Dl IIsus stia ca este fiul lui Dumnezeu?

[delia31]

În prealabil postat de annajanette

trebuie sa stii si despre EL ca sa vb cu EL.

draga annajanette, sigur, ai dreptate.

ar fi trebuit sa adaug un disclaimer la postarea anterioara in care era vorba de cunoasterea insusirilor supranaturale ale lui Dumnezeu la care nu avem acces in mod rational.

avem insa acces la altceva.
si ca sa nu confundam lucrurile, n-ar strica sa intelegem niste distinctii strict teoretice:

La cunosterea lui Dumnezeu se poate ajunge pe cale naturala si pe cale supranaturala; in limbajul specialistilor se zice cunoasterea catafatica(rationala, naturala) si cunoasterea apofatica (supranaturala).

1.Pe cale rationala, il putem cunoaste pe Dumnezeu in calitatea Sa de Cauza creatoare si sustinatoare a lumii, din invatatura din scriptura si cartile sfinte, din intreaga creatie.
asta se datoreaza faptului ca El insusi a pus in firea oamenilor si facultatea cunoasterii Lui prin rationalitatea creatiei.

2.Prin cunoasterea apofatica (de negrait) se intelege experienta directa a prezentei tainice a lui Dum*nezeu, care depaseste simpla Lui cunoastere rationala.

asta e o cunoastere prin har la care nu avem acces decat prin impartasirea cu/din/de Hristos.

Inainte de toate, viata de credinta e experienta comuniunii omului cu Hristos-Dumnezeu Cel viu si doar in plan secund, o cunoastere teoretica care speculeaza cu notiuni mai mult sau mai putin abstracte.

Cel ce are o cunoastere rationala, catafatica a lui Dum*nezeu (din observarea universului si din scriptura) si-o poate completa cu cea apofatica (prin experienta harului).

si de fapt asta e de dorit ca sa ne mantuim.

Hristos a zis ,, fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este Imparatia cerurilor,, , nu fericiti Doctorii Honoris causa cu Magna Cum Laudae cu doctorate in Teologie la Heidelberg, Atena sau Sorbona.

asta nu inseamna deloc ca e preferabil sa fii retardat ca sa te mantuiesti, sau ca toti saracii cu duhul ajung automat acolo, si nici ca cei cu doctorate nu
s-ar mantui, ci doar ca simplitatea, smerenia si virtutile nascute din trairea in har valoreaza mai mult decat cunoasterea tuturor teoriilor despre Dumnezeu.

se mai poate vorbi de cunoasterea lui Dumnezeu si din imprejurarile vietii.
Fie*care om Il poate cunoaste pe Dumnezeu din mustrarile constiintei pen*tru relele savarsite, din necazurile trecatoare sau mai indelun*gate, din bolile proprii sau ale celor apropiati, ca urmare a pacatelor savarsite.

si desigur, mai ales din ajutorul pe care-l primim de la El ca sa biruim necazurile si sufe*rintele pe care le avem de indurat si care sunt un mijloc de intarire spirituala sau desavarsire morala.

Toate imprejurarile acestea produc o sensibilizare a fiintei noastre pentru sesizarea reali*tatilor de dincolo de lume, pentru cautarea unui sens al lor.

Ele fac sufletul mai sensibil pentru prezenta lui Dumnezeu si il fac sa apeleze la rugaciune.

deci toate ne indeamna sa vorbim mai mult cu El.

În prealabil postat de delia31

draga annajanette, sigur, ai dreptate.

ar fi trebuit sa adaug un disclaimer la postarea anterioara in care era vorba de cunoasterea insusirilor supranaturale ale lui Dumnezeu la care nu avem acces in mod rational.

avem insa acces la altceva.
si ca sa nu confundam lucrurile, n-ar strica sa intelegem niste distinctii strict teoretice:

La cunosterea lui Dumnezeu se poate ajunge pe cale naturala si pe cale supranaturala; in limbajul specialistilor se zice cunoasterea catafatica(rationala, naturala) si cunoasterea apofatica (supranaturala).

1.Pe cale rationala, il putem cunoaste pe Dumnezeu in calitatea Sa de Cauza creatoare si sustinatoare a lumii, din invatatura din scriptura si cartile sfinte, din intreaga creatie.
asta se datoreaza faptului ca El insusi a pus in firea oamenilor si facultatea cunoasterii Lui prin rationalitatea creatiei.

2.Prin cunoasterea apofatica (de negrait) se intelege experienta directa a prezentei tainice a lui Dum*nezeu, care depaseste simpla Lui cunoastere rationala.

asta e o cunoastere prin har la care nu avem acces decat prin impartasirea cu/din/de Hristos.

Inainte de toate, viata de credinta e experienta comuniunii omului cu Hristos-Dumnezeu Cel viu si doar in plan secund, o cunoastere teoretica care speculeaza cu notiuni mai mult sau mai putin abstracte.

Cel ce are o cunoastere rationala, catafatica a lui Dum*nezeu (din observarea universului si din scriptura) si-o poate completa cu cea apofatica (prin experienta harului).

si de fapt asta e de dorit ca sa ne mantuim.

Hristos a zis ,, fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este Imparatia cerurilor,, , nu fericiti Doctorii Honoris causa cu Magna Cum Laudae cu doctorate in Teologie la Heidelberg, Atena sau Sorbona.

asta nu inseamna deloc ca e preferabil sa fii retardat ca sa te mantuiesti, sau ca toti saracii cu duhul ajung automat acolo, si nici ca cei cu doctorate nu
s-ar mantui, ci doar ca simplitatea, smerenia si virtutile nascute din trairea in har valoreaza mai mult decat cunoasterea tuturor teoriilor despre Dumnezeu.

se mai poate vorbi de cunoasterea lui Dumnezeu si din imprejurarile vietii.
Fie*care om Il poate cunoaste pe Dumnezeu din mustrarile constiintei pen*tru relele savarsite, din necazurile trecatoare sau mai indelun*gate, din bolile proprii sau ale celor apropiati, ca urmare a pacatelor savarsite.

si desigur, mai ales din ajutorul pe care-l primim de la El ca sa biruim necazurile si sufe*rintele pe care le avem de indurat si care sunt un mijloc de intarire spirituala sau desavarsire morala.

Toate imprejurarile acestea produc o sensibilizare a fiintei noastre pentru sesizarea reali*tatilor de dincolo de lume, pentru cautarea unui sens al lor.

Ele fac sufletul mai sensibil pentru prezenta lui Dumnezeu si il fac sa apeleze la rugaciune.

deci toate ne indeamna sa vorbim mai mult cu El.

foarte frumos argumentat, bv , de fapt fiecare opinie are ceva interesant SI DIN CARE AVEM CE INVATA, le multumesc tuturor ptr luminare si va mai multumesc ca nu m-ati judecat ca nu stiu lucruri atat de simple probabil, eu sunt la inceput de drum.
DOMNUL FIE CU VOI!!!

[andreicozia]

În prealabil postat de Danut7

Citatul nu face parte din conversatiile lui Iisus cu evreii.. E o conversatie care a purtat-o cu parintii lui dupa trup la varsta de 12 ani cand a fost cu familia la Ierusalim.

Stiu asta insa raspunsul a fost asa in treacat dat de un pusti de 12 ani, iti dai seama, pe care aia batrini probabil ca nici nu l-au bagat in seama, si spuneau ca abereaza sau viseaza asa cum o fac toti la pubertate.
Eu insa am continuat catre partea cind Hristos a aparut in fata preotilor Iudei in Sinedriu unde... conform povestirii, in mod direct i s-a pus aceasta intrebare..." prezentata de Zefirelli cu mare maiestrie prin actorul Anthony Queen" vezi caeste pe You tube..e foarte bine realizata