De ce folosirea statuilor e pacat?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de georgeval

Cred ca sinodul VII ecumenic este cel mai potrivit argument.
Daca la acest sinod nu s-a specificat, asa cum s-a facut in cazul sfintelor moaste, cred ca statuia nu face parte din tezaurul Bisericii Nedespartite.

Una este a spune "statuia nu face parte din tezaurul Bisericii Nedespărţite" şi cu totul alta este a spune "folosirea statuilor este păcat".
Dansul euharistic face parte din tradiţia Bisericii Nedespărţite ? Nu, cred că aici toată lumea e de acord: dansul liturgic nu face parte din tradiţia Bisericii Nedespărţite. Totuşi, unii creştini simt nevoia să danseze la Sf Euharistie. Să zicem, siro-malankarezii. Alţii simt nevoia să cânte gospel. Să zicem, comunităţile afro din SUA. Pentru ce să le interzică Roma să o facă ? Dacă ar fi definite drept păcate, le-ar interzice, aşa cum a interzis folosirea orezului în loc de grâu ca materie sacramentală. Dar acestea nu sunt păcate, nefiind niciodată definite ca atare de Magisteriu. Prin urmare trebuie socotite forme locale de expresie a cultului care îmbogăţesc tezaurul Bisericii Universale.

Prin urmare, noi credem că păcat este ceea ce Biserica defineşte ca atare. Aici este eroarea iconoclastă: niciodată icoanele nu au fost considerate păcătoase de către autoritatea eclezială competentă (papi şi concilii). Totuşi, iconoclaştii au crezut, probabil unii dintre ei de bună credinţă, că folosirea icoanelor este păcat. Să nu repetăm eroarea iconoclastă, fiind noi "statuio-claşti", ca să zic aşa. Pentru ca ceva să fie universal, mai întâi trebuie să corespundă fiecărei situaţii particulare. Pentru ca Biserica să fie Universală, trebuie să primească, precum o mamă cu foarte mulţi copii în oraşe dispersate, obiceiurile frumoase aduse de fiecare şi să le păstreze ca fructe ale dorinţei de frumos.