Este imposibil sa facem bine celorlalti daca suntem saraci?

[Florin-Ionut]

Voi ati facut o fapta buna prin simplul fapt ca ati dat clic pe acest topic, sa vedeti cine are nevoie de ajutor. Este o fapta buna fara sa va coste nimic, care se contorizeaza acolo...

Va rog sa nu-mi mai raspundeti pe privat relativ la subiectul de faţă, ci sa scrieti aici ce aveti de spus. Scopul subiectului este ca toti sa vada ce idei au ceilalti in a face fapte exemplare, in conditiile in care banii practic nu exista.

In zilele noastre tulburi, orice fapta buna trebuie aratata ca exemplu pentru ceilalti. Fara nici o farama de mandrie, trebuie sa marturisim simplu si deschis ca frecventam biserica si ca tinem posturile, ca suntem crestin-ortodocsi traitori de credinta, ca ne pasa de mantuirea proprie si a celorlalti, ca tinem posturile, ca ne rugam si asa mai departe. Lumea are nevoie de oameni care sa ii trezeasca la adevar, care sa-i scoata din mocirla existentiala. Toate acestea - numai si numai cu ajutorul Lui Hristos si spre slava Lui.

Mai asteptam si alte raspunsuri.

[alinnasser2010]

Dar pentru tine lumea asta este facuta din bani ? bani bani bani numai cu bani poti face bine ? eu zic ca nu deci ... Poti imparti painea cu necuvantatoarele ori cu oamenii saraci, poti ajuta batranii imobilizati la pat sa vina la Biserica, poti avea grija de animale si alti oameni, poti ajuta Sf. Biserica nu numai cu bani ci si cu o mana de lucru,etc....

[nutucutu]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mi s-a intamplat mai demult sa trec impreuna cu un prieten pe langa un copilas care cersea. Eu i-am dat un banut, insa amicul meu nu avea bani la el. Si a intrat in vorba cu cersetorul, pe un ton foarte vesel: ce mai faci, cum iti merge si alte povesti... Am vazut ca i s-a luminat faţa copilului si ca vorbele amicului meu au contat practic mult mai mult decat leul pe care i l-am dat eu.

Subscriu acestei pareri. Mi s-a intimplat si mie un lucru similar:
La magazinul la care imi fac cumparaturile e intotdeauna o fata care ajuta la impins caruciorul, asteptind un banut. I-am dat de fiecare data, mai de mila, mai de sila (de multe ori cind o vedeam ma gindeam ca iar ma "deranjeaza"). O data, mai vesela decit de obicei, m-a ajutat si mi-a spus ca a trecut si sotul meu pe acolo, mai devreme. Mi-a mai spus:''Sotul dumneavoastra stie si cum ma cheama." Iata cu ce efort mic putem face, uneori, un om fericit: vorbim cu el si ii aflam numele.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mi s-a intamplat mai demult sa trec impreuna cu un prieten pe langa un copilas care cersea. Eu i-am dat un banut, insa amicul meu nu avea bani la el. Si a intrat in vorba cu cersetorul, pe un ton foarte vesel: ce mai faci, cum iti merge si alte povesti... Am vazut ca i s-a luminat faţa copilului si ca vorbele amicului meu au contat practic mult mai mult decat leul pe care i l-am dat eu.

Eu am o trupa de puradei care fug dupa mine de cate ori ma vad.Sunt ca un card si ma inconjoara.Distractia nu snt banii pe care ii dau ci conversatia pe care o avem.Deseori ne intalnim de mai multe ori pe zi, dar le dau bani doar prima data dar ei tot vin dupa mine, unul mai zambaret ca altul.Sunt foarte grijuluii, ma intreaba tot felul de amabilitati iar eu stiu multe amanunte despre ei.Sunt fericita ca ii pot face bucurosi, asa cum spui si tu, mai mult cu atitudinea decat cu banii.

[umilul]

În prealabil postat de Florin-Ionut

E criza si nu avem bani. Dar oare banii ne limiteaza atat de mult incat nu putem sa facem fapte bune daca nu-i avem?

Sa dam aici exemple de fapte altruiste care pot fi puse in practica in caz ca banii sunt exclusi din ecuatie.

Dupa parerea mea frate Florin sunt mai de folos pentru sufletul omului faptele facute fara bani pentru semenii nostrii decat cele cu bani. Aceste fapte chiar daca ni se par simple si banale la prima vedere pentru noi, ca exemplu o simpla rugaciune pentru cel de langa noi, cantareste mult in ochii Preabunului si Preamilostivului Dumnezeu, atat pentru cel care face rugaciunea, cat si pentru cel care se face rugaciunea, pentru ca aceste fapte vin din inima si din bunatatea omului. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

sfintii spun sa faci milostenie atunci cind simti ca incepi sa,saracesti.dar tot ei spun sa iti transpire banul in mina pina il dai cuiva.deci totul se face cu chiverniseala,daca dai din mindrie nu e bine,daca dai si tu lipsesti[doar in cazuri speciale se accepta]iara nu-i bine.si apoi tot omul are 1leu sau doi.cel de linga tine poate are mare nevoie si de asa ceva sa il salveze dintr-o criza.fiecare poate sa faca bine dupa puterile sale,sa nu uitam ce a zisMintuitorul ca de am facut bine unuia din acela mic si neinsemnat, Domniei sale am facut, si nu e putin lucru sa dai o cana de apa in numele Domnului.exemplele continua.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de gibilan

sfintii spun sa faci milostenie atunci cind simti ca incepi sa,saracesti.dar tot ei spun sa iti transpire banul in mina pina il dai cuiva.deci totul se face cu chiverniseala,daca dai din mindrie nu e bine,daca dai si tu lipsesti[doar in cazuri speciale se accepta]iara nu-i bine.si apoi tot omul are 1leu sau doi.cel de linga tine poate are mare nevoie si de asa ceva sa il salveze dintr-o criza.fiecare poate sa faca bine dupa puterile sale,sa nu uitam ce a zisMintuitorul ca de am facut bine unuia din acela mic si neinsemnat, Domniei sale am facut, si nu e putin lucru sa dai o cana de apa in numele Domnului.exemplele continua.

Referitor la problema mandriei care poate sa apara dupa ce am facut un bine: important este sa facem fapta buna oricum, pentru ca oricum vom fi ispititi dupa aceea sa ne mandrim. Uneori vom cadea, alteori vom primi cununa biruintei asupra vrajmasului - si asta conteaza, dar mult mai important este sa facem acel bine oricum ar fi.

Daca dam 2 lei unui sarman, indiferent de scopul urmarit, omul poate ca isi va cumpara painea pentru ziua aceea. Restul este filosofie...

[costel]

Daca totul ar sta in bani, atunci Liturghia ar trebui sa se rezume la o colecta. Nu e imposbil sa facem bine cand suntem saraci. Paradoxal, cei care fac bine sunt tot saracii. Si cand dau nu se lauda ca au dat si nu se vaita ca au pierdut ceva. Ii multumesc lui Dumnezeu ca au avut ce da si Ii cer sa le dea putere sa le daruiasca sa faca fapte bune in continuare. Asa ca se pot face fapte bune si in saracie. Lumea s-ar preface cu usurinta in rai daca ne-am pomeni in rugaciune unii pe ceilalti, decat daca ne-am da bani unii altora. Nu sunt impotriva ajutorului banesc, dar trebuie multa atentie aici - sa nu-l incurajezi pe cel ce cerseste in cersatorie.

E de retinut vorba: "mai fericit este a da decat a lua". Daruiti cat puteti din ce aveti si veti vedea de cata bucurie veti avea parte.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

Daca totul ar sta in bani, atunci Liturghia ar trebui sa se rezume la o colecta.

Inainte de Rugaciunea Domneasca pornesc prin biserica mosii cu cosuletele, iar lumea incepe sa se caute prin buzunare ca sa contribuie... Si atentia oamenilor le este distrasa de acest eveniment, care vad bine ca pentru majoritatea este mai important decat momentul urmator, cand preotul ne invita sa ne impartasim, pentru ca ne impartasim de maxim patru ori pe an, nu?

Deci, din pacate, Liturghia s-a transformat incet intr-un ritual mai mult sec, fara a-si atinge scopul real si original. Si noi acceptam asta pentru ca asa face lumea... Ne batem in piept invocand Sfanta Traditie, dar nu ne intereseaza de fapt ce au spus Sfintii Parinti referitor la impartasania deasa - caci stiu preotii mai bine ca ei. Si plecam acasa multumiti pentru ca am mai participat la o Sfanta Liturghie, unde ne-am rugat, am dat un ban acolo ca sa fim etern pomeniti si am luat anafora cu mare evlavie, in-loc-de-Darul care ni se ofera de fiecare data in chip tainic si nesangeros...

Dumnezeu sa ne lumineze pe toti si sa ne destepte cat mai curand.

[carmina]

Spune evanghelistul Matei in capitolul 12:
"... din prisosul inimii grăieşte gura.
Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele."

Cum mi-as putea imagina ca voi epuiza vreodata toate modalitatile de a-mi ajuta semenul aflat la ananghie? Pot fi sarac doar din punct de vedere material, dar spiritual, crestin fiind, niciodata.

Poate ca nu am posibilitatea de a oferi ce sau cat as dori, dar o vorba buna spusa celui care are nevoie de ajutor, poate fi acel "ceva" care sa-i dea puterea de a merge mai departe si a gasi solutia care, nu de putine ori, este la indemana noastra.

Noi nu constientizam ca avand la indemana credinta cat acel marunt bob de mustar, putem face lucruri uimitoare, care, nu o data, sfideaza ratiunea.

Veti spune ca e usor sa vorbesti si nu te doare gura -mana, in cazul asta, scriind. Si va dau dreptate. Insa atunci cand te confrunti cu greutati si lipsuri majore, cand nu esti singura, pentru ca de tine si de hotararile pe care le iei tu depind si copiii, a gasi puterea sa o iei de la capat, si nu o singura data, este mare ajutor dumnezeiesc. De care nu-ti dai seama pe moment, ci mult mai tarziu, atunci cand privesti in urma.

Faptul ca nu te lasi doborat de greutatile prin care esti nevoit sa treci, este tot o forma de ajutor oferita in primul rand copiilor tai.

Acceptarea lucrurilor pe care nu le puteam schimba (pentru ca nu aveam alternativa), dar mai ales gandurile cu care te confrunti, este foarte importanta. Pot sa accept un lucru pentru ca nu am incotro, este ok, dar pana cand nu il voi accepta cu toata fiinta mea, adanc, in sufletul meu, nu voi schimba mare lucru. Doar schimbandu-ma pe mine, in interior, la nivelul convingerilor mele, doar asa voi trece mai departe si voi putea considera ca am luat cu brio un alt examen al vietii.