Nasterea Sf.Ioan Botezatorul

[georgeval]

În prealabil postat de sophia

Am ascultat azi evanghelia si predica si am o tristete si o nelamurire:

Intrebare:
N-am inteles pana la urma de ce i s-a luat glasul lui Zaharia? Ce facuse?

M-am intristat ca de fiecare data cand se citeste povestea cu nasterea lui Ioan si a Mariei, pentru ca se spune in Evanghelii ca pe atunci cei fara copii erau considerati blestemati, aveau un statut trist.
Era o suferinta pentru ei.
Elisabeta isi spunea in Evanghelie bucuria ca a ridicat-o Dumnezeu pana la urma din pozitia ei umila.
Ioan s-a dus insa la varsta frageda la Domnul.

Si noi azi simtim cam la fel in sufletul nostru. Numai la cei cu copii se cheama familie, ei au drepturi, sunt vazuti mai bine decat noi cei fara...

Cateodata as vrea sa nu mai aud de sarbatorile acestea, ca sa nu aflu iar si iar despre blestematii de oameni fara copii...

Si totusi azi este o zi frumoasa, ca de fiecare data de Sf. Ioan. Vara frumoasa.

Amutirea lui Zaharia, dupa multi comentatori, este o consecinta a indoielii sale. Tocmai pentru a demonta orice speculatie, ca ar fi avut vedenii sau halucinatii, in mod pedagogic primeste si acest semn trupesc- amutirea pentru a inlatura orice scepticism.
Eu inteleg tacerea, amutirea lui Zaharia, ca o atitudine potrivita fata de taina. Taina de care s-a bucurat- nasterea unui copil- depaseste orice cuvant.

[Doriana]

"Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.
Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor." Luca 1:18-20