casnicia alaturi de un necredincios

[Aspasia]

Va multumesc foarte mult pentru cuvintele atat de minunate si care mi-au adus speranta in suflet!
Nu am scris cu intentia sa ma vaicaresc sau sa mi se dea mie dreptate si ma bucur ca mi s-a adus in vedere si cam care a fost partea mea de vina. Sunt perfect constienta ca ar fi trebuit sa fiu mai tare in credinta inainte sa ne casatorim, poate chiar si inainte sa ne cunoastem. Si mai stiu si ca n-am fost mereu o sotie ideala, adica sigur am mai avut si eu toanele si egoismele mele. Dar de fiecare data cand am vazut ca acestea au stricat armonia dintre noi. mi-am calcat peste mandrie si i-am cerut scuze sotului meu, chiar daca pana sa apucam sa discutam mai pe indelete, mie nici nu mi-era prea clar ce parte de vina aveam eu. Si asta numai pentru ca supararile sa nu se adune intre noi si din mici ghimpi sa rasara spini pe care sa nu-i mai putem reteza decat cu palosul mai apoi...
Am totusi o oarecare tristete in suflet cand vad la sotul meu ce am mai vazut si la alti necredinciosi si anume indaratnicia in a cere iertare celor pe care ii iubesc, adica luarea initiativei vazuta in primul rand ca o dovada de iubire. Eu nu-mi consider personalitatea calcata in picioare daca fac asta fata de sotul sau parintii mei pentru ca cred ca iubirea ce le-o port merita efortul asta, insa as vrea sa vad asta si din partea sotului meu cateodata ca dovada de iubire mai mult decat orice alt cadou.
Si nu stiu cum sa-l fac sa inteleaga ca nu e fatarnicie, ca tocmai cu asta face credinta in Dumnezeu sufletul omului mai bun, adica puterea de a simti mustrare si regrete pentru ce ai spus sau cum te-ai purtat la foarte putin timp dupa ce ai facut-o, fara sa iti fi reprosat nimeni nimic.
Si pe langa asta si compasiunea adevarata si neinteresata sau judecatoare fata de semeni, punerea gandului si intentiilor bune si curate inainte de orice altceva in perspectiva asupra lumii si a vietii in general si altele ca acestea sunt trasaturi de care sotul meu are multa nevoie si pe care eu cred ca numai iubirea de Dumnezeu simtita din adancul sufletului i le-ar putea aduce.

Eu inca vreau sa cred ca am facut o alegere buna in a ma casatori cu acest barbat pentru ca macar dintr-un punct de vedere, il consider superior mie la intrarea noastra in casatorie: el nu mai avusese nici o relatie de durata cu o fata inaintea mea (deci nici relatii intime) pe cand eu mai avusesem un prieten (si iubit) inainte de a-l intalni pe el.
El mi-a spus ca nu a intalnit pe cineva ca mine si de aceea nu a avut curajul de a face acel pas cu nici una din fetele pe care le-a cunoscut inaintea mea, simtind ca acele relatii nu ar fi avut un viitor. Pentru asta ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca am convingerea ca legatura intr-o casnicie este mult mai puternica atunci cand este cu primul barbat/femeie din viata decat poate fi cu urmatorii. Cine stie, poate ca si eu nu as fi nici atat de critica fata de sotul meu daca el ar fi fost primul barbat din viata mea, dar acestea sunt regrete pentru greselile mele pe care le voi purta mereu pentru ca le merit si sper sa fiu un exemplu macar pentru cativa de ce inseamna naivitatea in relatia cu sexul opus...

Continui sa sper ca macar exemplul parintilor mei ii va fi de folos sotului meu candva: parintii mei si-au intors sufletele spre Dumnezeu tarziu, adica in anii mei de facultate, cand au ramas doar ei doi singuri acasa si s-au confruntat cu intrebarea ''oare casnicia noastra mai are vreun rost acum ca am terminat conlucrarea in cresterea copilului nostru?" Si din fericire raspunsul a fost 'da'' doar pentru ca s-au regasit in iubirea adevarata adica cea pornita de la Dumnezeu in ziua sfintei cununii.
Pana atunci, poate va mai trece mult timp in care sotul meu sa fie intr-o continua admiratie la adresa studiilor si descoperirilor oamenilor de stiinta si sa-i considere probabil un fel de zei ai epocii moderne, iar eu sa sper si sa ma rog ca sufletul sau sa isi ceara si el drepturile intr-o zi mai presus de minte si de trup, adica sa primeasca hrana de care are nevoie la fel ca si celelalte doua.
Sperand ca aceasta perioada de incercare este crucea pe care trebuie sa o duc eu si multumind lui Dumnezeu ca nu este mai grea, va multumesc din suflet inca o data si Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ocroteasca!

[blue_cat]

În prealabil postat de Aspasia

el nu mai avusese nici o relatie de durata cu o fata inaintea mea (deci nici relatii intime)

esti naiva. mi-e greu sa cred ca un ateu s-ar incumeta sa intre intr-o casatorie asa, fara sa stie cu cine are de-a face.

[anna21]

În prealabil postat de blue_cat

esti naiva. mi-e greu sa cred ca un ateu s-ar incumeta sa intre intr-o casatorie asa, fara sa stie cu cine are de-a face.

Ma gandeam, citind postarea ta.. daca un om ar "proba" o papusa gonflabila si ar duce-o inapoi la magazin.. nu cred ca ar putea sa o restituie.

Dar, uite, cu o femeie este posibila "proba".

[sergiu]

În prealabil postat de anna21

Ma gandeam, citind postarea ta.. daca un om ar "proba" o papusa gonflabila si ar duce-o inapoi la magazin.. nu cred ca ar putea sa o restituie.

Dar, uite, cu o femeie este posibila "proba".

Problema e mult mai complexa decat vrei tu sa o prezinti. Acea femeie nu este papusa, are vointa si minte. Daca o "probeaza" fara ca aceasta sa-si dea seama, atunci e o fapta urata. Dar de multe ori "probarea" se intampla de ambele parti. Sau uneori profitoarea e femeia. Nu cred ca are rost sa dezvoltam subiectul cu "probatul".

[B0gdana]

„Dumnezeu nu vrea creştini căldicei, ci adevăraţi.
Dacă vom privi înapoi, la Sodoma,
ne vom preface ca femeia lui Lot, în stâlp de sare.
Îi iubesc mai mult pe cei fierbinţi şi dăruiţi cu totul celor lumeşti,
decât pe cei căldicei în cele duhovniceşti, deoarece primii,
cu râvna pe care o au pentru cele lumeşti,
se vor întoarce cândva către cele duhovniceşti".
(Cuviosul Paisie Aghioritul)

[Aspasia]

În prealabil postat de blue_cat

esti naiva. mi-e greu sa cred ca un ateu s-ar incumeta sa intre intr-o casatorie asa, fara sa stie cu cine are de-a face.

Probabil sunt naiva, dar m-am si exprimat gresit: am locuit impreuna 1 an inainte sa ne casatorim din care mai mult de jumatate stabilisem deja data nuntii.
Si evident s-au intamplat lucruri care ar fi trebuit sa se intample numai dupa casatorie, lucru de care nu sunt deloc mandra, dar intr-adevar foarte putini tineri sunt dispusi sa faca pasul casatoriei in ziua de astazi fara macar sa fi locuit impreuna o perioada de timp pentru a vedea cum se inteleg si cum li se potrivesc obiceiurile de viata. Chiar si cu un amic relatia se poate schimba radical daca ajungi sa locuiesti zi de zi sub acelasi acoperis si sa imparti aceeasi casa cu el.
Si nu s-a redus totul numai la chestiuni sexuale, pentru sotul meu a fost mai important sa vada si cum ma descurc sa impart responsabilitatile gospodariei si ale traiului la comun.
E trist ca asta este la cei mai multi tineri din ziua de azi rezultatul educatiei date de parinti, care din prea mare grija ca lumea e plina de fete ingalate si sa nu nimereasca odorul lor cu una, lasa cu totul la o parte preceptele religioase.

[blue_cat]

În prealabil postat de Aspasia

Probabil sunt naiva, dar m-am si exprimat gresit: am locuit impreuna 1 an inainte sa ne casatorim din care mai mult de jumatate stabilisem deja data nuntii.

nu nu, nu la asta m-am referit, nici vorba!

ideea era ca nu ai cum sa-l verifici si sa stii sigur daca el a mai avut sau nu vreo prietena inainte, asta am vrut sa zic...trebuie sa fii putin naiva sa crezi orice ti se spune.

[sergiu]

În prealabil postat de Aspasia

dar intr-adevar foarte putini tineri sunt dispusi sa faca pasul casatoriei in ziua de astazi fara macar sa fi locuit impreuna o perioada de timp pentru a vedea cum se inteleg si cum li se potrivesc obiceiurile de viata.

Doar ca o paranteza, dupa logica asta ar trebui sa avem mai putine divorturi pt ca tinerii "se incearca" mai intai, nu-i asa? Si atunci de ce avem rata divorturilor dublata-triplata?
Nu mai umblati cu fofarlica! Ati vrut sa gustati placerea, si parea atat de natural ca dragostea spirituala sa treaca in ceva trupesc, nu-i asa? Sa nu mai zic ca toate canalele massmedia urla de dimineata pana seara cat de bine e sa fii liber(tin), sa te simti bine, sa cunosti viata etc etc.
As aprecia mai degraba o sinceritate gen: pai hormonii tzopaiau, stimulentele ne asaltau din toate partile,massmedia educa societatea sa fie intoleranta fata de si sa ridiculizeze pe cei care vor sa ramana curati, si in plus nimeni nu ne zicea ca ar fi mai bine sa ne pastram pana dupa casatorie. Sa ne dam drumul la dorinte si fantezii parea atat de firesc si dezirabil...

[Aspasia]

În prealabil postat de sergiu

Doar ca o paranteza, dupa logica asta ar trebui sa avem mai putine divorturi pt ca tinerii "se incearca" mai intai, nu-i asa? Si atunci de ce avem rata divorturilor dublata-triplata?
Nu mai umblati cu fofarlica! Ati vrut sa gustati placerea, si parea atat de natural ca dragostea spirituala sa treaca in ceva trupesc, nu-i asa? Sa nu mai zic ca toate canalele massmedia urla de dimineata pana seara cat de bine e sa fii liber(tin), sa te simti bine, sa cunosti viata etc etc.
As aprecia mai degraba o sinceritate gen: pai hormonii tzopaiau, stimulentele ne asaltau din toate partile,massmedia educa societatea sa fie intoleranta fata de si sa ridiculizeze pe cei care vor sa ramana curati, si in plus nimeni nu ne zicea ca ar fi mai bine sa ne pastram pana dupa casatorie. Sa ne dam drumul la dorinte si fantezii parea atat de firesc si dezirabil...

Inteleg ce spui si nu am aparat nicidecum genul acesta de logica pentru ca nu cred in ea ci doar am observat-o si am acceptat-o din slabiciune...
Da, imi dau seama ca a fost slabiciunea mea, nu trebuia sa fac compromisul acesta pentru ca nu "convietuirea de proba" mi-a facut cu ochiul, ci am acceptat varianta aceasta ca sa nu il pierd pe cel pe care din cateva alte motive pe care le-am enumerat la inceput vroiam sa imi devina sot.
Dar asta mi-a pus in vedere destul de bine duhovnicul meu si am respectat canonul pe care mi l-a dat inainte de nunta, ba chiar ca singur mic 'succes' personal al meu pot sa spun ca l-am convins pe sotul meu sa tina postul Pastelui inainte de nunta si sa se si spovedeasca si impartaseasca si el.

Problema este ca acum nu mai pare dispus sa accepte asta sub nici o forma si din ce mi-a explicat el, a facut asta atunci nu dintr-o credinta personala, ci doar ca sa nu isi puna in cap parintii, viitori socri si evident pe mine.

[daniel_g]

imi pare rau pentru problemele pe care le ai si sincer sper in rezolvarea lor.
dar nu inteleg cum ai putut accepta, ca om cu credinta ortodoxa, sa traiesti cu barbatul fara a fi casatoriti si cum ai acceptat sa te casatoresti cu un barbat fara credinta ortodoxa. tocmai din nerespectarea acestor 2 aspecte vin astfel de greutati in viata.
imi cer iertare nu te judec in nici un fel. sunt mai pacatos decat oricine si nu sunt in masura sa judec. dar prietena mea m-a invatat aceste lucruri. m-a adus pe calea credintei si astfel am inteles de ce inainte multe lucruri nu mergeau in relatiile pe care le-am avut.
inca de la inceput mi-a spus ca ea nu o sa stea cu mine inainte de casatorie, nu o sa traiasca cu mine inainte de casatorie si in nici un caz nu se va casatori cu cineva care nu are credinta. nu credeam vreodata ca voi putea accepta aceste lucruri dar iata o minune s-a intamplat. si asta numai prin voia Domnului si cu ajutorul celei pe care acum o iubesc enorm. pot spune ca viata mea s-a schimbat desi eram ateu aproape 100%.
spre norocul meu Dumnezeu m-a ajutat si eu chiar consider ca a facut o minune de care nu sunt vrednic.
situatia ta e mai complicata, la prima vedere, dar ai credinta si roaga-te. ti-am dat exemplul meu(care credeam in evolutionism, teoria big bang, suprematia absoluta a stiintei si atotputernicia omului) doar pentru a-ti da speranta ca Dumnezeu poate intoarce pe calea cea buna pe oricine si in cele mai nebanuite momente.
si inca ceva. sa nu deznadajduiesti. puneti credinta toata in Cel de sus ca El niciodata nu ne da sa purtam o cruce mai mare decat o putem duce. doar noi suntem cei care gresim ca nu avem credinta, pentru ca dupa cum e scris si in evanghelii daca am avea credinta si cat un bob de mica vom putea muta muntii din loc.
Doamne ajuta!