stigmatele - posibilitate sau inventie catolica?

[delia31]

În prealabil postat de Erethorn

Cred ca ai atins un punct foarte sensibil. Intr-adevar, in viziunea mea, (care este pur subiectiva si s-ar putea sa nu fie corecta) catolicismul apusean tinde sa puna mai mult accent pe Cruce decat pe Inviere.

Asadar, parerea mea: Invierea, in sine, desi este minunata, adevarata si indispensabila crestinismului, nu este atat de importanta, atat de minunata, atat de unica si de incredibila ca Jertfa pe Cruce.

De ce spun asta ? Pentru ca, in fond, exemple de zeitati care sa revina la viata dupa ce au murit intr-un fel sau altul abunda in religiile lumii. Nici chiar pentru contemporanii lui Iisus, invierea unui mort nu reprezenta neaparat un miracol nemaiauzit. Citind Evangheliile, observam ca evreii erau mult mai uimiti si mai scandalizati de pretentiile de iertare a pacatelor sau de divinitate a lui Iisus decat de miracolele cu fiica lui Iair, sau Lazar.

Cu atat mai mult cu cat acceptam ca Iisus este Dumnezeu, invierea pare sa apara ca un atribut intrinsec, in fond, Dumnezeu este Viata. E de asteptat ca divinitatea sa aiba viata, iar daca, temporar, si-o pierde, sa o redobandeasca.

Ceea ce nu e de asteptat, ceea ce nu are corespondent in restul religiilor, ceea ce nu puteau sa inteleaga multi contemporani ai lui Iisus sau chiar contemporani de-ai nostri este, nu cum poate un zeu sa invie, ci cum poate un zeu sa se lase omorat., sau mai bine zis, cum poate un zeu sa invie dupa ce s-a lasat omorat.

Cum poate Dumnezeu sa sufere, sa fie umilit, scuipat, biciuit, torturat, cum poate sa fie parasit si uitat (Eli, Eli.....) cum poate Dumnezeu sa faca jertfa suprema din dragoste pentru mine, literalmente ultimul om pe pamant, un vierme, un vierme ticalos... si nerecunoscator.

Aici e punctul unic al crestinismului, aici e cruxul, axul, izvorul mantuirii si credintei, aici e punctul de cotitura in batalia cu cel rau, aici e innoirea lumii. Pe Cruce.

Erethorn
In ortodoxie nu putem gandi jertfa de pe cruce separat de Inviere.
Nici nu insinuez ca ai fi sugerat asa ceva in BC.
Nu inteleg insa cum de vezi jertfa mai importanta decat Invierea.

Sa-ti zic intai cum se vede din ortodoxie ( ma rog, cum vad eu):

Oricat de inacceptabila ori sublima e ideea ca zeul s-a lasat omorat de creatura Lui si indiferent ca o inviere e sau nu e un miracol nemaiauzit (desi invierea lui Lazar afirma altceva), Hristos nu a inviat demonstrativ, ci cu un scop:
Care nu a fost exclusiv sa-si arate dumnezeirea si sa demonstreze oamenilor ce puteri are.
Scopul a fost mantuirea lor, scoaterea din moarte.
Iar antidotul mortii e Invierea.

Deci, scopul jertfei e Invierea. Sau mai bine zis, ca sa ajunga la Inviere, Hristos trebuia sa treaca prin jertfa.
eu nu inteleg jertfa si invierea neaparat in termeni prioritari, ci in termeni de scop si mijloc.

la ce anume te referi cand zici ca ,,E de asteptat ca divinitatea sa aiba viata, iar daca, temporar, si-o pierde, sa o redobandeasca,, ?

putea sa-si piarda viata in afara scopului pentru care si-a pierdut-o?
putea sa si-o piarda daca n-ar fi fost de acord dinainte ca va trece prin aceasta experienta?

Hristos nu si-a ,,pierdut,, viata, ci si-a ,,dat-o,,.
verbul ,, a pierde,, imi sugereaza ideea ca a ,,pierdut-o,, independent de vointa Lui.

In ortodoxie, intelegem ca omul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu a fost destinat comuniunii indumnezeitoare pt. a ajunge treptat la asemanare.
Dumnezeu ne vrea fiinte in sensul de "chip care se aseamana" cu Modelul divin.

As indrazni sa folosesc termenul ,,om indumnezeibil,,- adica creat pentru a deveni dumnezeu prin har. (sper sa nu-mi sara teologii in cap ca inventez termeni).

Scopul lui Dumnezeu cand a facut omul a fost ca el sa ajunga la indumnezeire, adica sa fie ca si Dumnezeu iar singura diferenta dintre Dumnezeu si omul indumnezeit sa fie urmatoarea: "Dumnezeu este necreat, iar omul exista prin creatie" (asta a zis-o Sf. Atanasie cel Mare).

asta ar fi idealul maxim. Dar pt. ca stie ca suntem slabi, Dumnezeu ne accepta si la nivele mai joase pana la un prag minim pe principiul ca pe cele neputincioase ale noastre le plineste El (dar asta-i alta poveste. vezi pilda cu lucratorii viei).

In BO se afirma ca prin pacatul adamic, natura umana s-a alterat, chipul s-a intunecat si deci omul nu mai putea inainta pe calea ce duce la asemanare.

Noi intelegem mantuirea nu numai ca rascumparare si impacare cu Dumnezeu, ci si innoirea firii umane si transformarea ei.
Hristos a restaurat chipul stricat de pacat si l-a pus pe om din nou pe calea ce duce la asemanare. A facut chiar mai mult - ori de cate ori vom cadea pe drumul ce-l avem de parcurs, nu vom mai fi izgoniti ca Adam, ci ne va ridica pt. a continua drumul.
Se si zice in ortodoxie ca Invierea e nasterea din nou a lumii.

In ortodoxie, mantuirea nu inseamna doar a accepta prin credinta o jertfa facuta de altcineva in numele nostru si a lupta impotriva raului, ci e mai mult decat atat, inseamna dobandirea calitatilor Inviatului.

El n-a inviat doar asa demonstrativ sau ca sa-si arate o putere intrinseca. Ci ca sa transfere puterea asupra mortii de la firea Lui la firea noastra.

Pe etape: intai, avem de lepadat progresiv tot ce ne tine departe de asemanare (de la pacate grosiere la cele subtile, insidioase) , concomitent, avem sa ne asumam jertfa Lui in viata proprie ( nu doar contempland jertfa Sa), trebuie sa ne straduim sa capatam harul si sa avem virtutile Lui pt. ca sa ajungem la scopul propriu-zis: unirea cu El.
Toate astea in colaborare cu El.

Deci calea chipului restaurat catre asemanare ne devine accesibila numai prin jertfa Crucii.
Dar odata porniti pe cale, scopul final e indumnezeirea treptata la care nu se poate ajunge decat prin unirea tot mai deplina cu Cel Inviat.

,, Cel ce vrea sa vina dupa Mine, 1.sa se lepede de sine, 2. sa-si ia crucea sa si 3. sa-Mi urmeze Mie.,, ( sa-si lepede pacatele, sa-si asume jertfa in propria viata si ajunga unde a ajuns El prin unirea firii umane cu cea divina.)

Asa zic sfintii parinti, nu?
Dumnezeu nu S-a facut om doar ca sa sufere in locul nostru, ca sa nu se mai simta Dumnezeu ofensat iar apoi sa invieze pt. a se intoarce de unde a venit, CI S-a facut om pt. ca omul sa devina dumnezeu prin har.
Pt. ca () chipul nostru sa devina asemanare.

Cam asa e idealul in ortodoxie, drumul ce-l avem de parcurs. In practica insa, suntem de abia la mersul de-a busilea.

scuze ca postarea e cam lunga.

[andreicozia]

În prealabil postat de delia31

Hristos nu si-a ,,pierdut,, viata, ci si-a ,,dat-o,,.
verbul ,, a pierde,, imi sugereaza ideea ca a ,,pierdut-o,, independent de vointa Lui.

.

Ca a pierdut-o sau si-a dat-o este cum se zice "celalalt capat al aceluiasi bat" un sinonim din care ne place sa ne imaginam scenarii.. insa totusi ramine problema spinoasa amintita de Erethron si anume de ce Hristos( Marele Conducator al UNIVERSULUI DE NECUPRINS) si-a dat viata unor terchea berchea, ametiti de soldati si gura casca care au venit sa asiste la circ.

Este un concept greu de acceptat faptul ca el a acceptat sa fie prins de oameni de nimic de analfabeti!

Am convingerea ca crestinii ar fi inteles mai bine Jerfa Mintuitorului daca s-ar fi dat o lupta in cer, la care sa asiste tot poporul, istoricii, unde Hristos s-ar fi luptat cu o sabie inflacarata ca Arhanghelii cu diavolul inaripat, cu dragoni, ceva de genul asta..pe cind asa in anonimat...totul devinde mai greu, mai anevoios de crezut...in conditiile in care Dumnezeu ne-a dat discernamint!

[delia31]

În prealabil postat de andreicozia

Ca a pierdut-o sau si-a dat-o este cum se zice "celalalt capat al aceluiasi bat" un sinonim din care ne place sa ne imaginam scenarii.. insa totusi ramine problema spinoasa amintita de Erethron si anume de ce Hristos( Marele Conducator al UNIVERSULUI DE NECUPRINS) si-a dat viata unor terchea berchea, ametiti de soldati si gura casca care au venit sa asiste la circ.

Este un concept greu de acceptat faptul ca el a acceptat sa fie prins de oameni de nimic de analfabeti!

Am convingerea ca crestinii ar fi inteles mai bine Jerfa Mintuitorului daca s-ar fi dat o lupta in cer, la care sa asiste tot poporul, istoricii, unde Hristos s-ar fi luptat cu o sabie inflacarata ca Arhanghelii cu diavolul inaripat, cu dragoni, ceva de genul asta..pe cind asa in anonimat...totul devinde mai greu, mai anevoios de crezut...in conditiile in care Dumnezeu ne-a dat discernamint!

andrei

dar faptul ca de-a lungul istoriei, oameni doxa de carte si plini de titluri academice si onorifice Il sfideaza si Il batjocoresc pe Hristos, ti se pare mai acceptabil?

Intrebi de ce S-a lasat omorat de niste brute si analfabeti?
pai, raspunsul e ca El nu-i considera brute sau terchea-berchea, ci ce are El mai drag, transformat in hidosenii.
plus ca ei erau doar instrumentele mai marilor vremii.

Cu atat mai mult a acceptat sa moara pt. noi, vazand in ce hal poate sa devina omul influentat de demoni. lucrul mainilor Lui ajuns bataia de joc a demonilor.

Crezi ca la Hristos gradul de alfabetizare e un criteriu?
El iubeste neconditionat. Si criteriile Lui sunt cu totul altele decat ale noastre.

Paradoxalul Lui criteriu e faptul ca e iremediabil indragostit de fiecare om in parte, si de cei ce L-au scuipat si torturat si batjocorit.
Si marea Lui durere e ca iubirea Lui nu are pe unde sa se strecoare in noi de atata moloz.

Rar gaseste cate o fisura, atunci cand din diverse suferinte, ne simtim vulnerabili si parca ne sinchisim si de El si ii dam in sfarsit accept la indelunga mana intinsa aflata in pending request.

Dumnezeu ni se da tuturor la fel, nu face discriminari. Modul in care Il receptam fiecare e cel care face diferenta. Li s-a dat si celor de atunci, ni se da si celor de acum si dintotdeauna.

El ni se daruieste dupa setea noastra de a ne depasi, dupa cat suntem de nemultumiti de starea de nedesavarsire in care suntem.
Unora, multumiti de ei insisi, ermetici fata de El, care nu pot bea mult, le da doar o picatura. De fapt, fiecare e chiar el, cauza pentru care primeste mult sau putin. Dar El ar vrea sa ne dea oceane intregi. Dar daca tinem sufletul inchis, unde sa se reverse?

Un terchea berchea neinsetat e la fel de receptiv ca un doctor honoris causa autosuficient, neinteresat sa devina ceea ce ar vrea Dumnezeu pt.el.
Ii e suficienta gloria mundi hic et nunc, de ce sa-i pese ce va fi dupa?

De aceea un cioban analfabet cu sufletul deschis dar si un academician constient de limitele lui pot ajunge la cele ce ochiul n-a vazut si la inima omului nu s-a suit.

de aceea L-au acceptat atunci si un mai marele vamesilor si invatatori ai legii dar si demonizati si leprosi.

de aceea L-au respins atunci si niste porcari si niste sinedristi.

de aceea Il accepta sau resping de atunci si regi si cersetori si genii si savanti si neispraviti.

Nu tocmai asta zice El? pentru cei bolnavi de necunoasterea sensului vietii, pentru toti terchea-berchea, ametitii si vantura-n-lume, pentru toti care traiesc viata ca la circ, pentru toti homo-animalis a venit in lume ca sa ne faca homo-deus.
Dar daca ne convine starea in care suntem si nu vrem nici macar sa aflam cam ce ganduri are El cu noi... ce sa ne faca?


Convingerea ta ca o lupta magnifica in transmisiune directa din vazduh pe tot mapamondul ar fi fost mai eficienta ( pentru cine? Ar fi convins doar vreo mana de necredinciosi contemporani cu El, dar ce te faci cu cei din toate timpurile de dupa ?), deci ideea ta nu e mai buna pentru simplul fapt ca Dumnezeu nu a facut asa, ci a ales altfel.

E doar o dovada in plus ca criteriile omului nu coincid cu cele ale lui Dumnezeu.

Cam asta ii cereau si necredinciosii de pe Golgota: ,,da-te acum jos de pe Cruce sa demonstrezi ca esti cine zici si vom crede,,.

Dar a facut asta de dragul demonstratiei publice? nici vorba.


Offtopic
Cuvantul ,,frumoasa,, din motto-ul tau are un ,,u,, in plus iar ,, binevoitoare,, se scrie intr-un cuvant. Daca vrei, poti sa corectezi.

Si casa vrajitoarei era de turta dulce (gingerbread) nu de paine. (AFAIK - asta asa, dincolo de mesajul ,,profund,, al citatului).
Btw, cand iti schimbi motto-ul, iti sugerez un citat din Goldilocks si cei trei ursuleti.

[MariS_]

În prealabil postat de delia31

Erethorn
In ortodoxie nu putem gandi jertfa de pe cruce separat de Inviere.
Nici nu insinuez ca ai fi sugerat asa ceva in BC.
Nu inteleg insa cum de vezi jertfa mai importanta decat Invierea.

Sa-ti zic intai cum se vede din ortodoxie ( ma rog, cum vad eu):

Oricat de inacceptabila ori sublima e ideea ca zeul s-a lasat omorat de creatura Lui si indiferent ca o inviere e sau nu e un miracol nemaiauzit (desi invierea lui Lazar afirma altceva), Hristos nu a inviat demonstrativ, ci cu un scop:
Care nu a fost exclusiv sa-si arate dumnezeirea si sa demonstreze oamenilor ce puteri are.
Scopul a fost mantuirea lor, scoaterea din moarte.
Iar antidotul mortii e Invierea.

Deci, scopul jertfei e Invierea. Sau mai bine zis, ca sa ajunga la Inviere, Hristos trebuia sa treaca prin jertfa.
eu nu inteleg jertfa si invierea neaparat in termeni prioritari, ci in termeni de scop si mijloc.

la ce anume te referi cand zici ca ,,E de asteptat ca divinitatea sa aiba viata, iar daca, temporar, si-o pierde, sa o redobandeasca,, ?

putea sa-si piarda viata in afara scopului pentru care si-a pierdut-o?
putea sa si-o piarda daca n-ar fi fost de acord dinainte ca va trece prin aceasta experienta?

Hristos nu si-a ,,pierdut,, viata, ci si-a ,,dat-o,,.
verbul ,, a pierde,, imi sugereaza ideea ca a ,,pierdut-o,, independent de vointa Lui.

In ortodoxie, intelegem ca omul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu a fost destinat comuniunii indumnezeitoare pt. a ajunge treptat la asemanare.
Dumnezeu ne vrea fiinte in sensul de "chip care se aseamana" cu Modelul divin.

As indrazni sa folosesc termenul ,,om indumnezeibil,,- adica creat pentru a deveni dumnezeu prin har. (sper sa nu-mi sara teologii in cap ca inventez termeni).

Scopul lui Dumnezeu cand a facut omul a fost ca el sa ajunga la indumnezeire, adica sa fie ca si Dumnezeu iar singura diferenta dintre Dumnezeu si omul indumnezeit sa fie urmatoarea: "Dumnezeu este necreat, iar omul exista prin creatie" (asta a zis-o Sf. Atanasie cel Mare).

asta ar fi idealul maxim. Dar pt. ca stie ca suntem slabi, Dumnezeu ne accepta si la nivele mai joase pana la un prag minim pe principiul ca pe cele neputincioase ale noastre le plineste El (dar asta-i alta poveste. vezi pilda cu lucratorii viei).

In BO se afirma ca prin pacatul adamic, natura umana s-a alterat, chipul s-a intunecat si deci omul nu mai putea inainta pe calea ce duce la asemanare.

Noi intelegem mantuirea nu numai ca rascumparare si impacare cu Dumnezeu, ci si innoirea firii umane si transformarea ei.
Hristos a restaurat chipul stricat de pacat si l-a pus pe om din nou pe calea ce duce la asemanare. A facut chiar mai mult - ori de cate ori vom cadea pe drumul ce-l avem de parcurs, nu vom mai fi izgoniti ca Adam, ci ne va ridica pt. a continua drumul.
Se si zice in ortodoxie ca Invierea e nasterea din nou a lumii.

In ortodoxie, mantuirea nu inseamna doar a accepta prin credinta o jertfa facuta de altcineva in numele nostru si a lupta impotriva raului, ci e mai mult decat atat, inseamna dobandirea calitatilor Inviatului.

El n-a inviat doar asa demonstrativ sau ca sa-si arate o putere intrinseca. Ci ca sa transfere puterea asupra mortii de la firea Lui la firea noastra.

Pe etape: intai, avem de lepadat progresiv tot ce ne tine departe de asemanare (de la pacate grosiere la cele subtile, insidioase) , concomitent, avem sa ne asumam jertfa Lui in viata proprie ( nu doar contempland jertfa Sa), trebuie sa ne straduim sa capatam harul si sa avem virtutile Lui pt. ca sa ajungem la scopul propriu-zis: unirea cu El.
Toate astea in colaborare cu El.

Deci calea chipului restaurat catre asemanare ne devine accesibila numai prin jertfa Crucii.
Dar odata porniti pe cale, scopul final e indumnezeirea treptata la care nu se poate ajunge decat prin unirea tot mai deplina cu Cel Inviat.

,, Cel ce vrea sa vina dupa Mine, 1.sa se lepede de sine, 2. sa-si ia crucea sa si 3. sa-Mi urmeze Mie.,, ( sa-si lepede pacatele, sa-si asume jertfa in propria viata si ajunga unde a ajuns El prin unirea firii umane cu cea divina.)

Asa zic sfintii parinti, nu?
Dumnezeu nu S-a facut om doar ca sa sufere in locul nostru, ca sa nu se mai simta Dumnezeu ofensat iar apoi sa invieze pt. a se intoarce de unde a venit, CI S-a facut om pt. ca omul sa devina dumnezeu prin har.
Pt. ca () chipul nostru sa devina asemanare.

Cam asa e idealul in ortodoxie, drumul ce-l avem de parcurs. In practica insa, suntem de abia la mersul de-a busilea.

scuze ca postarea e cam lunga.

Subscriu la comentariul deliei. O sa aduag un punct de vedere luat de la
parintele Galeriu. Jertfa fiind si un principiu al vietii, tocmai de aceea e
si mantuitoare. Jertfa lui Hristos realizeaza un salt existential pentru toata
umanitatea, saltul de la o existenta temporara la una vesnica. Dar saltul
existential e fara finalitate daca nu e urmat de Inviere. Invierea e certitudinea
ca saltul mantuitor a reusit. Noi suntem invitati sa facem si noi acest salt,
dar fiind noi neputinciosi, Insusi Hristos face saltul impreuna cu noi numai
sa-L primim in inima noastra. Acest salt existential ne va transforma omenitatea
noastra cazuta intr-o omenitate transfigurata de har. Omul cel vechi e incapabil
de salt, dar omul cel nou il face prin puterea lui Hristos care locuieste in el.
Dar pentru asta trebuie sa-L primeasca mai intai pe Hristos in inima sa. Si
acest lucru nu se poate face fara a se lepada de sine si fara a lua crucea sa.
Jertfa lui Hristos trebuie sa se lege in noi de jertfa noastra, altfel nu se prinde,
nu se sudeaza. Si cum sa ne asemanam noi Celui Jertfelnic daca nu ne jertfim
si noi? Sublimul consta in faptul ca jertfa suprema a fost facuta in numele
nostru de chiar Fiul Lui Dumnezeu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[costel]

În prealabil postat de Erethorn

Asadar, parerea mea: Invierea, in sine, desi este minunata, adevarata si indispensabila crestinismului, nu este atat de importanta, atat de minunata, atat de unica si de incredibila ca Jertfa pe Cruce.

Imi place Ortodoxia pentru ca ea nu vorbeste de ceva si uita de altceva din lucrarea de mantuire a lui Hristos asupra firii umane. Este foarte graitor faptul ca Dumnezeu accepta sa moara pentru om, dar e pacat sa uitam ca El nu ramane in moarte, ci ridica prin Inviere si Inaltare firea omeneasca la cel mai inalt grad de desavarsire cu putina.

Pentru noi este explicabil de ce totul culmineaza in cruce la catolici - e doar satisfactie data Tatalui si nu un act prin care natura umana sa fie sfintita.

[Erethorn]

În prealabil postat de costel

Imi place Ortodoxia pentru ca ea nu vorbeste de ceva si uita de altceva din lucrarea de mantuire a lui Hristos asupra firii umane. Este foarte graitor faptul ca Dumnezeu accepta sa moara pentru om, dar e pacat sa uitam ca El nu ramane in moarte, ci ridica prin Inviere si Inaltare firea omeneasca la cel mai inalt grad de desavarsire cu putina.

Pentru noi este explicabil de ce totul culmineaza in cruce la catolici - e doar satisfactie data Tatalui si nu un act prin care natura umana sa fie sfintita.

Iata una dintre cele mai frumoase (si uzitate) rugaciuni din cultul latin:

Sufletul lui Cristos,sfinţeşt e-mă.
Trupul lui Cristos, mântuieşte-mă.
Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste.
Apa coastei lui Cristos, spală-mă.
Patima lui Cristos, întăreşte-mă.
O bune Isuse, ascultă-mă.
În rănile tale ascunde-mă.
Nu lăsa să mă despart de tine.
De vrăjmaşul cel rău apără-mă.
În ceasul morţii mele cheamă-mă.
Şi porunceşte-mi să vin la tine,
Ca să te laud cu sfinţii tăi,
În vecii vecilor. Amin.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Erethorn

Iata una dintre cele mai frumoase (si uzitate) rugaciuni din cultul latin:

Este rugăciunea "Anima Christi", mult îndrăgită de Sf Ignaţiu de Loyola, întemeietorul ordinului iezuiţilor. Iat-o în original:

Anima Christi, sanctifica me.
Corpus Christi, salva me.
Sanguis Christi, inebria me.
Aqua lateris Christi, lava me.
Passio Christi, conforta me.
O bone Jesu, exaudi me.
Intra tua vulnera absconde me.
Ne permittas me separari a te.
Ab hoste maligno defende me.
In hora mortis meae voca me.
Et iube me venire ad te,
Ut cum Sanctis tuis laudem te.
In saecula saeculorum.
Amen

[MariaB]

În prealabil postat de costel

Pentru noi este explicabil de ce totul culmineaza in cruce la catolici

si cum va explicati aceasta imagine falsa despre catolici?

eu aveam aceasta imagine relativ la ortodocsi
ortodocsii pun accent pe Postul Pastelui, dar timpul Pascal nu este nicicum trait in familie
dupa ce se tine postul alimentar si se ia lumina, gata!

acum, afland ca ortodocsii au imaginea aceasta despre catolici, inteleg ca e o imagine falsa si de o parte si de alta

[Daniel777]

În prealabil postat de MariaB

si cum va explicati aceasta imagine falsa despre catolici?

eu aveam aceasta imagine relativ la ortodocsi
ortodocsii pun accent pe Postul Pastelui, dar timpul Pascal nu este nicicum trait in familie
dupa ce se tine postul alimentar si se ia lumina, gata!

acum, afland ca ortodocsii au imaginea aceasta despre catolici, inteleg ca e o imagine falsa si de o parte si de alta

La catolici s-a luat lumina de mult.Ma refer la cea de la Ierusalim,in ziua Invierii Domnului.

[Erethorn]

Deoarece Biserica Catolica nu recunoaste miracolele decat dupa parcurgerea unui proces destul de laborios de cercetare, ea nu poate decreta in mod oficial, cu autoritatea Bisericii, ca "Lumina de la Ierusalim" este un miracol.

Dar aceasta nu inseamna ca neaga posibilitatea unui miracol.

Mai mult, credinciosii catolici sunt indemnati, de catre Biserica, ca din respect pentru fratii ortodocsi, sa nu se angajeze in polemici nefundamentate, negand fara dovezi caracterul miraculos al acestui fenomen.

Orice credincios catolic este liber sa creada ca Lumina de la Ierusalim este un miracol.

Insa Lumina nu "s-a luat" de la catolici pentru simplul motiv ca acest miracol s-a produs intotdeauna la cererea clerului ortodox.

Miracole se produc si in lumea catolica, si in cea ortodoxa. Miracolul Soarelui, de la Fatima, este mai mare sau mai mic decat Lumina de la Ierusalim ? Nici mai mare, nici mai mic. Miracolele nu se "masoara" in ordine de marime.

Parerea mea, strict personala, este ca ele masoara puterea credintei noastre.

Cu cat avem nevoie de un miracol "mai mare" pentru a ne intari in credinta, cu atat inseamna ca credinta ne este mai slaba.