Ce se intampla cu animalele dupa moarte?

În prealabil postat de heaven

"Omul care vorbea cu caii

Multumim heaven.
de luat seama.. blandetea face multe.
animalele simt omul, am constatat asta de multe ori, am avut o catelusa Collie deosebita....
A trebuit sa fie eutanasiata, si nu am fost in stare sa iau aceasta decizie... l-am intrebat pe medic ce ar face daca ar fi a lui... si doar atunci am acceptat cand a zis ca asa ar face. A fost foarte greu.

[mirceapascutiu]

Voiam sa aflu in ce masura sunt printre cei ce sunt siguri ca spiritul animalelor pe langa care traim, dainuieste si dupa pierderea corpului fizic... Pentru aceasta am pus aceasta intrebare pe net ajungand la aceste comentarii.
Avem fiecare dintre noi opinii formate in functie de afinitatile , legaturile, informatiile despre animale.
Eu doar am sa descriu trecerea in nefiinta a catelusei noastre Coker spaniel.

Am crescut-o de cand avea doar o luna. Am adus-o acasa cu fica mea, din piata de caini, cu toate ca sotia ne tot ameninta ca ne scoate pe toti afara, cu tot cu cainele, daca facem asa ceva.... Am riscat si am scapat!
In urmatoarea luna, deja catelusa noastra ne-a "dresat" pe toti din familie cu caldura ochilor ei, cu ghidusiile , joaca si cumintenia ei. Sigur, mai facea si nazbatii dar ne-am atasat deja de ea si treceam (nu totdeauna!?) cu vederea. Pe masura ce crestea si se maturiza , comunicarea cu ea era tot mai consistenta , dovedind o inteligenta si un devotament iesit din comun.O iubeam cu totii (si nu numai noi cei din familie) iar ea ne dovedea zilnic ca intelege tot ce dorim de la ea, simtea starea noastra sufleteasca, ne turna mereu un benefic balsam atunci cand eram obositi sau necajiti...
Ajunsese la maturitate sa inteleaga o groaza de cuvinte, dar mai mult, simtea cam ce gandim si raspundea la aceste ganduri..
Eu citisem despre aceste calitati ale unor caini insa acum chiar eram impresionat de aceste capacitati ale lor. Am testat de multe ori aceste aspecte prin diferite metode. Ii vorbeam fiind cu spatele la ea, o chemam in gand sa mergem afara etc. Imi raspundea aproape de fiecare data. Sigur, avea si momente cand nu voia sa faca ce vreau eu, insa stiam ca de inteles a inteles...
Nu mai aveam nevoie de ceas desteptator !!! Venea in fiecare dimineata, la ora 6.00 (+/- 10 min) si zgaria usor usa dormitorului (ea nu avea voie in dormitor). Daca nu reactionam, dadea cu laba in usa si o deschidea (avem usi cu bila de inchidere). Ajunsese sa stie sa manance din furculita, prindea mancare din zbor, lua lesa singura din cui.... Era incredibil ce putea sa faca, in multe alte situatii, dar nu am sa le povestesc pe toate...
A! doar inca ceva! La cabinetul doamnei doctor, (unde din pacate a si facut trei operatii cu anestezie generala) , mergeam destul de des, pentru vaccinuri, scos ariste din urechi etc. La fiecare vizita , inca de cand era mica o tot punea pe platforma cantarului pentru urmarirea greutatii. Dupa o perioada, la fiecare vizita , fara a-i cere cineva asta se ducea si se aseza pe cantar, chiar daca era nevoie sau nu. Noi ziceam ca ea alege ce e cel mai simplu de facut pentru ea, in acel cabinet...
A venit si momentul cand simteam ca se apropie sfarsitul. Se deplasa greu din cauza picioarelor din spate, apoi cazand sia luxat si o labuta din fata.... Era batrana (11 ani) si simteam ca se apropie inevitabilul...

Acest inevitabil s-a produs.. a facut stop cardio-respirator si a murit foarte repede... Macar atat... Nu a suferit mult!
Acum ajungem la subiectul propus...
Inca de la disparitia tatalui meu, imediat dupa inmormantare, in urmatoarele nopti aproximativ la aceiasi ora (23-24 ) cand eram aproape de a adormi, auzeam un pocnet in mobilier (acelasi dulap, acelasi colt al dulapului). La inceput nu am dat importanta acestui fapt crezand ca sunt contractii ale lemnului. Dar repetandu-se zilnic, si la aceeasi ora aproximativ am inceput sa fiu foarte atent, asteptand sa se produca sunetul. Si sunetul se producea invariabil.... Si nu se repeta in cursul noptii. (Am stat in asteptare si pana la ore tarzii !)
Stiam ca sufletul celui decedat ramane pe pamant timp de 40 de zile... Stiam asta pentru ca sunt crestin si cunosc astfel de lucruri. Pe masura ce ma apropiam de cea de-a 40 zi curiozitatea mea era din ce in ce mai mare ! Se va produce sunetul si dupa cele 40 de zile?
In exact cea de-a 40-a noapte a fost ultima data cand s-a auzit acest zgomot... Dupa aceea, liniste totala si definitiva.
Exact ca multi dintre voi nici nu-mi pusesem problema despre ce se intampla cu animalutele dupa moarte lor, insa avand experienta celor 40 de zile dupa moartea tatalui meu, antenele mele erau in functiune..si..... surpriza !! Acelasi dulap din dormitor. acelasi loc unde pocneste !
Si asa incepe o noua perioada de 40 zile de atentie sporita....
Vreti sa stiti insa la ce ora se aude acest zgomot? (cred ca banuiti) - ORA 6 +/- 15 MIN !!!.
Asteptam acum sa vad daca e la fel cu episodul trecut si se va incheia dupa 40 de zile. Da , sa terminat la 40 de zile. Convingerea mea acum era clara!!
Povestea insa nu se termina aici!!!
Dupa cateva zile de pauza in producerea zgomotelor, SPIRITUL CATELUSEI MELE SE INTOARCE. Aceiasi ora aproximativa si aproape zilnic. E foarte interesant ca in timpul celor 40 de zile nu a lipsit decat o singura data, sau de doua ori, dar nu sunt convins ca nu eram prea obosit si sa nu fu auzit... Acum vine foarte des, dar sunt si doua-trei zile cand lipseste.
Nu prea pot sa stiu de ce... doar pot sa emit supozitii.
Toate aceste lucruri le tineam doar pentru mine pana cand mi-am facut curaj sa le povestesc sotiei si ficei mele. La inceput m-au privit cu dragoste si "intelegere" considerand ca e o urmare a faptului ca eram necajit de disparitia catelusei.... Am simtit asta (de ce-mi era teama nu scapasem). Cu toate astea la urmatoarele zgomote am atentionat-o si pe sotia mea (care are un somn mai greu). A auzit si ea zgomotele, acum e si ea mai atenta si le aude mereu! Deci nu sunt suferinte psihice personale.... Facem fiecare teste ,sa vedem daca functioneaza :
Sotia mea mea a "trimis-o " pe catelusa noastra "sa ma trezeasca" dupa ce mai atipisem dimineata... Da! a venit si pocnetul din dulap m-a trezit!
Eu am "trimis-o" in dormitorul ficei mele, care doarme adanc si nu aude zgomote. A visat-o ! Nu-mi venea sa cred cand a venit fica-mea sa-mi spuna ca a visat-o ! Eu nu-i spusesem ca am trimis-o la ea....
Asta ne-a adus o bucurie imensa in casa ! Acum constientizam cu totii din familie ca dupa moarte nu pierim, ci doar disparem dintr-o dimensiune si intram in alta.
Asta ne face sa fim mult mai atenti la tot ce se intampla in jurul nostru, sa cautam semne si "dovezi" ale celorlalte planuri pe care inca nu le putem accesa. Asa ne putem apropia pas cu pas de Dumnezeu, asa ne dispar fricile de tot felul, asa reusim sa comunicam cu cineva, chiar daca nu suntem in aceeasi dimensiune.
Cred ca toti avem capacitatea de a experimenta astfel de lucruri. Trebuie doar sa ne dorim sa stim ce vrem si acele lucruri le vom afla !

[Yasmina]

Ma doare sufletul si nu ma pot opri din plans caci am calcat pe un melc din greseala...
Unii isi pot reface carapacea,daca nu sunt storciti tare dar in cazul asta nu arata ca s-ar mai reface(una este sa fie crapata si alta este sa fie numai fragmente).
Asa ca m-am hotarat sa-l eutanasiez,sa nu mai sufere alte ore;am asezat un ghiveci pe el si am plecat la serviciu...

Cand m-am intors,am ridicat ghiveciul iar melcul se mai misca,apoi ochii i-au iesit afara si ma privea sa vada si el sarmanul cine oare ii provoaca atata rau si durere...

Daca ar fi murit atunci cand am calcat pe el,nu m-ar mai fi durut atat de tare,dar faptul ca s-a chinuit atatea ore si apoi iar a trebuit sa-l storcesc iar cu un ghiveci,este f traumatizant!Nu-mi pot reveni,sa provoci chinuri unei fiinte nevinovate si fara aparare este marcant!

[Raoul]

Dar cum te-ai gandit ca daca pui un ghiveci peste el va muri?? De parca nu aveai vreo piatra sau orice alt obiect cu care sa-i dai una si sa fii sigura ca nu va mai misca... Si mie imi pare rau in astfel de cazuri si prefer sa curm suferinta,dar printr-un mod in care sunt sigur ca omor acel animal,nu sa-l chinuiesc mai rau.

[Yasmina]

În prealabil postat de Raoul

Dar cum te-ai gandit ca daca pui un ghiveci peste el va muri?? De parca nu aveai vreo piatra sau orice alt obiect cu care sa-i dai una si sa fii sigura ca nu va mai misca... Si mie imi pare rau in astfel de cazuri si prefer sa curm suferinta,dar printr-un mod in care sunt sigur ca omor acel animal,nu sa-l chinuiesc mai rau.

Pai nu am avut taria sa-i dau una cu o piatra , asa ghiveciul l-ar fi presat si singur...
Uite,asa s-a intamplat , l-am chinuit o gramada de ore din dorinta de a nu-i face rau...biata fiinta!