Apel la rugaciune

[cuvant]

Mi-as dori d-na Gabriela sa va pot fi alaturi macar cu un gand, un gand bun..in asemenea momente ne tot intrebam ce este omul..de unde vine si incotro se duce.
Viata aceasta a noastra..e doar o clipa..si de-am sti sa o pretuim.. Suntem invaluiti in vremelnicia aceasta si de-am reusi sa ne desprindem cat de putin de lumea aceasta ..am fi purtati pe aripi..pe aripi de inger catre Nemarginit.
Oare exista o asemenea putere incat sa ne cuprinda pe toti..incat sa-i pese de fiecare ins in parte..e clipa, sunt ani si ani, sunt veacuri si omul in bratele cui a ramas mereu..cine si-o aduce aminte de noi peste sute de ani cand om parasi si noi aceasta lume..?
Biserica..biserica ortodoxa isi va aduce aminte mereu de noi..biserica este izvorul purtator de viata de la inceputul veacurilor..in rugaciunile bisericii vom fi pomeniti si noi mereu.
In asemenea momente catre biserica trebuie sa ne indreptam, daca atunci cand sunt in viata alergam in intreaga lume spre a tamadui pe cei dragi..cu atat mai mult atunci cand trec la cele vesnice trebuie sa alergam catre biserica, sa aprindem o lumanare..sa spunem o rugaciune pentru tot omul, sa ne intrebam unde or fi ei acum.
Ne este atat de greu sa patrundem intr-acolo unde or fi ei..dar multa mangaiere vor avea vazand lumina ce izvoraste din iubirea ce le-o vom purta-o mereu. Cat vom fi aproape de biserica si aceasta iubire va dainui..vom fi uniti..si spatiul nu ne va putea separa niciodata.
Sa hranim aceasta iubire mereu..si dragostea noastra va colinda chiar si meleaguri nemaintalnite de noi. Sa fim sinceri, oameni simpli..sa avem si noi un suspin, o rugaciune..si sa stim a multumi Iubirii Celei Nemarginite..ca ne primeste si pe noi asa cum suntem si precum aceasta Iubire se jertfeste mereu pentru noi..sa ne rugam si noi sa-i ierte pe cei dragi si sa-i odihneasca in pace.