Preotia este o Vocatie, nu o slujba; sa ajutam preotii buni si ravnitori

[Radu32]

În prealabil postat de gpalama

Preotia este intotdeauna o VOCATIE; adica un lucru facut din inima, pe considerente motivate exclusiv teologic.

Este o vocatie care implica o asumare a unui mod de viata nou; preotul este un crestin exemplu pentru comunitate; el trebuie sa stie cum sa se mantuiasca pentru a ajuta si pe ceilalti pe drumul mantuirii.

Preotul implica un sacrificiu material si nicidecum un castig material; preotia este mai mult munca benevola pentru societate decat vreo slujba mai bine sau mai prost platita; la intrarea in preotie preotul ar trebui sa fagaduiasca sa nu fie agonisitor de castig si averi lumesti, pentru a nu-i fi piatra de sminteala si poticneala mai tarziu. Preotia nu este o lupta pentru supravietuire; dar nici o ghiftuire comoda.

Preotia nu este o slujba la care sa se inhame oricine pentru ca se plateste bine, pentru ca poate jumului comunitatea sau pentru o parohie bogata.

Exista in preotie si dificultati materiale - dar problema nu trebuie pusa in felul asta - odata ce esti crestin esti urmator al lui Hristos; si mai mult, iti asumi sa duci si tu durerea si greutatile pe care Hristos le-a purtat pe Golgota; Hristos a fost omorat si chinuit, iar noi nu putem sa ne strangem putin cu banii ?

Cu siguranta ca exista si preoti ravnitori care au dificultati materiale; dar si comunitatea cateodata este moarta, letargica, putin simtitoare la viata preotului si tare lenesa la a-l ajuta cu un pomelnic ca sa supravietuieasca.

Daca preotul e ravnitor, atunci fa si tu bine si da din cand in cand un pomelnic de 20-30 RON, sa aiba si el cu ce sa traiasca. Pentru ca oricum ortodocsii nu-si platesc contribuitia catre Biserica.

Preotia trebuie sa fie o VOCATIE si nu o slujba. Dar crestinii trebuie sa sprijine preotul.

Crestine, fii mai simtitor la preotul ravnitor si ajuta-l si tu sa fie si mai ravnitor!


Daca preotul vrea sa faca rugaciune, dar comunitatea nu-l ajuta nici cu minimul necesar sa supravietuiasca atunci ce rugaciune sa faca el, cand mintea ii este numai la ce sa hraneasca cei 4 copii pe care ii are acasa, si alti saraci care cer mila de la Biserica; nu e normal sa ajunga un preot comerciant care cauta sa supravietuiasca si el pentru ca nu are sprijin de la comunitate?

pai atrunci,nu au gandit mai bine catolicii, sa incurajeze celibatul preotului ?
un preot celibatar, nu ami are griji materiale legate de multimaea membrilor familiei sale,plus de asta mai are si o aura de sfant !

cred ca biserica ortodoxa greseste incurajand casatoria la preoti !
preotul trebuie sa fie calibatar, pur, idealist, si nu inrobit sustinerii materiale a unei familii !
atunci de diferenta mai e inte el si mirean ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Radu32

cred ca biserica ortodoxa greseste incurajand casatoria la preoti !

Biserica ortodoxă nu încurajează căsătoria la preoţi. De fapt, preoţii în nici o Biserică nu se căsătoresc, în mod normal. Este vorba de a accepta sau de a nu accepta la hirotonie persoane care s-au căsătorit anterior preoţirii lor. Biserica ortodoxă acceptă astfel de candidaţi la preoţie, pe când anumite Biserici catolice nu acceptă.

[Marius22]

În prealabil postat de Radu32

cred ca biserica ortodoxa greseste incurajand casatoria la preoti ! preotul trebuie sa fie calibatar, pur, idealist, si nu inrobit sustinerii materiale a unei familii ! atunci de diferenta mai e inte el si mirean ?

Sub aspect dogmatic, Sfintele Taine ale Bisericii conlucreaza in om. In acest sens, nu putem spune ca Taina Casatoriei constituie un impediment pentru primirea Tainei Hirotoniei sau Maslul pentru primirea Euharistiei etc. Ar fi absurd.

Sub aspect canonic-administrativ s-au luat anumite decizii care sa reglementeze situatia clerului. Ramane la libera alegere a celor ce aspira la hirotonie daca se casatoresc sau nu. Astfel, s-a stabilit ca daca, in momentul primirii hirotoniei, persoana in cauza nu este casatorita, sa nu se mai casatoreasca. Daca este casatorita, nu constituie un impediment.

Treaba cu "preotul trebuie sa fie calibatar, pur, idealist, si nu inrobit sustinerii materiale a unei familii" are mai mult un caracter practic, care a condus, intr-adevar, la situatia actuala in care cei care conduc biserica, ca si institutie, sa fie monahi (asadar necasatoriti). Dar preotii de mir au si ei rolul lor.

Biserica Romano-Catolica este cea care greseste impunand preotilor celibatul, punand mai presus aspectul administrativ decat cel dogmatic, acela ca o Sfanta Taina nu se constiuie in impediment al primirii alteia. Acest model misionar care se bazeaza pe ceva impus, si nu pe ceva liber asumat, da de cele mai multe ori gres, multi clerici fiind biruiti de "randuiala firii".

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Radu32

pai atrunci,nu au gandit mai bine catolicii, sa incurajeze celibatul preotului ?
un preot celibatar, nu ami are griji materiale legate de multimaea membrilor familiei sale,plus de asta mai are si o aura de sfant !

cred ca biserica ortodoxa greseste incurajand casatoria la preoti !
preotul trebuie sa fie calibatar, pur, idealist, si nu inrobit sustinerii materiale a unei familii !
atunci de diferenta mai e inte el si mirean ?

Si medicii depun un juramant care ii obliga la dezinteres material in exercitarea profesiei...si totusi... nu le impune nimeni celibatul, ca sa poata sa se preocupe exclusiv de pacienti.

Preotul nu este un functionar, totusi. Are si el pacienti: enoriasii din parohie.
Rolul lui in comunitate este sa calauzeasca oamenii catre mantuire, iar aceasta nu se face cu citate din carti, ci pe problemele concrete ale oamenilor.
Preotul casatorit nu doar intelege problemele unei familii, ci efectiv le traieste, le experimenteaza.
E adevarat ca cel necasatorit are avantajul ca nu trebuie sa se gandeasca la familia sa, dar are dezavantajul ca le va vorbi celor casatoriti doar din experienta altora.
Ca atunci cand va vorbi unui copil, ii va vorbi nu din experienta sa de parinte de copii, ci din experienta altcuiva.

Ma opresc aici.

[costel]

Un preot a fost intrebat de cineva daca este fericit. Toti s-au asteptat sa spuna fara retineri ca este fericit. Dar acela a spus ca nu este, pentru ca are in sine vieti ale unor oameni din sat neimplinite si ca nu poate sa fie fericit, atat timp cat acestia nu au parte de implinire. Acesta este preotul adevarat, cel care traieste vietile celorlalti ca pe propria viata. Un preot de acest gen nu va muri niciodata de foame.

Nu stiu daca ati remarcat dar in multe parohii, preotul cere. Dar nu in numele lui ci al episcopiei. In satul bunicilor mei, oamenii satui de atatea cereri si tanguiri ale preotului la slujba au format o comisie si au plecat sa vada are-i treaba. Pur si simplu au vazut ,,rosu'' inaintea ochilor cand au vazut trecute pe un perete toate parohiilie si debitele lor. Fond episcopie, fondul nu stiu care, fondul ... . Vreo cateva parohii erau necolorate pe acel tabel. Nu va ma mai spun ca sumele erau departe de a fi mici. Atunci credinciosii au inteles sursa tanguirilor parintelui, de ce se plange ca nu are salariu, ca nu-i ajung banii. Ca prima masura, consiliul bisericii a devenit mai activ si de partea preotului iar oamenii au hatarat sa-l rasplateasca mai bine la slujbe.
Cand sefii preotului cer bani peste puterea parohiei atunci vocatia preotului e pusa la grea incercare. Se da o lupta intre administratie si pastorire.

[Tangun]

cunosc preoti care si-au cladit cate doua vile din liturghie. Nu le ajungea cate una ci doua, si cat mai inalte ca sa fie mai "aproape de cer".

[just1fun]

Adevarat ! Preotia este o taina inalta, este un dar, nu o meserie.
Foarte multi cred ca preotia este o buna meserie; gresit ! cel care ajunge preot ptr bani, acela este vrednic de osanda. preotul este icoana Lui Hristos, asa cum este El, la fel trebuie sa fie si preotul.

În prealabil postat de Tangun

cunosc preoti care si-au cladit cate doua vile din liturghie. Nu le ajungea cate una ci doua, si cat mai inalte ca sa fie mai "aproape de cer".

Eu nu sunt de parere ca preotul trebuie sa fie sarac. Din contra trebuie sa traiasca decent si nu m-ar deranja nici daca ar avea vila si 2 masini. Dar sa fie OM, sa-si faca treaba bine, sa fie aproape de credinciosi si pilda de viata morala. Ce spui tu aici insa tine de educatie, mai bine zis de lipsa ei. Daca traiesti bine nu trebuie sa ilustrezi asta prin case care sunt niste pasive nenorocite mancatoare de bani. Daca ii ies atatia bani trebuia sa faca un business
si sa dea de lucru la niste oameni, sa produca ceva bun pentru comunitate si astfel sa fie model de munca si seriozitate pentru tineri. Dar el nu e capabil de asa ceva, atat l-a ajutat mintea lui saracuta!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Liviu33

Nu stiu daca ati remarcat dar in multe parohii, preotul cere. Dar nu in numele lui ci al episcopiei. In satul bunicilor mei, oamenii satui de atatea cereri si tanguiri ale preotului la slujba au format o comisie si au plecat sa vada are-i treaba. Pur si simplu au vazut ,,rosu'' inaintea ochilor cand au vazut trecute pe un perete toate parohiilie si debitele lor. Fond episcopie, fondul nu stiu care, fondul ... . Vreo cateva parohii erau necolorate pe acel tabel. Nu va ma mai spun ca sumele erau departe de a fi mici. Atunci credinciosii au inteles sursa tanguirilor parintelui, de ce se plange ca nu are salariu, ca nu-i ajung banii. Ca prima masura, consiliul bisericii a devenit mai activ si de partea preotului iar oamenii au hatarat sa-l rasplateasca mai bine la slujbe.
Cand sefii preotului cer bani peste puterea parohiei atunci vocatia preotului e pusa la grea incercare. Se da o lupta intre administratie si pastorire.

Episcopiile şi protoieriile ar trebui să ceară parohiilor sume procentuale, şi nu sume absolute, care devin un fel de plan ce trebuie făcut (subscris).
În BC, parohiile înaintează episcopiilor între 15 % si 25 % din încasările obişnuite (adică încasările care nu intră la fonduri speciale, cum ar fi "pentru săraci", "pentru sinistraţii nu ştiu de unde", "pentru Vatican" etc). Episcopiile folosesc aceşti bani pentru atât pentru propria subzistenţă, cât şi pentru a fi redistribuiţi parohiilor sărace, ori pentru proiecte speciale (noi biserici, aşezăminte). Protoieriile (numite, la noi, "decanate") nu se fac verigă intermediară în acest proces.
Pe vremea când eram curator şi am participat la şedinţele de buget ale Curiei (Consiliului Parohial), am observat că principala cheltuială erau facturile ("regia") şi cele legate de întreţinerea bisericii, însumând considerabil mai mult decât fondul de salariu (preot, grădinar, contabil). Într-o lună am avut de plată factură de 30 de milioane numai la gaze, iar asta era acum vreo 4 ani. Asta e, întreţinerea unei biserici costă parale.