desfranarea in casatorie

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Ma refer la ceea ce ai ingrosat.
Uite acesta este unul din lucrurile care ma preocupa astazi: nivelul duhovnicesc (scazut) indreptateste cumva pacatul?
(Pt mine este o intrebare f serioasa, desi suna a ironie).
Adica stiu ca gresesc dar totusi persist deoarece nu ma pot ridica la un alt nivel de traire.. (nu ma pot lepada de patimi, mai exact). Si tot aman.
Ma indoiesc ca este o conduita corecta.
Eu cred ca cu fiecare pacat care-l faci iti intuneci mai mult discernamantul duhovnicesc.
Cred ca un singur act de curaj cand stii ca nivelul tau duhovnicesc este modesc - un singur act de curaj aduce mari castiguri. Cred ca efectiv Dumnezeu ne-ar prinde de mana sa nu cadem.
(curaj in sensul bun. curajul de a te impotrivi pacatului chiar daca el pare in limitele moralitatii si toata lumea il accepta)

Dar persistenta in a fi caldicei.. eh, stii ce este scris despre caldicei.

Cu ceea ce scriai mai sus sunt intru totul de acord. In afara de ideea ca ferirea de a avea copii ar fi intotdeauna pacat.

Da, sigur ca putem sa ne indreptatim in slabiciunea noastra neincercand sa ne depasim nivelul.
Pacatul, cum spui si tu in alta parte de altfel, nu este nerespectarea unui set de reguli care ne-ar indreptati in fata lui Dumnezeu. Este departarea de Dumnezeu. Iar calea catre El nu este pur si simplu ridicarea brusca a stachetei dupa un numar de legi, din cauza ca ne stim slabi si vrem sa facem ascultare.
Orice duhovnic isi sfatuieste copii duhovnicesti sa nu isi impuna de la inceput unele lucruri pe care nu le-ar putea duce. De ex: sa nu isi propuna de la inceput sa se roage ore in sir pe zi, ci sa inceapa cu mai putin. Tine si de smerenie pana la urma.
Revenind la problema noastra, cred ca fiecare ar trebui sa se cerceteze pe sine, impreuna cu sotul sau sotia si cu sfatul duhovnicului, cati copii poate sa creasca. Si nu exista un standard de sfintenie pentru cei casatoriti definit: sa ai cati mai multi copii. Mai sus am scris ca idealul ar fi sa te lasi in voia lui Dumnezeu si sa ai cati copii ar veni natural, dar as adauga: idealul este si sa cresti copii multi sau putiniii cu dragoste si in credinta. Sa ii ajuti sa devina oameni adevarati. Daca te lasi sa ai zece copii si pe urma ii neglijezi, nu mi se pare prea aproape de idealul de sfintenie crestin..
Or, daca nu ai forta fizica si psihica, sau sprijinul partenerului, necesare, nu ar fi o greseala sa ai prea multi copii? Nu ar fi o depasire inconstienta a nivelului pe care il ai, nu numai duhovnicesc, dar si fizic si psihic?
Adaug ca bineinteles, avortul este un pacat in sine pentru ca este omorul unei fiinte nevinovate. Nu de asta vorbesc, ci de mijloacele de 'ferire' neabortive. Ele nu sunt pacat in sine. Asta reiese din conceptia ortodoxa despre casatorie descrisa si de tine, si de mine mai sus.

Uneori, acest nivel pe care il avem (duhovnicesc, psihic si fizic) poate creste si de unde la inceput te feresti sa ai inca un copil, Dumnezeu te ajuta sa capeti curaj si sa ai inca unul, sau inca doi, si sa reusesti sa ii cresti. Dar uneori nu.. Sau ai depasit momentul (esti deja nefertil(a) din cauza varstei). Dumnezeu ne cheama poate sa ne oprim si sa incercam sa daruim cat putem celor pe care ni i-a dat deja.
Eu asa vad lucrurile, din tot ce am citit si invatat despre credinta ortodoxa.