara de comunism, care se credea perfect, ca el adica reprezinta treapta ultima in evolutia politica a omenirii).

Pe de alta parte, acumularea de averi iti confera putere, iar puterea iti confera autoritatea. Ce a insemnat autoritatea comunismului, o stim cu totii pe propria noastra piele.

Am meditat mai adanc, gandindu-ma la vremurile noastre, daca nu cumva procesul se prelungeste, daca nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism.

Iata insa ca avem o alta perspectiva: daca ne-am confruntat cu Rasaritul bolsevic, de data aceasta ne indreptam cu fata catre Occidentul european .

Or, pentru noi, Europa este sinteza gandirii elene, a spiritualitatii crestine si a civilizatiei romane. Este singura Europa pe care o recunoastem, dar si singura Europa care ni se refuza. Ni se propune, in schimb, o Europa construita eminamente pe economie si politica; nici cea mai mica adiere de cultura, ca de religie nici nu mai vorbim.

Ce ni se propune?: Economicul - painea. De aici, un atentat la libertate, prin pretentiile aberante care ni se pun in fata pentru a fi "acceptati" in aceasta Europa: homosexualitate, viciu, avort, desfrau, sexualitate, pornografie, adica tot ceea ce poate fi mai rau in viata unei societati, niste rele pe care noi, ca popor, in frunte cu Biserica si, din fericire, in frunte cu tineretul nostru crestin ortodox, le respingem cu toata fermitatea; pentru ca nu vrem ca, cu pretul "intrarii" noastre in Europa, sa ne pierdem sanatatea noastra morala si, prin aceasta, identitatea nationala.

In al doilea rand: miracolul! Nici vorba de vreun miracol in numele lui Dumnezeu, asa cum incerca, cel putin, marele inchizitor.

Nu, ci miracolul zborului cosmic, al calculatorului, al ingineriei genetice; un miracol perpetuu, pe care, fascinati, va trebui sa-l acceptam in locul minunilor lui Dumnezeu.

Si, in al treilea rand, tot prin economic: puterea; si, prin putere, autoritatea: aceea a asa-ziselor "Mari Puteri", indrituite sa hotarasca pentru popoarele mici.

E de trebuinta, insa o precizare: Pronuntandu-ne impotriva unor racile ale Occidentului nu inseamna catusi de putin ca am fi anti-occidentali, dupa cum rezervele unui catolic fata de inchizitie nu fac din el un anti-catolic...

Verbul "a corupe", in acceptia termenului grecesc, inseamna a altera nu numai prin descompunere, ci si prin amestec. Toate formele de sincretism religios care ni se propun astazi, incepand cu New Age si terminand cu tot felul de combinatii intre diferite secte neoprotestante care alcatuiesc federatii evanghelice si evanghelizatoare si care cauta sa ne ameteasca prin oferte comode, deseori seducatoare, toate acestea sunt forme si manifestari ale coruptiei spirituale.

Cu toate aceste, ni se recomanda - ni se impune - sa fim toleranti. Ca noi, romanii, prin fire suntem toleranti, o stie toata lumea. Eu insa as pune o intrebare:

Daca pentru formele de coruptie prevazute de Codul Penal nu se recomanda toleranta, de ce ni se impune ea cand e vorba de formele coruptiei spirituale?... Pentru acestea din urma nu vrem un cod penal, dar putem apela la un cod moral:

Daca cineva isi revendica libertatea si dreptul de a agresa, e normal ca agresatul sa aiba libertatea si dreptul de a se apara. Ei bine, aceasta libertate si acest drept nu inseamna intoleranta.

in fata abuzului, toleranta inceteaza. Unii spun ca aceasta s-ar numi fundamentalism; e un termen care nu are ce cauta in profilul Bisericii Ortodoxe si al poporului roman. Dar daca, de dragul demonstratiei, l-am adopta, ne vom aminti ca Domnul Hristos insusi a fost primul mare fundamentalist: "inapoia Mea, Satano!"

(sursa http://www.crestinortodox.ro/editori...ala-70287.html)

O sa incerc sa raspund cat mai clar la multiplele probleme ridicate prin postul tau.Sa vedem daca voi putea.Poporul roman se gaseste in acest moment in situatia in care s-ar putea sa verifice zicala,,cine nu isi cunoaste trecutul nu are prezent si isi condamna viitorul".Acest popor are o mindra,bogata si veche traditie.Doar ca in prezent a cam uitat de ea si priveste spre alte zari ca sa fie ajutat.In loc sa astepte ajutor de unde nu va veni mai bine si-ar redescoperi propriile resurse interioare,propria forta,mandrie si demnitate.In fata acestor lucruri sa puna Credinta asa cum au pus-o si inaintasii dvs.V-au lasat ceva.O sa stai sa va plingeti despre cat de vitrega v-a fost soarta sau veti apara Credinta dvs si tara?Cei din urma stiti ce v-au lasat.Dvs ce veti lasa copiilor dvs?Depinde de dvs.Lasati-le ceva de care sa fie mandri,ceva care sa arate ca sacrificul celor din trecut nu a fost inutil.Ati primit Cuvantul Mantuitorului de la Apostolul Andrei "Cel dintâi chemat".Nu orice v-a adus Credinta.Nu uitati asta.Aveti o mostenire a Credintei de care trebuie sa aveti grija.De ce credeti ca v-a fosta adusa?Prin altele ca sa va fie sprijin in timpuri precum acestea.


Comunismul si capitalismul sunt notiuni distincte dar ambele se supun regulii,,sic transit gloria mundi" iar ce a fost bun sau rau in decursul acelor ani va judeca istoria si posteritatea.La fel ca si cu Inchizitia.Fiecare etapa istorica are o particularitate dpdv al actiunilor si gandirii umane.Noi oamenii si regulile noastre,bune sau strambe,suntem trecatori si uitam foarte des ca vom raspunde pentru fiecare actiune sau cuvant al nostru.
Privita de sus viata noastra seamana ca un puzzle.Viziunea cea mai buna este mereu cea de la un nivel superior si ar trebui sa-L lasam pe Cel de Sus sa ne aranjeze asa cum trebuie mici noastre bucatele colorate de viata.Cel de Sus cred ca ne vrea mantuiti pe toti dar trebuie sa vrem si noi asta.Trebuie sa demonstram asta prin Credinta,ganduri,fapte.Este posibil ca nu toti sa ne mantuim pt ca nu toti sunt dispusi sa renunte la ,,libertatea"proprie in schimbul urmarii celor ce ne-au fost spuse.Alegerea este a fiecaruia

Am observat ca in multe cazuri>necredinta sau abandonarea Credintei apar acolo unde Credinta este slaba.Nu este o regula generala dar se intampla destul de des.Desi poate fi dureros>poate nu suntem asa de buni crestini si puternici in Credinta pe cat am vrea sa parem.Fiecare sa se judece pe el.La acest aspect contribuie mai multi factori obiectivi sau subiectivi.Pe acest aspect este o discutie complicata dar sunt gata sa imi spun punctul de vedere daca cineva va deschide o discutie mai ampla pe acest subiect.
Cat despre ,,secte NP"sau New Age>oameni buni..nu uitati>NU VA OBLIGA NIMENI.Decizia este doar a voastra.Cand faceti un pas ganditi-va bine ca sa nu regretati.Nu invinovatati pe altii.Daca Credinta dvs pe care o aveti este puternica si sunteti fericiti in ea>refuzati ofertele altor biserici.Sfatuiti-va cu duhovnicul dvs,cu familia,cu un preot.Nu va aruncati cu capul inainte pt ca apoi sa regretati.DAR..daca faceti acest pas>nu condamnati pe altcineva pt dorinta dvs.Asa ati vrut si trebuie sa stati fata in fata,in mod demn,cu decizia dvs.Daca a fost bine sau prost veti afla in fata Mantuitorului.Repet:inainte sa luati o decizie ganditi-va foarte bine.Mai departe Cel de Sus sa ne calauzeasca pe toti.


Categoric ca te poti apara dar in justitie instanta suprema este Curtea Suprema de Justitie.In Credinta>Cel de Sus.EL ne-a spus ca vom fi judecati cu masura cu care judecam noi.El ne-a spus si cum sa ne aparam.Sa nu ii luam locul.Fiecare se poate apara asa cum l-a invatat Hristos.Sa nu brevetam noi judecata sufletului unui om pt ca s-ar putea sa avem surprize in fata Mantuitorului.Hristos nu a spus niciodata ca oamenii trebuie ucisi, nu a incurajat violenta si ne-a prevenit sa nu judecam noi ceea ce trebuie judecat de altcineva.
In instanta ai voie la un avocat,poti face apel sau recurs,poti scapa cu relatii sau poti avea o pedepasa mai blanda.Dar in fata Celui de Sus?Oare sunt aceleasi reguli?Putem oare sa aplicam reguli umane,in numele Lui,stiind ca EL va fi cel care va judeca in final si ca doar judecata Lui va conta?Sa nu fim lasi si sa ne aparam pe sistemul>,,si altii au facut la fel".Vom fi la fel de vinovati toti cei care am incalcat ce ne-a spus EL.Nu exista scuza prin precedent sau scuza prin solidaritatea in actiune>in acest caz.Cineva a spus odata pe acest forum>,,Judecata lui Dumnezeu nu are nimic in comun cu judecata umana".Cred ca este una dintre cele mai corecte fraze pe care le-am auzit.


Este religia catolica o problema?Cu siguranta nu.Milioane de oameni cred sincer in ea.Nu poate fi culpabilizata sau blamata intr-un mod grosolan.Sunt baietii care au aplicat-o o problema?Aici se poate discuta la nesfarsit.Exista insa si spitale,scoli,biserici sau actiuni de caritate organizate de BC.In orice tabolu de acest tip exista lumini si umbre si degeaba incercam sa idealizam totul pt a ne gasi justificari.Vom vedea la Judecata cand nu ne vom mai putea scuza,cand vom sta fata in fata cu pacatele,ipocrizia si ticalosia noastra.Cum ne vom uita la Mantuitor?Cum IL vom privi pe Cel pe care il rastignim din nou cu fiecare pacat al nostru?Asta ar trebui sa ne preocupe pt ca nimeni nu stie cand va pleca de pe lumea asta.Faptele bune vor fi puse in balanta cu cele rele.

Insa pe langa posibile falsificari ale mesajului Mantuitorului>restu balciului desertaciunilor pe care lumea actuala ni-l asterne la picioare pare o inocenta gluma.Sa spunem,,Cred.Ma mantuiesc"este usor.Dar oare si faptele,gandurile si actiunile noastre spun asta?Asa de buni am ajuns de putem sa-i trimitem pe altii al Cel de Sus inainte sa le vina vremea?

Aroganta,violenta si nebunia noastra dovedesc cat de departe suntem de Hristos.Cat de falsi suntem si cum suntem mereu gata sa gasim explicatii,scuze sau motive ca sa imbracam frustrarile noastre in mantia Credintei.

Nu ar fi mai bine sa avem fiecare grija de noi si de cel de linga noi,sa judecam mai putin,sa ne indoim mai putin si sa-L lasam pe Cel de Sus sa ne judece?Intariti-va Credinta.Este ceea mai buna aparare pe care o veti avea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Cine a fost Torquemada pentru BC?

http://www.newadvent.org/cathen/14783a.htm

[rhadu_c]

@Mihnea Dragomir

"Ad extirpanda (named for its Latin incipit) was a papal bull, promulgated on May 15, 1252, by Pope Innocent IV, which explicitly authorized (and defined the appropriate circumstances for) the use of torture by the Inquisition for eliciting confessions from heretics." - uitati o dovada, conform wikipedia, pentru a sustine argumentul ca inchizitia a autorizat pedepse materiale.
In ceea ce priveste problematica de fond, legatura dintre citatul enuntat si Inchizitie e atat de evidenta, incat orice incercare de punere in contrast mi s-ar fi parut redundanta. O sa incerc totusi o punere in paralel: citatul biblic se refera la o virtuala pedeapsa pe care ucenicii Domnului doresc sa o dea unor samarineni care nu au vrut sa-l primeasca pe Iisus care se ducea la Ierusalim - asadar erau implicit eretici. Ucenicii cer girul Domnului pentru a pedepsi un asemenea sacrilegiu, dar Hristos nu numai ca se opune dar ii si cearta ("Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?"). Dupa cum vedem, Hrisos nu apeleaza nici macar la verdicte de genul "vinovat" sau "nevinovat", pedeapsa fizica excluzandu-se implicit.
Astfel, se cristalizeaza faptul ca intr-o chestiune cu un substrat care efectiv coincide cu acela abordat de Inchizitie, BC actioneaza intr-o maniera care se opune fundamental invataturii Domnului.
Inca o completare: sustineti constant si cu indaratnicie ca nu Biserica infaptuia omorurile, ci autoritatile laice abilitate; ca Biserica dadea doar verdictul de: "vinovat", respectiv "nevinovat". Dar Biserica stia ce urmeaza a se infaptui in urma verdictului de "vinovat" si isi da de fapt girul iar prin acest lucru ea devine vinovatul moral pentru toate atrocitatile. Actul e cu atat mai abject, sustine contrariul e in primul rand un sofism si e atat de naiv...

Va rog mai cititi o data postul meu anterior si pe acela al lui Scotianu despre "Marele Inchizitor", pentru ca mi se pare, din raspunsul dv., ca n-ati prins esenta pre care doream sa v-o transmitem.

Julien Benda: urasc pe cei care complica lucrurile simple, dar nu mai putin pe cei care simplifica lucrurile complicate. Stiti ce facem noi acum? Complicam un lucru simplu si evitam esentialul: Inchizitia e abominabila.

Asadar, va rog sa nu mai facem risipa de eruditie pe acest subiect.

In legatura cu ideea mea diabolica iat-o completa, nu trunchiat, asa cum ati citat-o dvs. : "Aceasta inclinatie de a adera orbeste, cu abnegatie la opinia Bisericii, chiar si atunci cand acest lucru e impotriva evidentei(chiar daca ratiunea marturiseste contrariul si nu vorbesc de chestiuni dogmatice, ci de etica), e o atitudine care nu poate duce decat la un obscurantism si bigotism absurd". De accentuat e exact ce ati evitat dv: "chiar si atunci cand acest lucru e impotriva evidentei(chiar daca ratiunea marturiseste contrariul si nu vorbesc de chestiuni dogmatice, ci de etica)".

[delia31]

[quote=Scotianul;255390]




draga scotianule

in postarea mea de mai sus, autorul face o presupunere, ipotetic vorbind.
,, Unii spun ca intoleranta fata de pacat s-ar numi fundamentalism; e un termen care nu are ce cauta in profilul Bisericii Ortodoxe si al poporului roman. Dar daca, de dragul demonstratiei, l-am adopta, ne vom aminti ca Domnul Hristos insusi a fost primul mare fundamentalist: "inapoia Mea, Satano!"

o sa-ti raspund prin ce a zis candva Valeriu Gafencu, considerat sfantul inchisorilor comuniste: "Alta este viaţa decât aceea pe care şi-o închipuie oamenii. Altul este omul însuşi, decât aceea ce se închipuie el a fi. Altul este Adevărul decât acela pe care-l imaginează mintea omenească....."

Teoretic stim, adevarul e vietuirea in Hristos, dar stim asta cu instrumentele de care dispunem aici in realitatea fizica.
Doar in cea metafizica, transcendentala, se vor spulbera toate ambiguitatile si antinomiile si vom intelege altfel totul.

De ce e considerat sfant? pentru ca el si altii ca el chiar au reusit sa-i iubeasca pe tortionarii care le-au facut viata un iad..,,iubiti pe vrajmasii vostri..., chiar au vietuit dupa modelul lui Hristos de dragul iubirii pentru ceilalti, chiar au urat pacatul, iubindu-i si nu urandu-i pe cei care-l savarseau, chiar au rezolvat paradoxul asta imposibil de indeplinit dupa logica si judecatile noastre de aici si acum, in starea cazuta in care suntem.


Teoretic, multi avem impresia ca suntem in stare sa suferim de dragul lui Hristos, pentru credinta dar daca ar trebui sa dam proba concreta, multi
ne-am poticni (situatia in inchisorile comuniste a fost intr-adevar extrema, de neimaginat).

Cred ca nimeni mai mult decat ei, mucenicii nu au inteles mai bine ca ,,sic transit gloria mundi" si ca ei si-au trait provizoratul, intervalul dintre nastere si moartea fizica vietuind inca de acum in imparatia din launtrul lor . Practic nu au asteptat-o dupa moarte, ei o pregustau inca din viata pentru ca Hristos vietuia in ei ... ,,imparatia cerurilor este inlauntrul vostru...

si avandu-L in ei pe Hristos, cred ca nu gandeau in termeni de toleranta versus intoleranta, ci la ei totul era transfigurat in iubire.

fara sa ne propunem neaparat sa fim spirite justitiare (nicidecum vindicative), calea de echilibru cred ca ar fi sa gandim anticipativ, atat cat putem gandi in termeni a priori/a posteriori, sa incercam sa iubim pe cei care ne gresesc pentru ca sigur fiecare gresim mai mult decat iertam si noi insine avem nevoie de iertarea si nejudecare, dar in situatii extreme si care sunt previzibile, nu e intelept sa lasi o flacara relativ mica nestinsa pentru ca sigur poate duce la un dezastru pe care l-am fi putut prevedea.

din pacate, se pare ca tocmai asta se vrea. sub umbrela tolerantei, sa lasam putreziciunea sa se extinda si cred ca aici nu se opereaza bine distinctia dintre a extirpa doar raul, nu si pe cel care voit sau nu il savarseste.
dupa modelul lui Hristos, sa ne iubim unii pe altii, dar sa ne opunem raului care ne dezbina. daca asta s-ar fi facut intai de toate de fiecare in parte am fi putut anticipa multe.

dar nu e cazul sa ne analizam ce-ar fi fost daca... ci eventual cum ar fi daca de acum incolo am face altfel?

o persoana care,prin postarile ei,m-a ajutat sa vad mai bine acolo unde eu poate vedeam ca prin ceata.Cu multumiri si deosebit respect>un mic sprijin si din partea mea.Sper ca sufletul tau sa gasesca sfaturi intelepte in spusele acestui om
http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-...-staniloae.php

[delia31]

În prealabil postat de Scotianul

o persoana care,prin postarile ei,m-a ajutat sa vad mai bine acolo unde eu poate vedeam ca prin ceata.Cu multumiri si deosebit respect>un mic sprijin si din partea mea.Sper ca sufletul tau sa gasesca sfaturi intelepte in spusele acestui om
http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-...-staniloae.php

what are you talking about, scottish man? I am as blind as a mole dar strig si eu ca orbul Bartimeu din praful drumului catre Datatorul de Lumina sa ma tamaduiasca de amagirea ca vad.
vezi ca un orb si unul in ceata se duc impreuna catre groapa.

merci de link

Iertati-mi nestiinta, dar de ce papa este numit de catre catolici "Urmasul lui Petru"?

[Erethorn]

Pentru ca in virtutea succesiunii apostolice (care este recunoscuta si valabila atat in BC cat si in BOR) episcopii sunt urmasii apostolilor.

Ergo, daca Petru a fost episcopul Romei (fapt recunoscut si de BC si de BOR, chiar si de Sfintii Parinti, vezi Sfantul Ioan Gura de Aur), rezulta logic ca Papa, episcopul Romei, este urmasul apostolului care a fost primul episcop acolo. Simplu.