mi-e frica sa ma duc la spovedanie

[Erethorn]

În prealabil postat de caliyo

Si mie mi s-a intamplat de multe ori aceasta frica, cand ma apropiam de spovedanie ma apucau toate cele: tremurat, atacuri de panica, ma lua cu transpiratii pe sira spinarii, dureri de burta...si cate si mai cate...Dar chiar si asa , tremurand ca o piftie, ma apropiam cu ultimile puteri de preot, cu gatul uscat de emotie si cu greu reuseam sa spun ce aveam de spus.
Asa ca nu esti nici prima , nici ultima persoana careia i se intampla, sa ne gandim ca Dumnezeu ne iubeste si ca ne va ajuta sa trecem peste aceasta stare. Parca parintele meu ma si simte cand sunt in aceasta stare, incat e f intelegator cu mine si ma ajuta sa trec peste.

Ha ! Pai eu cand m-am spovedit pentru prima oara, cred ca se vedea de afara cum se scutura confesionalul, asa tremuram de tare.

Iar in ce priveste vorbitul, in viata mea n-au iesit cuvintele atat de greu. Aveam senzatia fizica ca ma ranesc, undeva in gat, atunci cand le pronunt (probabil era doar lipsa totala de saliva). Si tine cont ca eu sunt o persoana care imi castig painea vorbind de vreo 10 ani.

Mihai, n-am spus cele de mai sus ca sa te sperii. Pentru ca, dupa ce m-am spovedit, in tmp ce imi faceam canonul (adica ma rugam, pt ca asta a fost canonul, un numar de rugaciuni), plangeam de bucurie si recunostinta.