Dincolo de ratiune

În prealabil postat de Lavrentiu

Am sa incerc si eu sa-ti raspund, pe cat ma pricep. Si am sa incep prin a compara doua stari: starea lui Adam dinainte de cadere si starea omului mantuit. Diferenta intre cele doua este evidenta, dupa parerea mea: starea lui Adam din rai era o stare a omului neincercat - cu alte cuvinte sfintenia lui nu avea niciun aport personal, in timp ce oamenii ce se mantuiesc se mantuiesc si cu aportul vointei lor, printr-un act asadar personal.

Eu cred ca starea de preferat a omului este cea in care izbandeste dupa ce este incercat, cu alte cuvinte omul este alaturi de Creatorul sau nu doar prin faptul ca este creat, ci mai ales pentru ca doreste sa se alipeasca Lui.

In acest context, toate actele noastre se misca intre departarea si apropierea de Dumnezeu si prin tot ce ni se intampla ne putem apropia sau departa de Dumnezeu.

Nimeni nu se naste "menit" sa faca un anumit pacat. Adam putea alege sa asculte de Dumnezeu, Iuda putea alege sa nu-l vanda pe Hristos, Pilat putea alege sa aiba curaj si sa-L elibereze, Faraon putea alege sa ii elibereze pe evrei etc.

Un bun exemplu este pacatul originar. Ai putea spune ca daca Adam nu ar fi cazut in pacat, Hristos nu S-ar fi intrupat. Insa Hristos ar fi venit oricum, dar, asa cum arata Parintele Staniloae, existenta Lui nu ar fi luat chipul torturii, crucii, mortii si invierii. Avem aici un exemplu despre Planul lui Dumnezeu: planul este sa intram in comuniune cu El, restul este pedagogie si metoda.

Imi cer scuze! Nu stiu cum am trecut atunci "pe langa" acest mesaj. Acum l-am descoperit si astfel readuc in discutie gandul ce ma framanta de cand eram adolescent.
Cele doua stari, cea a lui Adam inainte de savarsirea pacatului si a celui ce se mantuieste prin propria lui osteneala, nu prea are relevanta in subiectul de fata. Eu nu neg nimic din ce spui tu si sunt constient ca omul este "construit" asa dintru inceput. Ce copil apreciaza pe parintele care-i face mereu daruri, fara sa-i ceara nimic in schimb? Ce barbat se indragosteste de femeia care se ofera fara lupta? Ce realizare este apreciata mai mult decat cea pe care ai obtinut-o dupa mult chin si efort personal...
Dar repet: eu vorbesc de aparenta egalitatii intre oameni, sau... intre neamuri. Spuneam la un moment dat ca suntem norocosi ca ne-am nascut aici si ca suntem crestini, desi altii pot fi de alta parere, daca privim strict pragmatic. Dar puteam sa ne nastem in Irak sau China, India sau Bangladesh... Poate am fi auzit despre Iisus tangential cu credinta noastra, iar trairea ar fi fost aceea a comunitatii din care faceam parte... Cu ce am fost noi mai merituosi sa ne nastem intr-o tara in care sa-L cunoastem pe Iisus ca si cum am fi fost contemporani cu El?
Dar chiar si cu privilegiul de a ne naste intr-o astfel de tara, de ce unii refuza sa-L primeasca in suflet, desi au fost botezati in duh sfant, ceea ce nu acelasi lucru putem spune despre musulmani de exemplu?
Citim cam prin toate scrierile sfintilor parinti, sau Sfanta Scriptura, sau in Psaltire sau... sau... despre cei placuti Lui Dumnezeu, cei "alesi"... Dar ceilalti? Cu ce e vinovat smochinul daca n-a dat roada, cand de fapt nici macar nu era vremea rodului? Da, aici se condamna lenea si lipsa de osteneala intru ale Lui Dumnezeu, indaradnicia si lipsa de vointa pentru inmultirea talantului, dar uneori e foarte greu de patruns cum unii sunt beneficiarii unor conjuncturi, iar altii ghinionistii unei alte conjuncturi. Nu-i totuna sa te nasti cu o mie de vicii pe care trebuie sa ti le infrangi ca sa te mantuiesti, sau cu cateva care nici nu simti cand trebuie sa treci peste ele. Si-apoi, poate-ai mai face tu cate ceva, dar daca nu te duce mintea? Stiu, Dumnezeu nu da nimanui mai mult decat poate duce, dar nici nu suporta comparatie cu cel care poate cu adevarat duce si o si dovedeste.
"Fericiti cei saraci cu duhul!"... Cat de fericiti? Ca vine X si-i spune: "Io-te, nene ce scrie colea in biblie: negru pe alb: asa, si-asa, si-asa! Scrie, sau nu? Ce fac popii vostri? Ce face biserica voastra? Hai! Nu mai sta pe ganduri! Numai la noi te vei putea mantui!" Si omul lasa biserica lui si pleaca la alta, nu fiindca stie ca e mai buna, ci fiindca i s-a spus ca e mai buna. Ca asa e el: sarac cu duhul! Ce-ar trebui sa faca cel care nu-i sarac cu duhul, la venirea lui X? Sa-i dea un cap in gura si-un shut in fund? Ar merita dupa cat rau poate sa faca, nu?

Omul! Creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu! Cel bun, cel rau, cel alb, cel negru, cel galben, cel bogat, cel sarac, cel crunt lovit de soarta, cel croit pentru a fi intelept... Cu totii suntem egali in fata Lui Dumnezeu. Daca reusim sa citim aceste randuri in loc sa cautam prin reviste de scandal cu poze porno sau alte destrabalari, inseamna ca suntem mai egali decat multi altii!...