Autoritate sau ratiune?

[Erethorn]

Pai vezi ca se dau lamai gratis la biserica din colt. Numai ca, trebuie sa le si primesti. Aici e spilul. Ce inseamna a accepta lamaia.

Apropos, in opinia mea, credinta este mai putin o chestiune gnoseologica, cat una teleologica si morala.

Cu alte cuvinte, aleg sa cred; iar acest lucru il fac cu un anumit scop, cu o anumita finalitate.

Ceea ce nu aleg este daca sa il iubesc pe Dumnezeul in care cred. Acest sentiment se impune de la sine, mai ales in urma contactului cu El (prin rugaciune, meditatie, lectio divina etc.).

[Zarathustra_revenind]

În prealabil postat de Erethorn

Pai vezi ca se dau lamai gratis la biserica din colt. Numai ca, trebuie sa le si primesti. Aici e spilul. Ce inseamna a accepta lamaia.

Apropos, in opinia mea, credinta este mai putin o chestiune gnoseologica, cat una teleologica si morala.

Cu alte cuvinte, aleg sa cred; iar acest lucru il fac cu un anumit scop, cu o anumita finalitate.

Ceea ce nu aleg este daca sa il iubesc pe Dumnezeul in care cred. Acest sentiment se impune de la sine, mai ales in urma contactului cu El (prin rugaciune, meditatie, lectio divina etc.).

Aha, eu ce ar trebui sa raspund la asta? E foarte dragut sa vorbim in metafore, practic nu negati nimic din ce am afirmat eu, tot ce imi spuneti este ca nu accept ca exista Dumnezeu si ca daca m-as duce la biserica si in urma unor trairi intense personale si evident a acceptarii existentei nedemonstrate (si nedemonstrabile as spune, din cauza prea multor contradictii pe care le contine conceptul de Dumnezeu) ei bine as crede atunci in Dumnezeu.
Adica: accept si cred. Intr-adevar, ce ar putea fi mai simplu de atat?

[Erethorn]

În prealabil postat de Zarathustra_revenind

Aha, eu ce ar trebui sa raspund la asta? E foarte dragut sa vorbim in metafore, practic nu negati nimic din ce am afirmat eu, tot ce imi spuneti este ca nu accept ca exista Dumnezeu si ca daca m-as duce la biserica si in urma unor trairi intense personale si evident a acceptarii existentei nedemonstrate (si nedemonstrabile as spune, din cauza prea multor contradictii pe care le contine conceptul de Dumnezeu) ei bine as crede atunci in Dumnezeu.
Adica: accept si cred. Intr-adevar, ce ar putea fi mai simplu de atat?

Ati inteles gresit.

Ceea ce sugeram eu este ca e nevoie sa acceptati, nu existenta lui Dumnezeu, ci posibilitatea acestei existente, sau cel putin posibilitatea unui mod de cunoastere complementar cunoasterii stiintifice, pur rationale.


In caz contrar, te afli in situatia unuia care, cu degetele infipte in urechi, ne apostrofeaza pt. ca nu-i putem dovedi rational existenta muzicii.

[Zarathustra_revenind]

Pai posibilitatea pot sa o accept, dar nu stiu de ce nu va ganditi ca aceasta posibilitate este atat de infima incat sunt altele mult mai mari ca ea. Am senzatia ca credeti ca e firesc sa dam procente egale.
Dumneavoastra practic imi spuneti ca ar trebui sa dau posibilitati egale celor doua variante. Este ca si cum eu as spune ca nu cred ca voi murii maine lovit de un meteorit, iar dumneavoastra ati fi poate chiar ofensat ca nu iau in calcul si sansa de unu la un miliard ca acest lucru sa se intample...

Autoritatea este o acceptare a competentei altuia. Tu de ce accepti autoritatea guvernului, a profesorilor tai(presupun ca esti educat)? Pentru ca ei au dovedit mai inainte de momentul de fata, capacitatea de a rezolva probleme pe care tu nu poti sa le abordezi.
Cat priveste posibilitatile uite o idee: pana cand vei putea rezolva orice necaz se va abate asupra ta, accepta o autoritate(Dumnezeu) ce mai inainte a rezolvat probleme similare.

[Zarathustra_revenind]

În prealabil postat de idealist

Autoritatea este o acceptare a competentei altuia. Tu de ce accepti autoritatea guvernului, a profesorilor tai(presupun ca esti educat)? Pentru ca ei au dovedit mai inainte de momentul de fata, capacitatea de a rezolva probleme pe care tu nu poti sa le abordezi.
Cat priveste posibilitatile uite o idee: pana cand vei putea rezolva orice necaz se va abate asupra ta, accepta o autoritate(Dumnezeu) ce mai inainte a rezolvat probleme similare.

Da, asa este, singura autoritate legitima e ceea ce vine din competenta, aceasta insa poate fi acceptata tot pe cale rationala. Adica accept autoritatea profesorilor pentru ca imi este clar ca ce stiu ei am si eu nevoie sa invat.
Insa in cazul divinitatii autoritatea nu se bazeaza pe compententa pentru simplul motiv ca nu e atat de clar daca exista sau nu numita divinitate :)
Iar a accepta autoritatea cuiva a carui existenta este incerta poate duce la un transfer nemeritat de putere in mainile celor ce se pretind reprezentantii respectivei autoritati.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Zarathustra_revenind

Insa in cazul divinitatii autoritatea nu se bazeaza pe compententa

Foarte adevărat. Autoritatea în Biserică nu se bazează pe competenţă, ci pe har. Dacă Biserica ar fi fost condusă de teologi, ar fi crăpat de mult. Dar este condusă de urmaşii apostolilor. Iar apostolii au fost oameni simpli. Şapte dintre ei erau pescari. Ca să îşi scrie Epistolele, Petru a apelat la un creştin care ştia să scrie, fiindcă el nu ştia decât să se iscălească.

Iar a accepta autoritatea cuiva a carui existenta este incerta poate duce la un transfer nemeritat de putere in mainile celor ce se pretind reprezentantii respectivei autoritati.

Nu, fiindcă mandatul de reprezentare este limitat. Urmaşii apostolilor, care sunt episcopii, nu pot face decât trei lucruri, ce e drept foarte, foarte importante: să înveţe cuvântul lui Dumnezeu (munus docendi), să administreze Sfintele Taine (munus sanctificandi) şi să conducă spre mântuire Biserica (munus regendi).

[Erethorn]

În prealabil postat de Zarathustra_revenind

Pai posibilitatea pot sa o accept, dar nu stiu de ce nu va ganditi ca aceasta posibilitate este atat de infima incat sunt altele mult mai mari ca ea. Am senzatia ca credeti ca e firesc sa dam procente egale.
Dumneavoastra practic imi spuneti ca ar trebui sa dau posibilitati egale celor doua variante. Este ca si cum eu as spune ca nu cred ca voi murii maine lovit de un meteorit, iar dumneavoastra ati fi poate chiar ofensat ca nu iau in calcul si sansa de unu la un miliard ca acest lucru sa se intample...

Cu conditia sa fiti sincer, nu este nici o problema. Stiti vorba aceea a lui Isus: "De veti avea credinta cat un bob de mustar...." :)

[Zarathustra_revenind]

Trebuie sa recunosc ca sunteti simpatic fiind atat de optimist :)

[Erethorn]

Pai cum sa fiu ? Eu am fost ateu timp de mai mult de 30 de ani. Sincer, regasesc in dumneavoastra multe dintre ideile si atitudinile mele din acesta perioada; la fel, multe dintre prejudecatile mele. Si mie imi sunteti simpatic.