Dumnezeu uraste?

[eclesiastul]

În prealabil postat de vidoveczandrei

Nu stim Domnul stie daca au scapat sau nu,dar in rest,o da uitate in Biblie la David,cum Dumnezeu atunci cand Domnul sa gandit aduca o nenorocire din cauza unei fapte grav a lui David Domnul sa aratat indurerat,asa ca la oprit pe credinciosul sau inger sa nu aduca nenorocire,ia iertat.''Si si-a intins ingerul Domnului mana asupra Ierusalimului,ca sa-l pustiasca,dar I s-a facut mila Domnului si a zis ingerului care ucidea poporul:"Destul!Opreste-ti acum mana!"..." si "Si S-a milostivit Domnul asupra tarii si a incetat moartea in Israel".(2 Regi vers.16 si 25)

Pai iti spun eu, ca nu au scapat. Doar cei care au urcat in arca au scapat. restul nu prea mai aveau pe unde sa scape. uita-te in romania ca ploua un pic si deja inundatii, lume care moare etc. Dar dupa un potop cum a fost cel biblic?
In cazul lui David Dumnezeu s-a oprit, dar murisera deja 70 mii de oameni.

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de eclesiastul

Pai iti spun eu, ca nu au scapat. Doar cei care au urcat in arca au scapat. restul nu prea mai aveau pe unde sa scape. uita-te in romania ca ploua un pic si deja inundatii, lume care moare etc. Dar dupa un potop cum a fost cel biblic?
In cazul lui David Dumnezeu s-a oprit, dar murisera deja 70 mii de oameni.

De ce il critici asa de mult pe Domnul care nu tia facut nici un rau,da nu au fost ascultatori de aia,dar totusi recunoaste ca e iubire si nu ura. :) De ex in NT se spune ca Domnul Iisus Hristos la iertat pe Sf.AP Petru si zici ca si acolo e ura sau ce?uite iutate si tu invietile Sfintilor Apostoli ca si acolo a fost milostivirea Domnului.Citeste la fiecare Apostol si o sa vezi.

[eclesiastul]

În prealabil postat de vidoveczandrei

De ce il critici asa de mult pe Domnul care nu tia facut nici un rau,da nu au fost ascultatori de aia,dar totusi recunoaste ca e iubire si nu ura. :) De ex in NT se spune ca Domnul Iisus Hristos la iertat pe Sf.AP Petru si zici ca si acolo e ura sau ce?uite iutate si tu invietile Sfintilor Apostoli ca si acolo a fost milostivirea Domnului.Citeste la fiecare Apostol si o sa vezi.

Da nu critic pe Domnul, afirm doar ca Domnul nu doar iubeste, ci si uraste. Asta afirma Sf Scriptura.
Pe Petru l-a iertat ca s-a pocait. Da ia zi-mi, pe Iuda l-a iertat?

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de eclesiastul

Da nu critic pe Domnul, afirm doar ca Domnul nu doar iubeste, ci si uraste. Asta afirma Sf Scriptura.
Pe Petru l-a iertat ca s-a pocait. Da ia zi-mi, pe Iuda l-a iertat?

Pai Iuda sa sinucis...

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de eclesiastul

Da nu critic pe Domnul, afirm doar ca Domnul nu doar iubeste, ci si uraste. Asta afirma Sf Scriptura.
Pe Petru l-a iertat ca s-a pocait. Da ia zi-mi, pe Iuda l-a iertat?

da,dar nu la iertat de pacatul sinuciderii ca e de ne iertat aceast pacat ca Domnul Dumnezeu a dat viata nui asa

[Mihnea Dragomir]

Pe Iuda nu l-a iertat fiindcă nu s-a pocăit, nu fiindcă s-a sinucis. Nici pe tâlharul din stânga nu l-a iertat, deşi acela nu s-a sinucis. Diferenţa dintre tâlhrul din dreapta şi cel din stânga este aceea că unul s-a pocăit, iar celălalt nu s-a pocăit.

E ca la închisoare. Cum vrei să fii graţiat dacă nu faci o cerere ?

[Danut7]

Hristos l-a iubit pe Iuda si nu l-a urit.. Iuda s-a cait si a inapoiat argintii, iar mai apoi uitandu-se la fapta pe care el a savarsit-o nu s-a mai considerat vrednic sa traiasca si s-a spanzurat.. Locul unde el s-a spanzurat poarta si astazi numele de Tarina Sangelui, in memoria lui Iuda... Dupa cum a si fost vestit..Vezi ca l-a iubit?Ca a pastrat pomenirea lui.. Cat despre gratiere nu stim daca l-a gratiat sau nu,sau daca va fi gratiat... Cel putin eu nu stiu..

[Danut7]

Este asa dupa cum cu intelepciune au zis parintii : "Dumnezeu uraste pacatul dar il iubeste pe pacatos."

[Marius22]

În prealabil postat de eclesiastul

Da nu critic pe Domnul, afirm doar ca Domnul nu doar iubeste, ci si uraste. Asta afirma Sf Scriptura. Pe Petru l-a iertat ca s-a pocait. Da ia zi-mi, pe Iuda l-a iertat?

Eu spun ca trebuie sa punem toate aceste lipsuri existentiale, manifestate prin ura, razbunare, furie, pe seama noastra, nu a lui Dumnezeu.

Am intalnit o viziune extrem de profunda asupra acestui subiect, la Sfantul Isaac Sirul, in lucrarea "Cuvinte catre singuratici":

"Faptul de a ne inchipui ca mania, furia, gelozia sau alte asemanatoare acestora au ceva de-a face cu Firea dumnezeiasca ne umple de oroare, caci nimeni care are o minte sanatoasa si inteligenta nu poate ajunge la o asemenea nebunie incat sa gandeasca asa ceva despre Dumnezeu. Nu putem spune nici macar ca El se poarta asa pentru a rasplati raul, chiar daca in afara Scripturile par sa spuna acest lucru. Chiar si numai a gandi asa ceva despre Dumnezeu si a spune ca el rasplateste cele rele este o uraciune. A pretinde ca El se foloseste de un lucru atat de insemnat si grav cum e gheena drept rasplatire a raului inseamna a atribui o slabiciune Firii dumnezeiesti.

Imparatia si gheena sunt realitati milostive, gandite in existenta lor de Dumnezeu din pricina bunatatii Lui vesnice, si nu ca rasplatire, chiar daca li s-a dat numele de rasplatire. (...) Iar a spune ca El ne preda focului, suferintelor, chinurilor si la tot felul de rele inseamna a atribui Firii lui Dumnezeu o dusmanie fata de creaturile rationale pe care le-a creat prin har, sau a-L face sa lucreze sau sa gandeasca din ranchiuna sau cu gand de revansa, ca si cum S-ar razbuna.

Dreapta gandire despre Dumnezeu ar fi, asadar, urmatoarea: blandul Dumnezeu, Care in tot ce face cauta moduri prin care sa ajute fiintele rationale, indreapta si judecata spre folosul celor care trebuie sa primeasca acest lucru atat de greu. Caci a gandi ca in Dumnezeu exista ura sau ranchiuna chiar si fata de fapturile demonice este un lucru odios si blasfemiator, ca si acela de a atribui slavitei Lui Firi oricare din slabiciunile sau patimile noastre pretinzand ca ar fi vorba de rasplatirea binelui si a raului".

[MariS_]

În prealabil postat de Marius22

Eu spun ca trebuie sa punem toate aceste lipsuri existentiale, manifestate prin ura, razbunare, furie, pe seama noastra, nu a lui Dumnezeu.

Am intalnit o viziune extrem de profunda asupra acestui subiect, la Sfantul Isaac Sirul, in lucrarea "Cuvinte catre singuratici":

"Faptul de a ne inchipui ca mania, furia, gelozia sau alte asemanatoare acestora au ceva de-a face cu Firea dumnezeiasca ne umple de oroare, caci nimeni care are o minte sanatoasa si inteligenta nu poate ajunge la o asemenea nebunie incat sa gandeasca asa ceva despre Dumnezeu. Nu putem spune nici macar ca El se poarta asa pentru a rasplati raul, chiar daca in afara Scripturile par sa spuna acest lucru. Chiar si numai a gandi asa ceva despre Dumnezeu si a spune ca el rasplateste cele rele este o uraciune. A pretinde ca El se foloseste de un lucru atat de insemnat si grav cum e gheena drept rasplatire a raului inseamna a atribui o slabiciune Firii dumnezeiesti.

Imparatia si gheena sunt realitati milostive, gandite in existenta lor de Dumnezeu din pricina bunatatii Lui vesnice, si nu ca rasplatire, chiar daca li s-a dat numele de rasplatire. (...) Iar a spune ca El ne preda focului, suferintelor, chinurilor si la tot felul de rele inseamna a atribui Firii lui Dumnezeu o dusmanie fata de creaturile rationale pe care le-a creat prin har, sau a-L face sa lucreze sau sa gandeasca din ranchiuna sau cu gand de revansa, ca si cum S-ar razbuna.

Dreapta gandire despre Dumnezeu ar fi, asadar, urmatoarea: blandul Dumnezeu, Care in tot ce face cauta moduri prin care sa ajute fiintele rationale, indreapta si judecata spre folosul celor care trebuie sa primeasca acest lucru atat de greu. Caci a gandi ca in Dumnezeu exista ura sau ranchiuna chiar si fata de fapturile demonice este un lucru odios si blasfemiator, ca si acela de a atribui slavitei Lui Firi oricare din slabiciunile sau patimile noastre pretinzand ca ar fi vorba de rasplatirea binelui si a raului".

Subscriu cu bucurie la cuvintele intelepte ale Sfantului Isaac Sirul, dar prevad ca nu va mai dura mult si aceasta desavarsita viziune asupra lui Dumnezeu a acestui sfant parinte va fi declarata drept eretica de cei ce au o alta viziune, cea a unui Dumnezeu gelos, manios si razbunator. Ultima va triumfa pentru ca incrancenarea va lua locul blandetii.
Har, smerenie si jertfa de sine.