Va intreb, la randul meu

În prealabil postat de adrian010155

Uneori am discutii, cu fiica mea cea mica, pe teme legate de credinta. Mai deunazi mi-a pus o intrebare care mi s-a parut cat se poate de interesanta si pe marginea careia am discutat foarte mult, pana cand nu am mai fost in stare sa gasim cuvintele potrivite, asa cum se intampla mai mereu atunci cand creierul nu mai este capabil sa traduca in cuvinte ceea ce simti in inima. Intrebarea suna asa: Care este de fapt raportul de determinare dintre iubire si credinta? Iubirea izvoraste din credinta sau credinta izvoraste din iubire? Va pun, la randul meu, aceasta intrebare si astept, cu interes, raspunsurile pe care sper ca le veti da.

Credinta ca Dumnezeu a dat pe Fiul Sau ca sa moara in locul nostru, pentru ca noi sa mostenim ceea ce nu meritam nicidecum, rodeste dragoste adevarata (atat pentru Binefacatorul Dumnezeu cat si pentru semenii nostri).

Dumnezeu ne-a iubit inainte ca noi sa-L iubim. Credinta in dragostea Lui face ca in inima si viata noastra sa rasara dragostea adevarata (agape).
"si dragostea stã nu în faptul cã noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul cã El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sãu ca jertfã de ispãsire pentru pãcatele noastre. Prea iubitilor, dacã astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sã ne iubim si noi unii pe altii."(1 Ioan 4:10,11)