ce facem cu cartile primite de la cei de alte confesiuni?

[CalmDown]

Cărțile primite de la neoprotestanți le primești cu politețe, nu e bine să refuzi pe nimeni când vezi că omul e de bună credință (că, printre acești rătăciți, sunt oameni simpli care chiar cred în ceea ce spun și fac, chiar mi-e milă de ei). Mai există printre ei oameni, care, deși convinși deja că înaintează pe o cale îndoielnică, n-ar renunța la poziția și statutul lor în comunitatea respectivă de teama izolării sociale.

Ba mai mult, UN CAZ REAL, înainte de '89: un om dintr-un sat românesc s-a luminat de adevărul credinței și s-a "pocăit" la un cult neoprotestant. Căsuța lui a devenit în scurt timp o "mică viluță". După o vreme, în urma insistențelor familiei, s-a dezis de "pocăiți". Și atunci să vezi "minunea" Domnului: într-o noapte casa i-a luat foc. Dar, astăzi, "minunile" sunt mult mai subtile...

Și revenind la cărți:
1. le primești;
2. le depozitezi undeva unde copiii nu au acces;
3. te rogi constant (dimineața, seara, la mese, periodic - alte rugăciuni);
4. post, milostenie, lecturi sistematice din Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți;
5. spovedanie și dacă ești vrednic (știe un duhovnic bun asta), împărtășanie;
6. apoi, după un an - doi de la primirea cărții, o deschizi, o citești (lectura va înainta repede, lipsa de substanță a unor astfel de lucrări este proverbială) și vei constata superficialitatea și aroganța, suficiența de sine a autorului - predicatorului, absența unei cunoașteri autentice a Scripturilor, chiar dacă el știe o grămadă de versete biblice pe de rost (baptiștii cultivă ideea memorării sistematice a versetelor biblice, știu pentru că de la ei mi se trage deprinderea din copilărie de a memora Sfânta Scriptură).
Nu e rău să memorezi Sfânta Scriptură, dar e doar un exercițiu intelectual care poate fi folositor când știi să utilizezi Scripturile în deplinătatea lor, nu cu versete disparate, rupte de contextul originar și nu pentru a argumenta cine știe ce idei drăcești. Fiindcă, pe baza versetelor biblice, izolate de contextul originar, unii îndrăciți au reușit să argumenteze și să justifice însăși crima.