Purtarea Sfintei Cruci

[windorin]

Nu stiu ce sa zic. Gandesc insa asa...

Sfanta Cruce, purtata la gat, ma face sa ma simt crestin.
Mai bine spus, atunci cand uit, ea imi reaminteste ca a fi crestin inseamna a fi intins pe cruce.
"Nu este ucenicul mai mare decat Invatatorul lui." Iar daca Hristos a stat si inca mai sta pe Cruce, cum am putea sa o ocolim noi.
Am ajuns sa cautam numai binele si usorul, de parca Ortodoxia ar fi "bun si usor", cand toata este impregnata de Cruce.

Are putere asupra diavolului.
Desi nu este amuleta ori talisman magic, ea are mare putere, nefiind un simplu simbol sec.
In "Pelerinul rus", diavolul se tulbura numai la prezenta fizica a Bibliei, pe un raft.
Cu atat mai mult, diavolul sufera cand vede ca noi Il iubim si Il cinstim pe Acela pe care el l'a omorat, pe Cruce.

Ma odihnesc nespus de mult crucile de lemn, sculptate. Sunt uneori scumpe (20-40 lei), insa tin o viata.
Nu imi plac crucile de aur, pe lant de aur. Gandesc la faptul ca omul nu este vrednic de aur. Parintii purtau sfoara.
Nu este rau insa a purta aur, acolo unde inima slujeste deplin lui Dumnezeu. Mie insa imi este incomod, caci lupt cu mandria.

[windorin]

În prealabil postat de Langu

Eu incerc sa o pot in inima.

Eu daca as vietui langa tine si te'as iubi "in inima", iar in fapte te'as injura si lovi sistematic, te'ai bucura ?!
Sa ne ferim de aceasta gresita interiorizare. Interiorizarea ajuta, atunci cand este facuta cu discernamant.

În prealabil postat de almaris

Imi pare rau, dar asta e doar o superstitie.
Asa fraier il crezi pe diavol, sa se sperie de o cruciulita?
Te simti, dar oare esti? Probabil ca da, dar de Dumnezeu, si nu de un obiect, fie si o cruciulita.

Sfintii nu propovaduiesc superstitii.

Cat despre lucrurile fizice, ai vazut ce valoare au amintirile de familie: un inel, o carte, un lant, un ceas, etc.
Au ceva din duhul celui iubit, caci lucrurile materiale au capacitatea de a fi impregnate cu ceva mai mult decat ele insele.

Iti dai seama cum este pentru noi, pentru crestini, lemnul sfant al Crucii, uns cu Sangele Fiului lui Dumnezeu ?!
Iubim acea cale a jertfei, fie ea si dureroasa, caci prin ea am fost ridicati, vindecati, izbaziti, mantuiti.

[zaharia_2009]

Am sa spun o parere scurta , mai bine zis o invatatura scurta despre crucea de la git care se poarta nu la vedere . Este altceva decit cruciulita ornamentala de aur ; podoabele de orice fel si din orice regiune a corpului nu sunt pt. crestini . Nu o mai scaldam cu asta, lucrurile sunt clare , sunt canoane pt. asa ceva ... si cu asta basta . Crestinul se impodobeste cu totul si cu totul altceva . Cu virtuti , aceasta este podoaba lui atit la vedere cit si in ascuns . Daca a ajuns sa aibe nevoie de aur si argint ori pietre colorate atirnate cine stie pe unde ca sa fie placut si apreciat atunci este pe un drum gresit . In viata duhovniceasca se ajunge la valorile mari, la lucrurile mari pornind de la cele mici .
Deci , derspre crucea mea de la git (a mea , adica a oricaruia dintre noi):
parintele Valerian de la Frasinei (fostul actor Dragos Pislaru) invata asa : nici o data crucea ta de la git sa nu o dai jos, iar daca se intimpla rareori(baie, etc)cind o scoti si o pui iarasi al loc sa o saruti cu multa evlavie ! Ea este pavaza ta !