A divorta sau a nu divorta?

[anna21]

Draga copila, sunt convinsa ca tu intelegi foarte bine sfaturile date de fratele Zaharia. Doar ca nu vrei sa le aplici pentru ca o tii pe-a ta ca sotul "trebuie" sa se comporte in anumit fel.
Aici este surpriza: NU ai cum sa-l faci sa se comporte cum vrei tu.
Adica daca ai pretentii, de la tine trebuie sa le ai, nu de la altii.

O sotie crestina trebuie sa fie supusa si atat. Pentru Dumnezeu, o faci.. este respectarea unei porunci.
Acum, ca el nu este capabil sa se comporte ca un cap al familiei.. ii vei facilita tu rolul.

Lucrurile se schimba in timp, calmeaza-te, stai deoparte si observa.
Si in familia mea am trecut prin tot felul de etape. Mersul la sala? Sotul meu venea la 6 sau 6:30 pm de la lucru, mergea la sala si apoi manca si se culca.. uneori nici nu schimbam trei cuvinte. Dar nu i-am spus nimic niciodata.. nici de ce mergi, nici ce-ar fi sa speli si tu o farfurie sau sa faci o tema cu copilul.. nimic.
Si iata, a trecut asta.. acum nu mai merge la sala, vine acasa si se joaca cu copii! Daca as fi facut scandal ca eu "vreau", poate ca lucrurile se agravau, nu stiu.
Dar probabil ca o sa apara altceva in zare sa ne fie subiect de nemultumire.. astfel de lucruri vin intotdeauna.

Eu inteleg ca asta inseamna sa te supui: sa nu comentezi, sa nu critici, sa nu te revolti.
Este mai degraba o atitudine decat a face ceva concret.