Superb articol: Vocatia calugariei

[sophia]

În prealabil postat de gabriel 30

Eu cred ca multi de aici care critica calugaria,monahismul,o fac in primul rand dintr-o lasitate,dintr-o frica a faptului ca ei nu ar putea,nu ar fi in stare sa faca fata unei astfel de vieti unui astfel de destin schimbat.Nu stiu ce inseamna o astfel de viata,dar nici nu vor sa afle mai multe,se multumesc de la adapostul caldutz al familiei lor pe care (tot) Dumnezeu le-a dat-o,sa arunce cu noroi si sa vorbeasca fara sa stie nici ei ce zic.
Eu unul cred ca un pas facut mai aproape catre o manastire este de fapt un pas facut mai aproape catre mantuire,a celui care face acel pas cat si a celor din jurul sau.Tocmai pentru ca monahul s-a indepartat de spurcaciunea acestei vieti lumesti,s-a apropiat de Dumnezeu.El nu mai traieste pentru ce traim noi in lume,pentru el multe dintr-e ceea ce noi consideram a fi valori pentru el este pur si simplu gunoi.Noi ne agatam ca disperatii de lucruri trecatoare,el cauta lucrurile cele vesnice.In timp ce omul a involuat in multe cazuri spre acea stare de animal ganditor,actionand de multe ori din instinct in raport cu ceilanti,monahul,prin calea aleasa s-a inaltat spiritual si duhovniceste catre cele ce conteaza cu adevarat.

Un astfel de om a renuntat la egoismul,goliciunea sufleteasca,placerea catre pacat,iubirea de lumesc,de trecator,pentru a cauta altceva,infinit mai inaltator,si anume a face un pas catre vesnicie si paradis......

Ceea ce spui si am bolduit este de-a dreptul insultator pentru mireni.
Valorile noastre de familie, copii, cultura, munca, implicare sociala, sunt gunoi???!!!
Si vezi ca familia nu este un adapost caldut, precum spui. Esti casatorit(a)?
Imi pare rau.
In unele lucruri ai dreptate, dar sa nu facem aici dezbinare intre calugari si mireni. Nici unii nu sunt mai grozavi pentru ca au ales o cale a lor, ci daca sunt mai grozavi, sunt pentru ceea ce stiu sa faca pe calea aceea.
Eu am fost la manastire (in vizita), am locuit acolo, am vorbit cu maici.
Am vazut viata lor de zi cu zi.
Nu este vorba ca-i criticam, ci ca nu-i intelegem, pentru ca nu ne vorbesc...
Exact ceea ce am intrebat mai sus, nu am aflat nicaieri.
Motivul omenesc pentru care aleg monahismul, in defavoarea familiei, a omului, a copiilor.
Sunt multe lucruri pe care nu le stim.
Daca macar un monah si-ar scrie viata, dar la modul uman, sa ne explice de unde a plecat si de ce a ales acel drum si ce misiune vede el acolo.
Am gasit asa carti la catolici. De unde au plecat, ce i-a dus acolo, cum este viata in manastire, reguli, parti frumoase, parti triste, problematica, etc. ce i-a facut chiar sa abandoneze.
Dar monahii ortodocsi nu vorbesc despre ei insisi, ci numai despre altii (adica dau sfaturi) si Iisus (in carti religioase).
Si in general au asa am inteles ca fiecare se duce la manastire din motive personale, adica legate de persoana sa, de sufletul sau. Daca se duc pentru altii, sau daca sunt constienti de asta, sau stiu de misiunea asta, nu am inteles.
Ii respect pe monahii pentru alegerea lor, pentru viata grea pe care si-au ales-o. Dar acum nu pot sa compar viata lor cu a mirenilor si nici misiunile noastre. Este greu.
Eu asa am inteles: ca ei sunt acolo pentru Dumnezeu. Asta nu inseamna ca i-am dispretuit.
Mi-am dorit sa aflu si sa inteleg unele lucruri mai sus si vad ca nimeni nu stie sa-mi spuna (conditii de primire la biserica: scoala, varsta, sanatate, etc.).