De ce suntem singuri?

[o copila]

A existat o perioada in viata mea in care eram ingrozita de ideea de a fi singura, si nu ma refer la a ramane singura acasa. Trebuia sa fiu inconjurata mereu de prieteni, sa am un iubit, sa fiu "in lume" cum se spune. Atat de mult regret acum perioada aceea, ca nu am stiut sa pretuiesc acel timp, ca de fapt eu nu eram singura, puteam face atatea lucruri pentru sufletul meu in timpul pe care l-am irosit.
Acum, desi suna paradoxal, sunt cateodata momente in care vreau singuratate, putina liniste doar pt mine, sa pot sa stau si sa cuget putin. Simt ca timpul asta trece atat de repede si nu apuc sa fac mai nimic din ce imi propun, de exp mi-as dori sa citesc Biblia, n-am citit-o niciodata integral, dar nu reusesc.Sau sa merg la biserica, sau sa stau undeva in natura sa contemplez viata. Neee, am putut sa fac astea si nu le-am facut,,,,de-acum, s-a dus baba cu colacii....