Sodoma si Gomora

[Dumitru73]

În prealabil postat de zorobabel

Faci confuzie intre bataie si pedepsirea pacatului. Sodoma si Gomora nu s-au pocait pt pacatele lor. Hristos a venit pe pamant sa moara ca cei ce se incred in El sa fie mantuiti, fie ca e vb de oameni din vechime care s-au increzut in promisiunea lui Dumnezeu, fie ca e vb de noi,cei care succedem perioadei crucificarii.
Ce-ti spun tie versetele astea:

Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu.
Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu".

Nu amesteca NT cu VT.
Noi vorbim de un eveniment ce a avut loc cu mult timp inainte de Hristos.

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Nu amesteca NT cu VT.
Noi vorbim de un eveniment ce a avut loc cu mult timp inainte de Hristos.

De ce tot pui acest disc vechi de vinil?
NT putea fi linistit pus in continuarea VT, ca o implinire al lui.
Nu e vorba de Dumnezei diferiti!

Acelasi Dumnezeu care in NT rabda necredinta apostolilor, lepadarea lui Petru si tradarea lui Iuda, este Cel Care in VT a ingaduit pe Moise sa refuze sa se duca la faraon, lui Iona sa refuze sa se duca la Ninive, ba chiar cand acesta s-a si maniat in zadar, Dumnezeu i-a crescut un vrej care sa-l umbreasca si sa ii racoreasca mania.. Acelasi Dumnezeu care in VT l-a iertat pe David si a oprit pedeapsa pe care o adusese asupra lui la rugamintile lui David. Care nu i-a mai urgisit pe Niniviteni, care a grait impotriva judecatorilor nedrepti care asupreau vaduvele si orfanii din popor etc.

Zi Dumitru: ce ne opreste pe fiecare dintre noi sa fim un David, un ninivitean?

Pedeapsa lui Dumnezeu este doar asupra acelora care nu se pocaiesc.
Si asta a spus-o si in VT, si in NT.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

De ce tot pui acest disc vechi de vinil?
NT putea fi linistit pus in continuarea VT, ca o implinire al lui.
Nu e vorba de Dumnezei diferiti!

Acelasi Dumnezeu care in NT rabda necredinta apostolilor, lepadarea lui Petru si tradarea lui Iuda, este Cel Care in VT a ingaduit pe Moise sa refuze sa se duca la faraon, lui Iona sa refuze sa se duca la Ninive, ba chiar cand acesta s-a si maniat in zadar, Dumnezeu i-a crescut un vrej care sa-l umbreasca si sa ii racoreasca mania.. Acelasi Dumnezeu care in VT l-a iertat pe David si a oprit pedeapsa pe care o adusese asupra lui la rugamintile lui David. Care nu i-a mai urgisit pe Niniviteni, care a grait impotriva judecatorilor nedrepti care asupreau vaduvele si orfanii din popor etc.

Zi Dumitru: ce ne opreste pe fiecare dintre noi sa fim un David, un ninivitean?

Pedeapsa lui Dumnezeu este doar asupra acelora care nu se pocaiesc.
Si asta a spus-o si in VT, si in NT.

Tocmai aioci este problema.
Avem un singur Dumnezeu. Nu unul in VT si unul in NT.
Atunci de ce se comporta diferit?
Avem in VT un Dumnezeu care mai mult pedepseste decat alina.
Mai mult ucide decat vindeca.
Un Dumnezeu care isi instiga poporul la ura si ucidere fara de alte popoare. etc. etc.
Si avem in NT un Dumnezeu total opus.
Care ne spune ca trebuie sa ne iubim dusmanii, care propovaduieste nonviolenta, etc. stim cu totii ce a propovaduit Iisus.

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Tocmai aioci este problema.
Avem un singur Dumnezeu. Nu unul in VT si unul in NT.
Atunci de ce se comporta diferit?
Avem in VT un Dumnezeu care mai mult pedepseste decat alina.
Mai mult ucide decat vindeca.
Un Dumnezeu care isi instiga poporul la ura si ucidere fara de alte popoare. etc. etc.
Si avem in NT un Dumnezeu total opus.
Care ne spune ca trebuie sa ne iubim dusmanii, care propovaduieste nonviolenta, etc. stim cu totii ce a propovaduit Iisus.

Ura si instigarea nu era asupra popoarelor per se, ci daca ai citi pana la capat propozitiile, ai afla ca intotdeauna problema era cu zeii si idolii acelor popoare. Pentru ca le spune la un moment dat ca daca ii vor lasa, atunci vor face casatorii mixte si fii si fiicele Israelului vor ajunge sa jertfeasca idolilor. Ori asta, atat in VT cat si in NT ramane cel mai greu pacat si motiv pentru care poporul a si fost asemanat cu o desfranata pe care logodnicul inselat o paraseste.

Le-a zis si ca, daca Il vor respecta si vor asculta, celelalte popoare nu vor jindui la pamanturile lui Israel, asa ca n-ar mai fi avut de ce sa fie razboi.

Pe urma tu uiti ca de fapt cele mai grele profetii si robiile (Babilon) au fost chiar asupra evreilor, v-am mai zis sa cititi cum ii certa Dumnezeu tocmai pe cei din poporul Lui, asa cum si Hristos nu cu alte neamuri a avut treaba, ci tocmai pe capetenile preotilor din Israel ii mustra, ca ei ar fi trebuit sa stie si sa creada, insa refuzau.

Dar nu citiiiiiiiiiiiti si-atunci ramaneti cu impresia ca Dumnezeu si i-a tinut pe ai Lui numai in puf si cand calcau pe bec, in schimb pe ceilalti ii urgisea dupa cum avea chef.

[georgeval]

În prealabil postat de Dumitru73

Tocmai aioci este problema.
Avem un singur Dumnezeu. Nu unul in VT si unul in NT.
Atunci de ce se comporta diferit?
Avem in VT un Dumnezeu care mai mult pedepseste decat alina.
Mai mult ucide decat vindeca.
Un Dumnezeu care isi instiga poporul la ura si ucidere fara de alte popoare. etc. etc.
Si avem in NT un Dumnezeu total opus.
Care ne spune ca trebuie sa ne iubim dusmanii, care propovaduieste nonviolenta, etc. stim cu totii ce a propovaduit Iisus.

Critica aceasta rationalista care nu urmareste pedagogia lui Dumnezeu nu poate sa accepte ca Dumnezeul Vechiului Testament este asemenea parintelui care prin diferite metode isi fereste "copilul" de ratacire. In Noul Testament se ajunge la o alta etapa duhovniceasca. Este ceea ce ne spune apostolul neamurilor Pavel- "Cu lapte v'am hranit, nu cu bucate, caci inca nu erati in stare"

[Marius22]

Dumnezeu este Acelasi atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Dupa caderea in pacat a protoparintilor putem observa un progres in timp, in ceea ce priveste raportul lui Dumnezeu cu oamenii.

Mai intai a fost vechiul legamant in care omul se raporta, mai mult sau mai putin exterior, la anumite prescriptii ale legii lui Moise. Apoi a urmat noul legamant, in care omenirea a fost facuta partasa legii harului.

[Jane Says]

În prealabil postat de Marius22

Dumnezeu este Acelasi atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Dupa caderea in pacat a protoparintilor putem observa un progres in timp, in ceea ce priveste raportul lui Dumnezeu cu oamenii.

Mai intai a fost vechiul legamant in care omul se raporta, mai mult sau mai putin exterior, la anumite prescriptii ale legii lui Moise. Apoi a urmat noul legamant, in care omenirea a fost facuta partasa legii harului.

Dumnezeu ne-a lucrat mantuirea inca de la inceput si nici o clipa nu ne-a parasit.

[Marius22]

În prealabil postat de Jane Says

Dumnezeu ne-a lucrat mantuirea inca de la inceput si nici o clipa nu ne-a parasit.

Subscriu. Insa abia "la plinirea vremii" Hristos se intrupeaza si prin moartea si invierea Sa, ridica natura umana mai presus de slava cea dintai. In Vechiul Testament oamenii erau fii ai lui Dumnezeu. Incepand cu Noul, suntem fii dar si frati ai Dumnezeului-Om, Hristos.

In Noul Testament Mantuitorul ni-L prezinta pe Dumnezeu ca pe un Tata,ca pe un Parinte.Ne cheama sa-L cunoastem pt ca cine oare l-a vazut pe Dumnezeu? In prezent multi mimeaza Credinta.M-am pus pe mine in capul listei.In acele timpuri crestinii traiau Credinta.Tin minte ca prima data cand am citit Ioan 17:1-26 m-a marcat profund aceea traire a Mantuitorului.Pot spune ca acele randuri ma urmaresc peste ani ca un fel de oglinda in care imi dau seama cat de putin crestin sunt in realitate.Si eu sunt parinte si imi iert copii chiar si cand fac prostii mari pt ca ii iubesc.Tot asa si Tatal ne iubeste pe noi chiar daca noi,avand suflet inegrit de pacate,nu putem simti asta decat in felul nostru distorsionat.Ce Tata si-ar da oare Fiul sa fie chinuit,batjocorit si ucis de oameni stiind ca ei vor continua sa pacatuiasca? EL ni l-a dat pe Mantuitor.Noi nu intelegem profunzimea cutremuratoare a acestui fapt.Mintea noastra nu poata sa perceapa ce s-a intimplat in acele momente pe Cruce.Suntem praf si pulbere cu toata stiinta noastra raportat la acele momente.

PS>Mantuitorul apare in foarte multe profetii din Vechiul Testament.As cita cateva dintre cele mai cunoscute

,,Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel."(Isaia 7:14)
,,Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie"(Isaia 9:5)
,,Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei."(Miheia 5:1)
,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei."(Zaharia 9:9)
,,Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi."(Psalmi 21:17-20)
,,Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut."(Zaharia 12:10)
,,Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fata Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor"(Isaia 50:6)

dar mai ales

,,Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor.Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa."(Isaia 53:3-7)