Poezii preferate...

[Doriana]

Eu nu-nţeleg!

De ce ades mi-e dat pe cale
Să-ndur dureri în fel şi fel?
De ce-s lovit adesea oare?
Eu nu-nţeleg! Dar ştie El!


Când cunoscut-am adevărul
Şi vrut-am să spun despre el,
Silit am fost să tac adesea.
De ce aşa? O ştie El!


Din pâinea mea am dat la alţii
Făr' să mă tem c-am să mă-nşel.
Răsplata: m-am ales cu piatra.
De ce aşa? O ştie El!


Când m-am luptat cu valul vieţii
Şi când am vrut s-ajung la ţel,
Mă văd cu barca sfărâmată.
De ce-i aşa? O ştie El!


Când moartea luptă pe-ndelete
Să rup-al dragostei inel,
Rămân copii orfani pe drumuri.
De ce-i aşa? O ştie El!


Descurajat privesc adesea
Calvarul, crucea şi pe Miel.
De ce sunt lacrimi fără vină?
Eu nu-nţeleg! Dar ştie El!


Când mi-am trăit mereu viaţa
În curăţii de porumbel,
Stropit am fost cu murdării.
De ce-i aşa? O ştie El!


Eu nu-nţeleg, dar cred într-una
Mereu cu patimă şi zel
Că multe din ce mi se-tâmplă
Eu nu-nţeleg! Dar ştie El!


Şi când trezi-mă-voi în Ceruri
Cu Domnul în al său castel,
Mă mir, ma-ntreb cum de-s acolo!
Eu nu-nţeleg! Dar ştie El!

Simeon Cure