Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[AngelicaKroner]

Vsovivi, intervenţile tale pe lângă subiect sunt mai mult decât penibile. Du-te şi te culcă, poate ţi se mai limpezeşte mintea. Cum să afirmi tu aberaţia asta că "pentru noi, proorocul e un Dumnezeu" ?
La Apocalipsa, Ioan vrea să se închine îngerului ca lui Dumnezeu, dar este oprit:
Apoc. 19,10: "Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei."
Sutaşul Corneliu caută să se închine Sântului Petru ca lui Dumnezeu, dar acesta îl opreşte:
Fapte, 25-25: "Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om."
Măcar din exemplele acestea poate înveţi şi tu ceva: să nu mai vorbeşti aiurea cu atâta siguranţă. Pune mâna la gură, sau foloseşte Listerin.

[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Vsovivi, intervenţile tale pe lângă subiect sunt mai mult decât penibile. Du-te şi te culcă, poate ţi se mai limpezeşte mintea. Cum să afirmi tu aberaţia asta că "pentru noi, proorocul e un Dumnezeu" ?
La Apocalipsa, Ioan vrea să se închine îngerului ca lui Dumnezeu, dar este oprit:
Apoc. 19,10: "Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei."
Sutaşul Corneliu caută să se închine Sântului Petru ca lui Dumnezeu, dar acesta îl opreşte:
Fapte, 25-25: "Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om."
Măcar din exemplele acestea poate înveţi şi tu ceva: să nu mai vorbeşti aiurea cu atâta siguranţă. Pune mâna la gură, sau foloseşte Listerin.

Draga mea Angelica Kroner, care semeni tot mai mult cu poborul răzvrătit, că doar voi vorbiți la subiect, și iată semănați ca două picături de păcură, și acuma câte lungviste sunteți, 3? MM, Estera, Angelica? Iată cele trei goliciuni, cele trei grații, iată cele trei vrăjitoareoareoare... și cică ele au făcut teologia și lingvismul și ziaristica... sunt artiste, sunt critice de artă, ceartă, ce artă? ARTĂ MARȚIALĂ!

Păi cum era să vorbesc pe lângă subiect? Nu am explicat ce „socoteli” bouleene face stimabila? Aia care vrea să injecteze mereu porci de slănină în găină ca să ne târâie prin grădină ca pe slănină... și să te fi găsit pe tine de fraieră și te-ai și ingâmfuitat ce ai învățat că ai știință, de la slănină? De la porcii de unsoare împrăștiați prin limba de lemne vopsită și dată cu Bar, citit Var.

Draga mea, nu mă crezi tu pe mine care ți-am spus Adevărul, păi nu ți-am explicat cum e făcută Creația? Nu ți-am explicat unde a fost Edenul? Nu ți-am explicat câte și mai câte, nu de la mine ci dăruite ca dar de sus, din dragoste ți-am mărturisit căci Bun și frumos, și iubitor este Domnul, sfânt în toate căci El ascultă de Tatăl... și Duhul și Mireasa zic Vino Doamne Iisus Hristose, vino Cuvinte al Lui Dumnezeu...

Dar voi ascultați de nenia cu ispisisikaa din lesă ca să vă ghicească tanti grijania în zaț de cafia neagră cu lăptic, să vă asemănați și voi cu acel pisic mic, cine-i mic și bea lăptic după ce a acoperit în nisip ceea ce a rodit plictisit și apoi a creat superstiția? Cine?

Spui că vorbesc pe lângă subiect? Păi am încercat s-o învăț pe MM să nu se mai lase sedusă de batematica bouleană care zice oricăcă oricăcă, ca să fie cineva de-l mâncă... nu kktul ci păcatul... păcatul mândriei și îmbuibării care implică necredință.

Păi de ce trebuie eu să citesc hulele celor trei grații? De ce trebuie să le răspund mereu cinstit și corect și la subiect, și mâine ele n-au luat în seamă și trebuie s-o luăm de la început ca și cum nu le-aș fi răspuns... păi asta înseamnă că ele fac bolitica celui rău... îndrăgostite fiind de argumentul „tău”, ăla competent, argumentul dușmanului rău, al duhului minciunilor, căci au fost bine educate și învățate ce să susțină ca să distrugă credibilitatea pe bază de dobitocenie a conștiiței și închipuire... că doar asta ține la fraieri... scamatoriile și vrăjeala... și atunci le-am dat niște exemple clare, de matematicieni adevărați care nu s-au lăsat seduși de avantaje ci le-a arătat și comerciantului și căpitanului și patronului că defapt, este un excroc ăla cu socoteala plină de avantaje!

Deci exact la subiect a răspuns Domnul, mai mult El, că eu... eu doar mă mir că de aia sunt mirean... de cât de frumase și înțelepte răspunsuri dă El închizându-mi gura căscată, deși e clar că și eu sunt pe undeva, și nu sunt altceva decât un mare păcătos mirean păcătos din poBor, deci nimic de capul meu, absent, repetent, corijent, o morcoveață, un iepâraș cobconaș... Deci exact la subiect s-a răspuns, așa că nu insinua că am vorbit pe lângă.

Acuma revenind la argumentele tale:

Eu am vorbit despre Moise și Aaron și poBor, și cum a făcut Dumnezeu ca faraon și poborul egiptean și poborul răzvrătit să privească pe Moise și pe Aaron exact ca pe Dumnezeu, căci așa privea Moise pe Domnul, cu multă smerenie și blândețe și iubire, slujind pe Domnul chiar dacă o singură dată a greșit, o singură dată a greșit și a murit, defapt de două ori, dar primadata i s-a iertat din pricina femeii sale care a cercuit pe copiii ei cu o piatră, iar a doua oară care nu i s-a iertat lui a fost necredința de la piatra de la Rifidim, când a zis: „au doară voi scoate apă din piatra asta?” și a făcut-o înaintea întregului pobor, deși Domnul l-a trimis să lovească piatra cu toiagul și i-a spus că ea își va da apa, dând apă poborului însetat, ca să-i preaslăvească Numele Sfânt, dar el s-a îndoit de puterea Lui Dumnezeu deși văzuse și cunoscuse bine pe Dumnezeu. Deci vezi la Dumnezeu nu există nici o favoare... și n-a intrat el în Canaan ci numai Iosua și Caleb fiul lui Iefone, care aveau Duh în ei, numai ei au intrat dintre toți părinții ce au fost scoși din Egipt.

Acum tu probabil spui ca noi să privim pe prooroci așa cum au privit poborul răzvrătit la Moise și Aaron și la cei ce erau cu ei când s-a răzvrătit poborul de au ridicat pietre să-i omare, zicând că de aia i-a scos Moise, din Egipt ca să-i omoare în pustie, și că cine este Moise decât un om, și cu ce este el mai mare ca ei, cu ce este el mai drept sau mai vrednic, căci râvneau să fie ei aleși de ca să conducă poBorul la Pământul Făgăduinței.

Și a ieșit de la Dumnezeu Slava care a jertfit pe cei răzvrătiți și s-a temut poBorul... ei vezi voi de aia nu credeți, căci până nu veți gusta din moarte nu veți crede... că n-ați învățat nimic din Cartea Sfântă... ci iată ce ați învățat...

să nu vă închinați maimarilor...

Păi ce are smerenia îngerului sau a sfântului Petru cu datoria slujitorului de a recunoaște pe maimarele său? Nimeni nu te pune să te închini cu forța că dacă inima ta nu se închină și nu se smerește ca să asculte, atunci nu e decât fățărnicie, iar Domnul nu jertfe fățarnice cere omului... ci mai bine să plece omul de pe ămîntul sfânt, în gLume, decât să hulească în Biserică.



Deci draga mea, tăria la cerbice și ceriad e în statuile celor trei grații, și au tupeul s-o întoarcă mereu viceversa, cică tot eu : „să nu mai vorbeşti aiurea cu atâta siguranţă.”

Păi cine trebuie să tacă eu sau iată: duhul necurat ca rostește asemenea hule înfiorătoare: „Atotputernicul de la Pucioasa” strigă disperat după ajutor!

Și chiar dacă ar fi așa, oare ar fi satana capabil să se roage de om, sau să strige după ajutor? Deci și asta dovedește marea smerenie a Domnului... dar mai târziu, nu-L veți mai recunoaște... și va fi un judecător puternic și necruțător... exact așa cum ai fost și tu pe pământ... cu maimicii Săi. Cu cei greu păcătoși care și-au luat crucea lor și să urmeze Lui...

Deci la subiect și la obiect v-am răspuns de fiecare dată căci dacă nu ar fi răspuns Domnul așa, demult m-ați fi mîncat de viu... dar Domnului cine poate să-i stea în față? Ca să-I spună, ai mințit sau ai greșit sau ce știu eu mai ce? Căci tot ceea ce face Domnul se numește lucru sfânt, lucru viu, lucru drept... Căci oriunde suflă, prinde viață și nu face niciodată așa ca lupul decât cu casele păcătoșilor.

Deci așa și Domnul ca lupul... căci dacă nu vă pocăiți o s-o pățiți așa... sau vedeți ce a pățit Mădălina Manole? Diavolul atacă mereu pe Eva ca să-l despartă pe Adam de Hristos, de Cuvântul lui Dumnezeu... deci pe voi vă înghite și eu mă căznesc în zadar ca să vă feresc și să vă scot din gura lupului... dar văd că nu vă lăsați ci tot mai mult și tot mai tare vă lăsați păcălite de nenia cu eretele pe umărul drept.

Deci eu nu v-am cerut nimic ci doar că mă doare să văd cum vă puneți râmă în cârligul satanei ca să înghită necredința pe nevinovați... căci dacă ar fi crezut s-ar fi făcut sfinți dar așa or să rămână păcătoși, vicleni și desfrânați, mândrii și tari la cerbice, exact cum cioplește dracul pe om. Căci știe că are puțină vreme... și atunci face război spre distrugere? Dar nu vrea să distrugă numai trupul ci altceva mult mai important pentru Dumnezeu e miza... Eva! pe voi vrea să vă ucidă și să vă înghită iadul, pe voi cele trei grații... ori pe mine fraierul neascultător și limbut.

[AngelicaKroner]

Dragul meu Vsovivi, văd că tu eşti Prooroc, dar un Prooroc cam Spurcat la Gură: Sfântul Prooroc Vsovivi Spurcostomul. De-aia îţi ziceam eu să bei Listerin (sau, măcar gaz, că-i mai ieftin şi se găseşte mai uşor), dar te-ai făcut că nu observi recomandarea mea.
Că zici tu, şi prooroceşte mi le zici, aşa, de la obraz:

“Nu ți-am explicat câte și mai câte, nu de la mine ci dăruite ca dar de sus, ... , vino Cuvinte al Lui Dumnezeu...”

Adică tu, Proorocule Pucios, Evlavios şi Vsovios, de sus primeşti în dar dăruite, vorbele pe care le scuipi apoi peste noi, ca un Prooroc care eşti şi vesteşti şi chemi Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa: “Vino, Cuvântule Pucios, vino peste noi, şi mă miluieşte cu Pucioşenia Ta cea Sfântă!”

Dar, după ce te miluieşte Pucioşenia Sa Cuvântul-de-la-Glodeni, schimbarea întregii tale Fiinţe se vede imediat din limbajul tău pucioşesc:

“Dar voi ascultați de nenia cu ispisisikaa din lesă ca să vă ghicească tanti grijania în zaț de cafia neagră cu lăptic, ... oricăcă oricăcă, ca să fie cineva de-l mâncă... nu kktul ci păcatul... “

Urâte vorbe îţi ieşiră din gură, dragă Vsovivi, dar poate erai cu gura plină şi de-aia le-ai dat pe-afară. Urâte şi cu iz de pucioasă. Acum trebuie să-ţi cureţi pantofii, că i-ai umplut de borâtură.

Apoi te umfli în pene şi ne arăţi Atotştiinţa Ta:


“Draga mea, nu mă crezi tu pe mine care ți-am spus Adevărul, păi nu ți-am explicat cum e făcută Creația? Nu ți-am explicat unde a fost Edenul? Nu ți-am explicat câte și mai câte, nu de la mine ci dăruite ca dar de sus, din dragoste ți-am mărturisit căci Bun și frumos, și iubitor este Domnul, sfânt în toate căci El ascultă de Tatăl... și Duhul și Mireasa zic Vino Doamne Iisus Hristose, vino Cuvinte al Lui Dumnezeu...”

Prealuminate Vsovivi, Tu eşti deţinătorul cheii Adevărului! Tu eşti esplicaţia lu’ Creaţia! Numai Tu ştii cam pe unde fu Edenul, că fuseşi adineauri în escursie pe acolo! Numai Tu ştii Câte şi mai Câte, Vrute şi Ne-vrute! Şi toate le ai dăruite de sus în jos! Şi pe toate le mărturiseşti cu multă dragoste, Mărturisitorule Îndrăgostit de noi, pământenele cele păcătoase! Nu cumva vrei să ne închinăm Ţie?

Adică, Tu vrei să ne convingi că pe toate le ştii, ca un Om mare, dar până la urmă tot îţi scapă şi tot îţi dai harama pe faţă, căci încheierea tot aşa o faci: “vino, Cuvinte al Lui Dumnezeu, vino de la Pucioasa!" Ca să te lumineze de sus (în jos), probabil!

Şi îndată ajungi la concluzia care adânc te doare: Cică, espresia „Atotputernicul de la Pucioasa” strigă disperat după ajutor! este – nici mai mult, nici mai puţin – “hule înfiorătoare de la duhul necurat”!

Păi de ce e “hule înfiorătoare” espresia? N-a zis bine cine a zis aşa? Nu ziceţi voi că duhul vorbăreţ de la Pucioasa este Însuşi Dumnezeul de la Pucioasa? N-a strigat El după ajutor? Dacă n-a strigat, atunci Cuvântul acela care zice că a strigat este o mare minciună. Dacă a strigat, atunci înseamnă că a strigat. Şi atunci, unde-i hula?

Dar tu eşti Cel Grijuliu, şi pentru asta musai că trebuie să-ţi fim noi, Cele Trei Graţii Pământene (care-or fi alea? Tu ştii!) recunoscătoare:

“...și eu mă căznesc în zadar ca să vă feresc și să vă scot din gura lupului... dar văd că nu vă lăsați ci tot mai mult și tot mai tare vă lăsați păcălite de nenia cu eretele pe umărul drept.”
Chestia asta cu heretele n-am înţeles-o, dar nu e singura vorbă-n dodii lansată de Tine, Hermeneutul Cel Hermetic.

Nici chestia asta “Domnul ca lupul” n-am înţeles-o, decât, poate dacă te refereai cumva la Domnul vostru Pucios.

Am înţeles însă destul de limpede espresia: “voi cele trei grații... ori pe mine fraierul neascultător și limbut”.

Adică, care pe care. Graţiile pe fraierul neascultător, sau limbutul ascultător pe graţiile.

[vsovivi]

Draga mea Angelica...

te-ai împiedicat de expresia mea adresată ție unde vorbeam despre MM:

„Spui că vorbesc pe lângă subiect? Păi am încercat s-o învăț pe MM să nu se mai lase sedusă de batematica bouleană care zice oricăcă oricăcă, ca să fie cineva de-l mâncă... nu kktul ci păcatul... păcatul mândriei și îmbuibării care implică necredință.”

găsind dumneata că sunt acolo vorbe urâte... ieșite din Dumnezeu, și umplându-mi tu apoi gurița mea cea dulce cu:

citat din AngelicaKroner:
„Urâte vorbe îţi ieşiră din gură, dragă Vsovivi, dar poate erai cu gura plină şi de-aia le-ai dat pe-afară. Urâte şi cu iz de pucioasă. Acum trebuie să-ţi cureţi pantofii, că i-ai umplut de borâtură.”

căci te-ai simțit că tu erai aia care... se aseamănă tot mai mult cu cele trei grații.

Păi dumneata nu vezi de unde ieșea kkt-ul „bun de mâncare”? De unde apărea „KKbun”? Păi era vorba de matematică, de logica bouleană, și KKT-ul era pentru cei ce pun botul! Nu era vorba de tine și nici de MM ci ea dregea aluatul fariseilor, ea îl frâmânta și apoi îl posta!


În rest pare că te deranjează Darul Domnului pentru unui biet păcătos mirean mare păcătos mic credincios din poBor în Cuvântul lui Dumnezeu... și de ce te deranjează? Ce te-am pus eu să mi te închini? Așa ești de revoltată că ți-am spus ce scrie în scriptură la capitolul Moise încât m-ai și transformat în faraon și apoi te-ai nemulțumit și răzvrătit că cică nu vrei să mi te-nchini de parcă ai vorbi cu Baiazid și tu ai fi Mircea cel Bătrân.

Deci stai liniștită, nu eu vreau să-ți schimb coronița într-o ramură de spini... ci dincontră... eu vroiam să te feresc, nu de la mine fereala ci de sus, ca dar de ascultare de Dumnezeu. Și eu nu fac altceva decât las pe Domnul să-i fie milă de voi. Las să curgă Izvorul, nu-L sting, nu-L opresc, nu dispețuiesc.

Spui că sunt prooroc? Nu sunt, dar proorocul este Dumnezeu, deci trăindu-L pe El s-ar putea să mai proorocească mereu câte ceva, din când în când, căci Duhul proorociei este mărturia lui Iisus, și numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu, pe care nimeni nu-L știe decât numai Dumnezeu, și cel ce-L primește. Deci pricepi dumneata proorocia sfântă? Nimeni nu poate prooroci fără ca să fie întru Dumnezeu. Iar eu nu proorocesc decât atât: Dacă nu mă voi păzi, în clipa următoare precis voi păcătui și apoi mă voi mândri statornicindu-mă în îngâmfuitarea ascultării.

Deci ce vrei să spui? Oare nu le-am răspuns frumos și la obiect celor trei grații? Unor statui... deci de ce te mânii dacă vorbesc cu statuile? Păi vorbesc mai degrabă cu ele decât cu voi. Căci deja la tine a intrat în firesc să hulești și te miri când spun că Domnul e ca Lupul flămând sau când spun că titlurile voastre gazetărești sunt niște grozăvii înfiorătoare... iar demonstrațiile din minteres folosind logica bouleană ce să mai vorbim, se vede că ați fost corijente.

Și de ce te miri? Păi dumneata nu ai priceput că cele trei case construite de cei trei purceluși sunt defapt căsuțele păcatului? Iar Domnul e ca Lupul flămând de faptele neprihănite ale sfinților, va lăsa să se prăbușească toate casele păcatului, nu va rămâne piatră pe piatră, vor sufla vânturile, vor veni valurile și doar cele clădite pe stâncă vor dăinui, dar și acelea se vor clătina... Sau tu crezi că vor dăinui cele din paiele din ochiul altuia? Sau cele din chibrite de scandal, sau cele din cărămizi dar fără piatra din capul unghiului lepădată de zidari?

Deci e simplu, Domnul dăruie și păcătoșilor, marilor păcătoși mici mireni din poBor care se căznesc să iasă din păcatele lor... nu numai sfinților.

Și cine a mai văzut ca mirenii mai mari să se închine la mirenii mai mici... deci "Eu sunt cel ce are trebuinta sa fie botezat de Tine, si Tu vii la mine?...", și tu vi la mine să te închini? Dar asta nu înseamnă că mă închin vre-unui mirean care hulește pe Cuvântul lui Dumnezeu! Căci cine hulește Cuvântul nu este de sus, și nu cunoaște Raiul din Edden ci doar a mâncat din cunoștința binelui... și a răului.

[vsovivi]

Deci cred că n-ai înțeles ce superstiție era ieșită din zațul lui tanti grijania, și despre ce nenia e vorba:

„Dar voi ascultați de nenia cu ispisisikaa din lesă ca să vă ghicească tanti grijania în zaț de cafia neagră cu lăptic, să vă asemănați și voi cu acel pisic mic, cine-i mic și bea lăptic după ce a acoperit în nisip ceea ce a rodit plictisit și apoi a creat superstiția? Cine?„

Păi era vorba de nenia cu păeretele... ăla de vă insuflă argumnetul ăla „al tău”, din competență... o competență din aia exact ca a avocățelașului iepâraș ce se visează pe scenă... pe scena de la BAR și se dă lovit... că numai acolo se aud tot felul de gLumițe și de lăudărășenii așa ca-ntre mari pescari și vânători...

[mariamargareta]

236. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de preotul Cloşcă Ciprian Marius

Într-o carte de anvergură intitulată Ortodoxia şi noile mişcări religioase, scrisă de preotul Cloşcă Ciprian Marius, autorul îi rezervă un capitol special sectei pucioşilor, intitulat “Biserica Noului Ierusalim”.
Cu părere de rău trebuie să constatăm că intoxicarea mediatică a liderilor pucioşi, combinată cu superficialitatea cercetătorului prelat, au dus la o prezentare puternic deformată a fenomenelor neo-ierusalemitene în această carte. Liderii pucioşi şi-au atins şi prin el ţinta: aceea de a ascunde sub o perdea de fum nocivitatea anti-ortodoxă a ideologiei lor. Ca mai toţi ziariştii vremii, dornici de senzaţie, şi autorul acestei cărţi s-a împiedicat doar de vârful aisbergului, zugrăvind în culori vii doar aspectele formale, tragi-comice, ale unei secte care în esenţă este extrem de periculoasă.
Încă de la început, preotul Cloşcă se îndulceşte cu descrieri superficiale, creionate cu tuşe îngroşate de senzaţional, dar pe alocuri profund eronate. Vom reproduce spre exemplificare câteva citate din însăilările sfinţiei sale, marcând prin observaţii punctuale toate poziţiile noastre divergente:

VII.4. BISERICA NOULUI IERUSALIM
“În România, o biserică ivită pe la începutul anilor 1990, în formă circulară, de lotus, dezvolta tema milenarismului. (Observaţia 1.: Autorul apropie până la o neavenită confuzie două aspecte complet diferite care definesc termenul de “biserică”: biserica luată ca lăcaş de cult şi biserica luată ca instituţie ecleziastică. Biserica luată ca lăcaş de cult, deşi este descrisă aici ca fiind “în formă circulară, de lotus” este departe de a fi circulară, îndată ce amprenta ei la sol este un poligon cu douăsprezece laturi, care sugerează o formă de cruce. În orice caz, ea a fost zidită din temelii în anul 1991 şi în această calitate n-avea cum să “dezvolte tema milenarismului”. Există însă şi o Biserică instituţional-schismatică, organizată la Pucioasa după ianuarie 1993 pe scheletul unor “mişcări” fundamentaliste ortodoxe [născute la rândul lor prin anii ’50 ai secolului trecut şi care se îngemănau la modul relativ, optimist şi idealist cu unele familii din “Oastea Domnului”], care şi-a luat numele de “Biserica Noul Ierusalim” şi care a promovat o doctrină apropiată de milenarism, dar căruia i-a adus modificări ideologice importante. Această Biserică de fapt nici nu este o Biserică propriu-zisă, îndată ce nu a primit nici o recunoaştere în acest sens de la vreuna dintre Bisericile Ortodoxe surori, ci este doar o sectă pseudo-ortodoxă schismatică şi ostilă Bisericii Ortodoxe Române) Este vorba despre Biserica Noului Ierusalim, întemeiată de pictorul Marian Zidaru. (Observaţia 2.: Acesta este deja un fals istoric dovedit, rod al intoxicaţiei mediatice ale adevăraţilor lideri ai sectei, iar autorul cărţii este inconştient de faptul că se face vector involuntar al intereselor lor obscure, prin care au urmărit cu dibăcie promovarea artistului Marian Zidaru ca lider şi figură mediatică şi aparent harismatică, în timp ce Zidaru era de fapt marioneta lor. Biserica “Noul Ierusalim” [şi nu Biserica Noului Ierusalim, căci nu există vreun Ierusalim nou la Pucioasa], în structura ei actuală, a fost întemeiată, condusă, dezvoltată şi diversificată de către adevăraţii lideri ai sectei pucioşilor, pe numele lor Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu ) Acesta se consideră şi este considerat, de membrii grupării, drept un iluminat, dirijat de Duhul Sfânt de 20 de ani. (Observaţia 3.: Evident că Zidaru s-a străduit să joace cât mai bine rolul care i s-a trasat de către liderii pucioşi, el fiind în habotnicia sa [ abil speculată de liderii pucioşi], convins că-L serveşte cu conştiinciozitate, dăruire şi zel, pe Însuşi Bunul Dumnezeu. În realitate, el servea [fără să-şi dea seama] exclusiv interesele liderilor, drapate cu un idealism religios militant şi agresiv) El lucrează prin inspiraţie divină şi îşi numeşte producţia “lucrare divină”. (Observaţia 4.: Zidaru era un artist idealist, ca atare putea trece cu uşurinţă de la idee la suportul ei, adică la materie. Zidaru era un meşteşugar muncitor, care-şi iubea meseria, înţelegând să facă din ea o transpunere artistică a realităţii transcendentale, şi nu un teatru de păpuşi destinat aplauzelor din bâlciuri. De aceea el şi-a impus să creadă că tot ceea ce face cu mâinile va trebui să fie în concordaţă cu mesajul biblic şi să-i servească lui Dumnezeu, ca mesager al materiei care vorbeşte în numele lui Dumnezeu. Inspiraţia lui venea din două surse aparent compatibile: Biblia, şi ceea ce liderii lui l-au inoculat să creadă că este Noua Biblie: “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa”. Acesta este motivul care l-a făcut pe Zidaru să creadă că imaginaţia lui şi lucrul mâinilor lui sunt de inspiraţie divină. Cât priveşte “lucrarea divină”, sintagma aceasta nu i se potriveşte, deoarece ea era consacrată de pucioşi aşa-zisei “coborâri a Cuvântului” peste liderii pucioşi auto-investiţi ca “prooroci” ai lui Hristos) Această misiune divină transmisă prin artă datează de la prima sa călătorie în Occident, în 1984. (Observaţia 5.: Inexact. Evenimentul amintit aici a însemnat cu totul altceva: trecerea artistului de la statutul de om “indiferent religios” la statutul de “simpatizant creştin”. Au urmat câţiva ani de ucenicie în creştinism, parte din ei făcuţi pe lângă preotul Nerva Florea de la Ghelari, un preot providenţial, dăruit misiunii sale, care i-a trezit gustul trăirii ascetice şi al zidirii de biserici. Întâlnirea nefastă cu predicatorii pucioşi, plecaţi în misiuni prozelitiste prin toată ţara [inclusiv la Ghelari], i-au schimbat complet viaţa. Aceasta s-a făcut însă ceva mai târziu, iar după moartea părintelui Florea [19 iunie 1990], atracţia “sfinţeniei pucioşeşti” i-a purtat paşii definitiv spre Pucioasa) “Convertirea sa ar fi avut loc în piaţa San Marco din Veneţia. (Observaţia 6.:Convertirea la creştinism, da, aşa cum am mai spus; dar nu convertirea la pucioşism, care vine abia după 1990) Înainte de aceasta, artistul ar fi avut, după cum afirmă, premoniţii apocaliptice exprimate în ciclul său de miei cu şapte ochi şi şapte coarne. (Observaţia 7.: Fie este vorba de o transpunere involuntară în materie a lecturilor sale entuziaste, de începător, din Biblie, fie este o simplă coincidenţă ideatică, artiştii fiind prin natura profesiei nişte idealişti. În acest caz, după trecerea timpului, motivaţia iniţială se estompează treptat şi mobilul de altădată este reformulat de la sine în tiparele momentului)
După trei ani petrecuţi cu soţia sa, de asemenea sculptor, lângă o biserică şi lângă un duhovnic dintr-un orăşel din Transilvania, adoptând un rit riguros de mănăstire, Marian Zidaru a întâlnit grupul iluminaţilor de la Pucioasa- Dâmboviţa. (Observaţia 8.:Orăşelul din Transilvania era Ghelari, iar duhovnicul era preotul Nerva Florea. Viaţa mănăstirească se rezuma la ascultarea de îndemnurile duhovniceşti ale părintelui Florea şi la sărăcia [nu de bunăvoie, ci de nevoie] impusă de puţinătatea banilor primiţi pe munca lor. Adesea mâncau doar ciuperci culese de ei din pădure, şi aşa s-au învăţat şi cu dulceaţa postului. Nu Zidarii i-au întâlnit pe pucioşi, ci pucioşii i-au întâlnit şi i-au “pescuit” pe Zidari, în pelerinajele lor cu scop prozelitist) Acolo, de 40 de ani, un grup de credincioşi se simte în contact direct cu Dumnezeu. (Observaţia 9.: Afirmaţia aceasta este atât de netă, încât dă impresia că este însuşită deplin de autorul ei. Totuşi, ar trebui nuanţat ceva: “contactul direct” se rezumă la pretenţia unei “proorociţe” că vorbeşte cu gura ei în numele Domnului. Nimeni din grupul respectiv nu L-a auzit vreodată pe Dumnezeu vorbind, ci au auzit doar vocea unor oameni, binecunoscuţi lor de ani de zile, dar care se pretind a fi “prooroci”) Ei au “sanctificat-o” deja pe prima clarvăzătoare, Virginia Tudorache, ale cărei oseminte ar fi devenit făcătoare de minuni. (Observaţia 10.:”Sanctificarea” Virginiei Tudorache-Stoica a constat din două etape: Mai întâi, “ucenicii”i-au construit o biografie edulcorată, înţesată cu “minuni”, şi un Acatist [copiat din greu după Acatistul Maicii Domnului], pe a cărui construcţie se roagă ei la “sfânta Virginia”, ca la oricare alt sfânt din calendar. Apoi, au inventat o colaborare stabilă cu duhul celei plecate în lumea drepţilor, prin care “duhul Verginicăi” este chemat şi le vorbeşte pucioşilor din cer , prin “telefonul duhovnicesc”, monologând în numele lui Dumnezeu şi legând astfel pe mai departe firul “proorociei” care păstrează continuitatea “Cuvântului lui Dumnezeu dela Pucioasa”
Mirajul sfinţeniei este atât de molipsitor, încât preotul Cloşcă se trezeşte supralicitând şi clasând fără echivoc oasele Verginicăi drept “făcătoare de minuni”. Asta în timp ce pucioşii înşişi n-au vorbit niciodată despre vreo minune făcută de “moaştele” Verginicăi, în afară de o indescriptibilă şi insesizabilă senzaţie de mireasmă care s-ar fi ridicat de pe fundul coşciugului, umplând cimitirul satului, atunci când i s-a făcut dezgroparea de 7 ani )

- va urma -

[vsovivi]

Deci dragă AngelicaKroner, nu e care pe care ci e care pe unde... nu pe unde, ci pe UNDE... și nu pe undele mării ci ale Cerului... ale Cerului Sfânt.

Deci vezi draga mea rahatul turcesc ce iese în tine din purcelașii de slănină împrăștiați de MM prin text? Vezi de ce a zis Domnul: „feriți-vă de aluatul fariseilor și saducheilor”?

Iată câteva example dacă pricepi atât de greu:

1. Există însă şi o Biserică instituţional-schismatică, organizată la Pucioasa după ianuarie 1993 pe scheletul unor “mişcări” fundamentaliste ortodoxe [născute la rândul lor prin anii ’50 ai secolului trecut şi care se îngemănau la modul relativ, optimist şi idealist cu unele familii din “Oastea Domnului”], care şi-a luat numele de “Biserica Noul Ierusalim” şi care a promovat o doctrină apropiată de milenarism, dar căruia i-a adus modificări ideologice importante. Această Biserică de fapt nici nu este o Biserică propriu-zisă, îndată ce nu a primit nici o recunoaştere în acest sens de la vreuna dintre Bisericile Ortodoxe surori, ci este doar o sectă pseudo-ortodoxă schismatică şi ostilă Bisericii Ortodoxe Române.

2.Acesta este deja un fals istoric dovedit,rod al intoxicaţiei mediatice ale adevăraţilor lideri ai sectei, iar autorul cărţii este inconştient de faptul că se face vector involuntar al intereselor lor obscure, prin care au urmărit cu dibăcie promovarea artistului Marian Zidaru ca lider şi figură mediatică şi aparent harismatică, în timp ce Zidaru era de fapt marioneta lor. Biserica “Noul Ierusalim” [şi nu Biserica Noului Ierusalim, căci nu există vreun Ierusalim nou la Pucioasa], în structura ei actuală, a fost întemeiată, condusă, dezvoltată şi diversificată de către adevăraţii lideri ai sectei pucioşilor...

3. ...el fiind în habotnicia sa [ abil speculată de liderii pucioşi], convins că-L serveşte cu conştiinciozitate, dăruire şi zel, pe Însuşi Bunul Dumnezeu. În realitate, el servea [fără să-şi dea seama] exclusiv interesele liderilor ... şi agresiv.

4. ...şi nu un teatru de păpuşi destinat aplauzelor din bâlciuri... ceea ce liderii lui l-au inoculat să creadă că...

5. ...Întâlnirea nefastă cu predicatorii pucioşi, plecaţi în misiuni prozelitiste prin toată ţara [inclusiv la Ghelari], i-au schimbat complet viaţa. ... atracţia “sfinţeniei pucioşeşti” i-a purtat paşii...

6. Observaţia 6.

7. ...o transpunere involuntară în materie a lecturilor sale entuziaste, de începător...

8. ... i-au întâlnit şi i-au “pescuit” pe Zidari, în pelerinajele lor cu scop prozelitist...

9. ... Nimeni din grupul respectiv nu L-a auzit vreodată pe Dumnezeu vorbind, ci au auzit doar vocea unor oameni, binecunoscuţi lor de ani de zile, dar care se pretind a fi “prooroci”...

10. Mai întâi, “ucenicii”i-au construit o biografie edulcorată, înţesată cu “minuni”, şi un Acatist [copiat din greu după Acatistul Maicii Domnului], pe a cărui construcţie se roagă ei la “sfânta Virginia”, ca la oricare alt sfânt din calendar. Apoi, au inventat o colaborare stabilă cu duhul celei plecate în lumea drepţilor, prin care “duhul Verginicăi” este chemat şi le vorbeşte pucioşilor din cer , prin “telefonul duhovnicesc”, monologând în numele lui Dumnezeu şi legând astfel pe mai departe firul “proorociei” care păstrează continuitatea “Cuvântului lui Dumnezeu dela Pucioasa”.


Deci vezi dumneata, dragă Angelica în ce calc eu mereu și cu ce m-am murdărit? Am citit hule și minciuni țesute cu minteres și cusute cu ață albă de către cele trei grații... lingvistele lui nenia și ale lui tanti grijania. Vezi dumneata cum injectează scorpia venin în scorpii? Cine e scorpia? Cine sunt scorpionii? Vezi cum sunt înjectați puișorii gălbiori cu slănină? Cu un limbaj elevat, științific, informativ, competent, sigur, și firește lucrează pentru ORTODOXIE... deci vezi draga mea cum te lucreză ispisisikaa? Te lucreză de nu te vezi mai ceva că băieții de la Antena 3 ori comantacii de la Realitatea... iar tu pui botul... la ce, la kkt? La borâtură? NU, ci credulitatea ta și conștiinșa închipuirilor tale se alipește și păcătuiește hulind cot la cot cu lingvistele, ulește pe Domnul, căci Domnul chiar este Cuvântul lui Dumnezeu, și e păcat împotriva Duhului Sfânt în sufletul tău! Dacă le crezi, dacă le urmezi, dacă le citești, dacă făptuiești păcatul la îndemnul lor... a duhului rău care le stâpânește.

Deci dacă te-ai aliat cu mincinoasle, și ați devenit voi sinodul celor trei grații ca să vă poftească sinodul celor trei purcelași atunci să nu te aștepți că am să folosesc cuvinte frumoase, așa cum linge ispisicuțacuța pe artist ca să lovească mai bine în Prooroci și în trăitorii Sfintei Cetăți...

Astfel că draga mea AngelicaKroner... vezi ce faci și ce scoți pe guriță căci e mai bine să taci decât să aluneci în hulă și desfrânare.

Că doar v-am zis că diavolul pe Eve are boala... sau nici Facerea n-ai citit?

[vsovivi]

Căci dacă eliminăm porcii de slănină din text vom putea citi mărturisirea misterului văzut de preotul Cloşcă Ciprian Marius:

VII.4. BISERICA NOULUI IERUSALIM
“În România, o biserică ivită pe la începutul anilor 1990, în formă circulară, de lotus, dezvolta tema milenarismului.Este vorba despre Biserica Noului Ierusalim, întemeiată de pictorul Marian Zidaru. Acesta se consideră şi este considerat, de membrii grupării, drept un iluminat, dirijat de Duhul Sfânt de 20 de ani. El lucrează prin inspiraţie divină şi îşi numeşte producţia “lucrare divină”.Această misiune divină transmisă prin artă datează de la prima sa călătorie în Occident, în 1984. “Convertirea sa ar fi avut loc în piaţa San Marco din Veneţia. Înainte de aceasta, artistul ar fi avut, după cum afirmă, premoniţii apocaliptice exprimate în ciclul său de miei cu şapte ochi şi şapte coarne. După trei ani petrecuţi cu soţia sa, de asemenea sculptor, lângă o biserică şi lângă un duhovnic dintr-un orăşel din Transilvania, adoptând un rit riguros de mănăstire, Marian Zidaru a întâlnit grupul iluminaţilor de la Pucioasa- Dâmboviţa. Acolo, de 40 de ani, un grup de credincioşi se simte în contact direct cu Dumnezeu. Ei au “sanctificat-o” deja pe prima clarvăzătoare, Virginia Tudorache, ale cărei oseminte ar fi devenit făcătoare de minuni. ”

Și se vede că preotul este complet dezinformat dar bine că are măcar o părere...


Iar hula și ura și minciuna împotriva Domnului sunt păcate împotriva Duhului Sfânt care te vei osândi dacă te aliezi cu păcătoșii și îngâmfuitucii. Mai bine să nu citești, mai bine să nu auzi, mai bine să nu judeci și să nu te lași în mîrșăvia autobârfei bine manipulată de lingvisviste... căci Eva cade prima în teroarea vicleană și is pititoare a șarpelui... și mușcă din măr exact ca sărmana Mădălina Manole. Sinucisă de cel rău cu FURODAN de culoare ROZ, după un scenariu programat cu 3 săptămâni mai înainte pe bază de analgezice. Deci e vrajbă, vrajă, ceartă, ce artă? Artă marțială... pe la festivalul masca!



Deci „Ajutați-mă ca să vă pot ajuta” spunea cândva părintele prooroc Arsenie Boca!

Ajutați-mă că sunt foarte disperat! Foarte foarte foarte disperat!!! Din pricina mea și a voastră, că a intrat sinuciderea în mase... păcatul în masă... în masa unde se scrie și unde se mănîncă... din greu, unii pe alții, care pe care... iar sfârșitul, sfârșitul nu-i aici. Deci dragele mele dușmance, țineți minte, sfârșitul nu-i aici! Și ce faceți voi e răspunsul... și e ploaia care va veni.

Deci iată întrebarea, dacă se pare că voi știți deja răspunsul, iată întrebarea! Și iată răspunsul... la care nu ne-am așteptat... da-deloc.

[mariamargareta]

236. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de preotul Cloşcă Ciprian Marius (II)

În 1991, Marian Zidaru şi acest mic grup au început construirea unui templu, amplu decorat cu creaţii anterioare, care s-au armonizat foarte bine cu noul context. (Observaţia 11.: Armonizarea de care ne vorbeşte Cloşcă era doar de faţadă. În realitate, liderii pucioşi nu agreau deloc creaţiile lui Marian Zidaru, dar se prefăceau că le apreciază, ca să nu-l demoralizeze şi să-l ţină tensionat, angrenat în actul creativ. Ei aveau tot interesul ca Zidaru să rămână în linia întâi, chiar dacă el îşi permitea unele interpretări stilistice care nu erau pe gustul lor. Banii şi faima lui Zidaru erau mai de preţ decât părerile lor, care puteau fi ascunse deocamdată . Mult mai târziu, peste ani de zile, atunci când între Zidari şi liderii pucioşi au intervenit conflicte grave şi ireconciliabile, liderii pucioşi şi-au dat arama pe faţă, punând pe foc unele dintre creaţiile lui Zidaru, care acum erau cotate drept “idoli”) De atunci, toate marile expoziţii pe care Zidaru le-a conceput, prin inspiraţie divină, aparţin mişcării Noul Ierusalim. (Observaţia 12.: Precizarea aceasta are valabilitate doar până în anul 2007, când ruptura dintre Zidari şi pucioşi a devenit radicală şi ireversibilă. De atunci, Zidarii expun numai pe cont propriu, diversificând într-un mod spectaculos tematica abordată. Au rămas mai departe să expună pentru Noul Ierusalim ucenicii Zidarilor, robi fără personalitate şi fără coloană vertebrală pe plantaţiile duhovniceşti ale liderilor pucioşi) Între aceste două mari viziuni eshatologice, cea a milenium-ului şi cea a apocalipsei, ca Judecată de Apoi, producţia artistică a lui Marian Zidaru poate fi calificată drept milenaristă ( problematica milenaristă o vom dezvolta într-un subcapitol următor). (Observaţia 13.: Dimpotrivă, lucrurile stau exact pe dos. La Pucioasa Apocalipsa este deja la Cap. 21, în care Cetatea sfântă, Noul Ierusalim, s-a pogorât din cer de la Dumnezeu. Or, episodul cu cei o mie de ani (sau, cu miile de ani) este anterior, prezentat la Cap. 20. Milenarismul a rămas undeva în urmă, iar pucioşii construiesc de zor cele proorocite la capitolul 21. Chiar ar fi interesant ca pucioşii să răspundă unde au rămas şi când s-au împlinit pe pământ cele proorocite la capitolul 20, dacă ei au ajuns deja la Cap. 21 cu “împlinirile”! Pucioşii pretind că Judecata a venit deja, şi se desfăşoară sub ochii noştri, dar cei mai mulţi n-au ochi ca s-o vadă) În centrul simbolisticii sale se află destinul României ca monarhie cerească (Observaţia 14.: Cerească, crească, dar cu regele Mihai I pe tron! O pretenţie cel puţin fantezistă) (membrii grupării numesc România ca fiind “pietricica cea albă” sau piatra din capul unghiului) şi ca pământ al celor aleşi. Marian Zidaru, împreună cu membrii comunităţii, crede că România a fost primul pământ care a ieşit de sub apele primordiale, iar Adam a fost zidit de Dumnezeu chiar din pământul României. (Observaţia 15.: Aceasta e o dovadă clară a spălării creierelor care se practică la Pucioasa. Atât Zidaru, cât şi ceilalţi “ucenici”, cred toate prostiile pe care le inventează cu tupeu liderii pucioşi, în numele lui Dumnezeu. Ei nu mai au de mult curajul să gândească logic şi raţional, şi tocmai aici rezidă un pericol major: să acţioneze la orice oră şi la orice comandă ca nişte automate, indiferent de absurdul dispoziţiilor date de liderii lor. Cu câţiva ani în urmă, adepţii pucioşi erau gata să meargă în comandouri prin oraşul Pucioasa şi să scrie cu vopsea albă pe toate magazinele unde se vinde carne cuvântul “Moarte”. Indicaţia “preţioasă” pentru această "acţiune" venea direct de la “proorociţa” Mihaela, şi dacă ea nu s-ar fi răzgândit până la urmă, probabil că vreo câţiva adepţi mai exaltaţi ar fi ajuns să comită infracţiunea plănuită şi să intre astfel în conflict cu legea, cu consecinţe incalculabile pentru libertatea proprie) Mai mult, el crede că Adam a fost zămislit dintr-un boţ de lut, luat chiar de pe locul unde s-a zidit biserica grupării Noului Ierusalim de la Pucioasa. (Observaţia 16.: Şi mai crede, din acest motiv, că numele de Glodeni provine de la glodul [lutul] din care a fost plămădit Adam!) Aleşii Noului Ierusalim afirmă că România este "pietricica albă" în jurul căreia va gravita întreg destinul creştinismului.

Concluziile preotului Cloşcă sunt la fel de interesante ca şi consideraţiile preliminare. Cităm în continuare:

Gruparea este un amestec bizar, atât sectar cât şi neoreligios, nerecunoscând nici Biserica Ortodoxă şi nici ierarhia ei. (Cu excepţia arhiereului Irineu Bistriţeanul, pe care ierusalimitenii l-au decretat ca fiind “al şaselea Patriarh al României”.{Observaţia 17.: Profund inexact! Pucioşii îl consideră pe Irineu “al şaptelea Patriarh al României”, pe motivul inventat de ei că Teoctist ar fi ocupat scaunul patriarhal de două ori, deci el a fost şi al cincilea, şi al şaselea patriarh. Ca să întărească această aberaţie, ei pretind că spiritul patriarhului Teoctist a revenit de pe lumea cealaltă cu un mesaj lămuritor, care anunţă o “proorocie” despre Irineu. Spiritul lui Teoctist îl declară pe Irineu “al şaptelea patriarh al românilor” , după ce el le-a ocupat pe cele cu numerele 5 şi 6 [dar dacă ar fi să aibă dreptate, atunci al şaptelea tron patriarhal este ocupat deja de câţiva ani buni de către ierarhul Daniel!]. Spiritul lui Teoctist mai declară că Irineu cel iubit, “al şaptelea patriarh al românilor”, este “ţinut în obezi” de către fraţii lui arhierei:
“Mi-e tare milă de cel în obezi ţinut de cei ce stau pe tronuri de biserică, mi-e tare milă de el, precum şi pe pământ mi-a fost după ce el a fost neînţeles şi apoi umilit de mulţi. Dar voiesc acum, cu voia Ta, să ştie de la mine şi de la Tine, să ştie toţi cei ce sunt stăpâni peste turma bisericii că ei nu sunt. El este, că e de la Tine aşezat, Doamne, dar ei nu sunt. Eu am stat de două ori pe scaunul bisericii neamului român, şi a doua oară m-ai aşezat Tu pe el, şi m-ai numit al şaselea patriarh al bisericii neamului român, căci am stat de două ori pe scaunul ei, iar pe el l-ai numit al şaptelea, vestit de Tine încă din vremea mea.” [citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 13-09-2007]} Acesta a sfinţit locaşul de la Pucioasa în 1992. În 1993 cazul a fost cercetat de o comisie sinodală a B.O.R. în legătură cu “fenomenul de la Pucioasa” şi legăturile cu acest grup. În final P.S. Irineu a retractat “simpatiile” faţă de Biserica Noului Ierusalim.)

[mariamargareta]

236. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de preotul Cloşcă Ciprian Marius (III)


(Observaţia 18.: Nu numai că le-a retractat, dar a păstrat o poziţie consecventă în această privinţă în cei 17 ani care au urmat de atunci încoace)
Membrii grupării cred că locaşul lor de cult, ridicat în 1991-1992 la Glodeni-Pucioasa, este de origine şi de concepţie divină, fiind realizat prin inspiraţie "de sus " în Cuvântul lui Dumnezeu – o carte cu inserţiuni biblice şi cu "descoperiri " dumnezeieşti transmise din 1955 şi până în prezent. În realitate, mesajele divine, după moartea Virginiei Tudorache, fiind fabricate de "sora" Mihaela Tărcuţă, sora Virginiei.(Observaţia 19.: Eroare! Sora Virginiei, care i-a succedat la “proorocie” în următorii ani a fost Maria Tudorache. Cronologic, Mihaela este abia a treia “proorociţă”, care o detronează în forţă pe Maria, începând cu anul 1990) M. Tărcuţă a fost căsătorită şi a avut copii,(Observaţia 20.: A avut un singur copil care i-a murit de prunc, eveniment care a marcat-o sever pe plan psihic) în ciuda faptului că gruparea din care face parte desconsideră căsătoria şi nu o recunoaşte ca taină. (Observaţia 21.: Această atitudine este una târzie, specifică doar pucioşismului modern, ritualist-extremist, deoarece la început n-a fost aşa. Primii pucioşi respectau Căsătoria ca pe una dintre Tainele Bisericii)

Reperul distinctiv al bisericii de la Pucioasa este constituit din cele 33 de bolţi,(Observaţia 22.: Nu sunt bolţi, ci cornişe. Pucioşii le numesc şi ei incorect, “cupole”, deoarece “sună mai bine”) care conferă construcţiei o formă de lotus. "Dumnezeu Însuşi, prin cuvântul Său, a coordonat pas cu pas această lucrare ".(Observaţia 23.:Cea care a coordonat totul a fost Mihaela, pretinzând că reproduce voinţa Domnului, auzită numai de ea, după modelul regelui Solomon) Aşa cum Solomon a primit direct de la cer planurile zidirii templului, tot astfel s-au primit reperele esenţiale, legate de forma, aspectul şi zidirea propriu-zisă. În biserică au acces doar membrii grupării,(Observaţia 24.:Nu toţi, ci numai un număr restrâns dintre ei, deoarece liderii pucioşi îşi stratifică şi îşi recompensează supuşii după gradul de încredere pe care ei îl conferă) ceea ce demonstreză caracterul secret, ezoteric, al mişcării de la Pucioasa. Membrii grupării se socotesc creştin-ortodocşi pe stil vechi şi chiar merg în bisericile de parohie.(Observaţia 25.: Aşa pretind de faţadă, dar în realitate nu merg niciodată. Singurele excepţii sunt eventualele înmormântări, situaţii în care nu mai au încotro şi trebuie să apeleze vrând-nevrând la preotul satului, care “ţine de BOR”) Însă stilul lor de viaţă este unul cu totul special – bărbaţii au bărbi şi plete şi poartă numai haine de in şi cânepă,(Observaţia 26.: In şi cânepă foarte rar, mai degrabă de bumbac) iar femeile îmbracă veşminte lungi şi au capetele acoperite de broboade.(Observaţia 27.:Numai când este frig, căci vara folosesc batice de pânză) Alimentaţia este una exclusiv vegetariană şi preparată din ingrediente cât mai naturale.

Fraţii locuiesc împreună în spaţiul mănăstirii.(Observaţia 28.:Împreună cu “surorile”; doar clădirile de locuit sunt diferite) Acolo muncesc, fac lucrări de artă – pe care le expun în unele expoziţii; gătesc şi mănâncă împreună, preferând forma de cruce a pâinii (Observaţia 29.: Pâinile au formă de cozonaci, nu de cruce) şi alimentelor preparate. Din exteriorul mişcării este imposibil de pătruns.(Observaţia 30.:Inexact. Pucioşii îi primesc în vizită pe toţi care nu le sunt ostili, deoarece aceştia sunt potenţiali cumpărători ai icoanelor făcute de ei şi pe deasupra le oferă prilejul de a-şi face propagandă religioasă fără a fi nevoiţi să se mai deplaseze în exterior)

Excepţie face o echipă de televiziune care a reuşit în 30 martie 2008 să aibe acces în incinta mănăstirii, fără permisiunea de a intra în biserică. (Este vorba de televiziunea ProTv şi depre realizatorul Cristian Tabără). (Observaţia 31.:Un exemplu potrivit pentru afirmaţia precedentă: Realizatorul Pro Tv a acceptat să fie condus în desfăşurarea emisiunii aşa cum au vrut liderii pucioşi, care au transformat emisiunea într-un video-montaj de publicitate gratuită) Iată câteva nume ale liderilor mai importanţi: “sora” Mihaela Tărcuţă, “părintele” Nicuşor Nedelcu, “părintele” Georgică Nicolae , “părintele” Viorel Iovan, (Observaţia 32.:Numele corect este Viorel Ivan, şi nu este “preot”) dar există şi alţi lideri mai mici: “sora” Minodora, “sora” Ligia, “părintele” Vasilică, (Observaţia 33.: Nici Vasilică nu este “preot”. Ultima lui misiune, înainte de a fi alungat de către liderii pucioşi pentru că-şi permitea prea des să-i critice în faţă, a fost aceea de portar la “mănăstire”) “fratele” Marian Halău. Mulţi dintre aceştia, ca şi unii membrii, au accese de "crize mistice", morală îndoielnică şi probleme psihice. "Biserica Noului Ierusalim" se crede depozitara adevăratei credinţe ortodoxe, urmaşa biblică a profeţiilor vechi şi nou testamentare, în special a Apocalipsei. (Observaţia 34.: Pentru Apocalipsă nu se consideră “urmaşă”, ci “împlinitoare”) Membrii grupării cred că instituţia Bisericii (Ortodoxe) a căzut din har în anul 1923 când Sinodul B.O.R a acceptat calendarul îndreptat, deşi, paradoxal, ei nu se consideră în afara Bisericii Ortodoxe. (Observaţia 35.:Dacă ar fi aşa, nici sfinţirea bisericii lor, cu care se laudă atâta, nu ar fi validă, şi nici botezul fiecăruia dintre ei, primit în pruncie în biserici ale BOR)