Nu ne iubim suficient

[caliyo]

In ultimul timp suntem asaltati in mass-media si printre cunostinte cu filozofia asta de viata a ,,iubirii de sine´´, a ,,gandirii pozitive´´. In principiu, sunt de acord cu asta , dar intrebarea mea este: unde apare Hristos in filozofia asta?
In aparenta , pare f ofertanta o astfel de filozofie, numai ca ce-i lipseste ei este Hristos.
Ni se propune , cu alte cuvinte , sa ajungem la o imbunatatire spirituala si fizica, dar fara Hristos, doar prin fortele proprii. Reteta practicarii virtutilor in colaborare cu Hristos e inlocuita cu iubirea de sine si gandirea pozitiva. Scopul nu mai e unirea cu Hristos , ci o viata cat mai de calitate aici pe pamant si atat . Harul ( energia necreata divina) a fost inlocuit de ,,energii pozitive sau negative´´ care nu se stie de unde , de la cine provin.
Personal , sunt de acord cu iubirea de sine, dar in inteles crestin. Un om se iubeste pe sine atunci cand se straduieste din tot sufletul sa se uneasca cu Dumnezeu si sa ajunga la fericirea promisa de Hristos.

[MariS_]

În prealabil postat de caliyo

In ultimul timp suntem asaltati in mass-media si printre cunostinte cu filozofia asta de viata a ,,iubirii de sine´´, a ,,gandirii pozitive´´. In principiu, sunt de acord cu asta , dar intrebarea mea este: unde apare Hristos in filozofia asta?
In aparenta , pare f ofertanta o astfel de filozofie, numai ca ce-i lipseste ei este Hristos.
Ni se propune , cu alte cuvinte , sa ajungem la o imbunatatire spirituala si fizica, dar fara Hristos, doar prin fortele proprii. Reteta practicarii virtutilor in colaborare cu Hristos e inlocuita cu iubirea de sine si gandirea pozitiva. Scopul nu mai e unirea cu Hristos , ci o viata cat mai de calitate aici pe pamant si atat . Harul ( energia necreata divina) a fost inlocuit de ,,energii pozitive sau negative´´ care nu se stie de unde , de la cine provin.
Personal , sunt de acord cu iubirea de sine, dar in inteles crestin. Un om se iubeste pe sine atunci cand se straduieste din tot sufletul sa se uneasca cu Dumnezeu si sa ajunga la fericirea promisa de Hristos.

Foarte bun comentariul. Subscriu. Rezum printr-un paradox:
Omul se iubeste pe sine daca se leapada de sine ca sa lumineze
in el chipul lui Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de caliyo

Harul ( energia necreata divina) a fost inlocuit de ,,energii pozitive sau negative´´ care nu se stie de unde , de la cine provin.

Asta este amprentă New Age.
Cum, nu se ştie de unde provin ? Energiile pozitive provin de la Fiinţele de Lumină, iar energiile negative provin de la cei care încă nu rezonează cu Energia Eliberatoare a Universului. Dacă nu pricepeţi un lucru atât de simplu, mă tem că nu aţi intrat încă în Zodia Vărsătorului.

Forţa fie cu voi !

[caliyo]

Da, propovaduitorii noii filozofii sustin ca religia este perimata si ca trebuie sa adoptam o alta forma de spiritualizare , superioara religiei . Dar ce observ eu e ca si-au creat o religie a lor , cu terminologie specifica.
Pe Hristos L-au inlocuit cu ,,Divinitatea´´( in sens abstract), participarea la cult( slujbele bisericii) cu participarea la sesiuni de ,,armonizari´´ si meditatii, practicarea virtutilor cu atitudinea pozitiva ( care e diferenta: virtutile sunt rezultatul conlucrarii omului cu Dumnezeu, pe cand ,,atitudinea pozitiva´´ este o actiune pusa exclusiv pe seama omului), postul l-au inlocuit printr-o preocupare excesiva pt. ,,hrana sanatoasa´´ ( unii au ajuns sa sustina ca se hranesc numai cu ...lumina).
Cunosc cazuri personal de oamnei pe care aceasta filozofie i-a indepartat cu totul de trairea in Hristos: nu mai merg la Biserica , nu se mai spovedesc si impartasesc, nu isi mai fac cruce ( desi inainte faceau toate astea) spunand ca sunt lucruri inveschite care nu il ajuta pe om sa treaca intr-o dimensiune (?!) superioara.

[gabriel 30]

Cu cat te iubesti mai mult pe tine,cu atat de indepartezi mai mult de Mantuire si Paradis.Cu cat iti iubesti mai mult aproapele si cauti sa il ajuti atunci cand este in necaz,cu atat esti mai aproape de Hristos si Paradis.
Nu stiu ce zice o filozofie sau alta,dar aparitia bolii nu are nici o legatura cu neiubirea de sine ci mai degraba este un avertisment trimis de Dumnezeu omului pacatos,pentru a-l obliga (aproape) sa se intoarca de la caile pacatoase.Iubirea de sine in sens fizic,lumesc,gen ingrijiri corporale,masaje,sedinte de frumusete,creme,balsamuri,machiaje,etc,nu vor mai avea nici o relevanta atunci cand ne va sosi ceasul.....toti vom putrezi la fel.

Ceea ce ramane insa pentru vesnicie sunt FAPTELE BUNE,milostenia,credinta,iubirea aproapelui,iar adevarata iubire de sine inseamna de fapt iubirea celui de langa tine,conform poruncii Mantuitorului.

[Erethorn]

Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti !

Daca nu ma iubesc pe mine, in ce fel imi voi iubi aproapele ?

Daca ma las prada viciilor, disperarii, nu inseamna ca nu ma iubesc pe mine insumi ?

[Rodica50]

Iti raspund printr-o vorba din batrani- Parintii mananca agurida si copiilor li se strapezesc dintii. Vei gasi raspunsuri similare in NT.

[Rodica50]

Si de ce te agiti atat de mult sa jignesti?

[Mirela0110]

În prealabil postat de Rodica50

Iti raspund printr-o vorba din batrani- Parintii mananca agurida si copiilor li se strapezesc dintii. Vei gasi raspunsuri similare in NT.

adica vreti sa spuneti ca, copiii platesc pentru pacatele parintilor ??? ...hai sa fim seriosi.... asta n-ar trebui sa fie mentalitate de om crestin.... daca, copiii platesc pentru pacatele parintilor ar insemna ca Dumnezeu este razbunator si rau.....ceea ce sincer ma indoiesc !!! da, sunt parinti inconstiennti care au sida si fac copiii si ies tot cu sida, asta e o consecinta faptelor acelor oameni...

dar ca sa zicem ca un copil are o boala de orice fel ar fi, sau cineva sufera dintr-o pricina sau alta, astea din cauza ca parintii au pacatuit e o maaaaaareeeeee prostie !!!! adica cine isi poate imagina asta inseamna ca el considera ca Dumnezeu se razbuna pe o fiinta nevinovata....chiar credeti asta ?????

tot ce ni se intampla noua rau este consecinta a faptelor noastre... si daca exista nedreptate in lume (copii nevinovati bolnavi, copii sau batrani nevinovati batuti, agresati, oameni nedreptatiti) este cu un scop... poate pentru ca sa ne schimbam noi, sa vedem mai mult in jurul nostru, sa ajutam.... era un sub pe tema nedreptatii in lume cu raspunsuri foarte bune.

cat despre iubirea de noi insine.... eu cred chiar din contra ca snt mai multi oameni in lumea asta care se supra apreciaza, se iubesc preaa mult decat oameni care se subapreciaza....si asta pentru ca lumea este predominata de egoism, de oameni egoisti care se gandesc intai la ei si apoi la ci din jur.....

iar cei care se subapreciaza ar trebui intotdeauna sa stie ca sunt frumosi, buni, utili in viata la ceva care stim, sau poate inca nu am aflat inca si ca Dumnezeu are o cale si un scop in viata si pentru noi pentru ca iubeste pe fiecare in parte....

cei care se iubesc prea mult poate sunt inganfati, aragoganti, increzuti, egoisti.... si asta duce la pacat.....pe cand cel care poate se subapreciaza e mai smerit, poate ajuta mai mult, poate este mai credincios.....poate este mai mult pe placul lui Dumnezeu....

poate....sunt oameni si oameni... in concluzie...ar trebui sa ne vedem fiecare de lungul nasului, sa analizam foarte atent in ce loc ne situam si sa o luam ca atare......

era o povestioara sau pilda...nu mai tin minte exact... la masa sa nu ne asezam prea in fata ca sa nu fim trimisi mai in spate, ci sa ne asezam mai in spate poate suntem chemati mai in fata......

[MariS_]

În prealabil postat de Erethorn

Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti !

Daca nu ma iubesc pe mine, in ce fel imi voi iubi aproapele ?

Foarte buna intrebarea! Ea are, totusi, o rezolvare simpla. Daca
suntem atenti observam ca Domnul are doua formulari referitoare
la iubirea aproapelui: prima, cea pe care ati dat-o dvs, si a doua
spune "sa va iubiti unii pe altii cu iubirea Mea". De ce aceasta
diferenta intre cele doua formulari? Pentru ca prima formulare se
adreseaza unor oameni sau crestini mai putin avansati si care nu
au dobandit iubirea lui Hristos, dar care inca se mai iubesc pe ei,
si atunci Domnul spune ca si pe aproapele sa-l iubeasca macar cu
acea iubire omeneasca. Iar a doua formulare se adreseaza ucenicilor
Sai, deci unor oameni avansati in credinta, care nu se mai iubesc
pe ei insisi, pentru ca au renuntat la tot de dragul Mantuitorului, si
atunci le cere sa se iubeasca nu cu iubire omeneasca, ci cu iubirea
pe care le-a daruit-o El, iubirea Sa.
Har, smerenie si jertfa de sine.