poezie de Zorica Latcu

[Rodica50]

Zorica Latcu
Intrarea în Biserică

Asa te vede duhul meu, Stapana:
Te duce Ana, Maica-ta de mana.
Cum urci cu pasi marunti pe sfanta scara,
In ochi porti cerul noptilor de vara
Si parul tau e caer de lumina.
Smerit in ruga, trupul mic se-nclina
Si fata de copil asteapta harul.
Ca sa-ti picteze slava, iconarul
Topit-a-n flacari vechea lui comoara,
A prefacut-o-n pulbere usoara
Si pata de argint a hainei tale,
A incrustat-o-n raze ca in zale.
In juru-ti focul curge, ca o apa.
Cu fragezimi de mugur care crapa,
Manuta poarta lujerul de floare,
Iar Sfantul Duh, in falfairi usoare,
Cu vraja curatiei si a milei,
S-a asezat pe umarul copilei.
Din norii albi si moi ai inaltimii,
Cuminti, Iti ies in cale Heruvimii.
In cuviinta mare, iconarul
Cu fir de-arnici a-ncondeiat chenarul,
Iar sus de tot, pe cea din urma treapta,
Potirul sfant al jertfelor Te-asteapta.

[Rodica50]

MAICA TEODOSIA - POEZII INEDITE


MĂIASTRĂ SUFERINŢĂ

O Tu, Măiastră suferinţă,
Cu dor cuprinzi
Întreaga mea fiinţă.
În ea aprinzi
Lumini de cunoştinţă,
Mă-nveţi întreg
Adâncul omenesc,
Mi-arăţi sublimul
Cel Dumnezeiesc,
Mă-nveţi să trag hotare firii
Şi să-nţeleg întinderea . iubirii
Îmi luminezi cu flăcările Tale
Nemărginirea Lumii siderale.
Mă duci adânc, tot mai adânc,
În jos,
Mă urci pe culmi de bine
Şi frumos.

Mă duci în voia Ta să mă struneşti
Să mă înalţi mereu şi să mă creşti
S-ajung pân' la măsuri Dumnezeieşti,
Să-mi speli cu lacrimi ochii ne-ncetat
Ca vasul meu să fie-n veci curat.
În tălpi şi-n mâini să-mi baţi mereu piroane
Să-mi răstigneşti pornirile avane,
Cu biciul tău de joc să mă loveşti
De tot ce-i lume să mă curăţeşti,

Din harul Tău să-mi dai, mereu
Să-mi dai
Blândeţea, mila, dragostea din rai,
Pe Crucea ta măiastră suferinţă,
Să-nalţi la Cer săraca mea fiinţă.

[Rodica50]

Maica Teodosia, interzisa de comunisti, una dintre cele mai mari poete ale literaturii
moderne romanesti, trecuta la cele vesnice in 1990, a lasat opera sa mostenire marelui
duhovnic, Teofil de la Sambata.Despre poemele Maicii Teodosia, Parintele Teofil spunea ca “sunt darurile luiDumnezeu, revarsate peste lume, prin Maica Teodosia, pe care a ales-o cerul sa bucure Pamantul.”

[Rodica50]

Doamne, dintr-a inimii prisacă
Dorurile-n roi spre Tine pleacă.
Lungă-i calea foarte, pân? la Tine..
Cum s-o afle bietele-mi albine?
Fac popas în ierburi înflorite,
Spornic sug dulceaţă din ispite
Şi să bea din floare dacă-ncearcă,
Aripa de pulbere şi-o-ncarcă.
Din măceşi, din crini, din mătrăgună,
Mirul florilor în stupi l-adună.
Mustul dulce-luminos le-mbată.
Au uitat spre Tine drumul, Tată.
Ca mărgăritarele-n şiraguri,
Lin s-aşează faguri lângă faguri.
Doamne, într-a inimii prisacă,
Dorurile ceară or să-ţi facă
Şi din ceară Ţi-oi aprinde Ţie
Mâne, la vecernie, făclie.

[glykys]

[SIZE=+1]Te port în mine[/SIZE]

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.


Mai multe poezii aici - http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/latcu.php.

În prealabil postat de Rodica50

Zorica Latcu
Intrarea în Biserică

Asa te vede duhul meu, Stapana:
Te duce Ana, Maica-ta de mana.
Cum urci cu pasi marunti pe sfanta scara,
In ochi porti cerul noptilor de vara
Si parul tau e caer de lumina.
Smerit in ruga, trupul mic se-nclina
Si fata de copil asteapta harul.
Ca sa-ti picteze slava, iconarul
Topit-a-n flacari vechea lui comoara,
A prefacut-o-n pulbere usoara
Si pata de argint a hainei tale,
A incrustat-o-n raze ca in zale.
In juru-ti focul curge, ca o apa.
Cu fragezimi de mugur care crapa,
Manuta poarta lujerul de floare,
Iar Sfantul Duh, in falfairi usoare,
Cu vraja curatiei si a milei,
S-a asezat pe umarul copilei.
Din norii albi si moi ai inaltimii,
Cuminti, Iti ies in cale Heruvimii.
In cuviinta mare, iconarul
Cu fir de-arnici a-ncondeiat chenarul,
Iar sus de tot, pe cea din urma treapta,
Potirul sfant al jertfelor Te-asteapta.

In postul Adormirii mi s-a parut ca seara si noaptea cerul a avut culorile senine din icoana asta. Si a fost clar cerul, fara nor, s-au vazut si stelele pe tot parcursul postului.
Poezia asta ma face sa ma gandesc la icoana "Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra".