O poezie pe zi

[cuvant]

Bunico..

Sti cu ce te-as asemana eu, pe tinem, bunico.. O fi nedrept, chiar asa o fi..tu bunico n-ai asemanare..Cine poate sa fie mama..da..si sotie..si fiica..cine oare.....numai tu bunico. As vrea sa invat de la tine, dar mai intai bunico te rog sa-mi spui : lacrima aceea ce tot curge..da.. se prelinge mereu, o fi oare pentru ca nu ai uitat ca esti si fiica..? Mereu iti aduci aminte si tu..bunico..de maicuta ta..oare or ajunge lacrimile tale pana la ea..la mama ta. Cat o fi de frumos sa poti rosti cuvantul mama. I fi iubit si tu bunico tare mult..cum e sa fim lipsiti de vedere..sa nu putem face macar un pas..cum o fi sa nu mai auzi glasul atat de drag..al bunicului. Caci lumina diminetii o zareai in chipul bunicului..si fiecare pas lasa o singura urma...unde vei cata glasul celui ce azi e atat de departe..
Copile draga mi se frange inima..de unde izvorasc oare cuvintele tale..da in copiii e ascunsa atata putere..si cuvintele or fi tare nevinovate..numai copilul ramane nevinovat in lumea aceasta..
Vezi tu copile muntele acesta..cat de frumos izvoraste apa din el..asa o fi si viata noastra, precum un izvor. Om fi si noi o picatura de apa..si de n-om rataci..intr-o zi ne-om intoarce acolo sus.. in varf de munte...unde e Glasul Celui ce ne striga mereu..caci mama si bunicul ne asteapta acolo sus..

Dumnezeu in mijlocul nostru