Am nevoie de ajutor!

[IonelS]

Treuie sa te duci la un duhovnic si sa te spovedesti, spunandu-ti necazurile, cerand sfat..
Vezi tu, nimic nu ni se intampla rau fara sa fim si noi vinovati cu ceva..Vina trebuie s-o cautam undeva in viata noastra spirituala, in trecut, in familie, in relatia noastra cu Dumnezeu...Indiferent cat de mare este nedreptatea care ni s-a facut !
Pe de alta parte necazurile sunt un fel de medicament permis de Dumnezeu pt indreptarea noastra. Deci nu deznadajdui ! Este imperativ sa incepi o puternica viata spirituala, sa umpli golul lasat de un om superficial. "Veniti la Mine si eu va voi odihni pe voi"

Pe langa duhovnic ia-ti si o carte de rugaciuni, caci asa se sta de vorba cu Dumnezeu...si nu lipsi de la Sf Liturghie..

[BogdanF2]

Oricat de tragica ar parea situatia, sa nadajduim in Domnul si ne va da Domnul o scapare, sau o mangaiere... Doamne ajuta!

[Oanalia]

Multumesc frumos pntru raspunsurile voastre.
Si eu am ajuns sa cred ca are ceva ascuns pe care eu nu-l stiu. din pacate, acel ceva a aparut de cateva luni incoace. Toata lumea (inclusiv eu) spune ca el nu era asa. Am vorbit cu nasiii nostri, car ne sunt prieteni foarte buni si sunt oameni deosebiti si mi-au zis ca nici cu ei nu vrea sa stea de vorba.
Eu cred ca este influentat de prieteni pentru ca de cate ori ne certam spunea tuturor colegilor si prietenilor ce ni se intampla. Mie nu mi se parea normal sa faca asta pentru ca nu sunt de acord sa stie toata lumea care ne cunoaste ce se petrece in familia noastra. Unii oameni sunt rai si chiar se bucura ca unora le merge rau. Am aflat ca le spunea minciuni de genul ca eu nu-l las sa munceasca, ca eu nu-i dau libertate etc. ,,Prietenii" care intai judeca si apoi gandesc, ii spuneau ca eu trebuie sa-mi bag mintile in cap. Venea acasa si spunea: uite, vezi? toti prietenii mei spun ca tu esti de vina. Mi-a spus la un moment dat ca si nasii nostri i-au spus acest lucru. Mai tarziu, am aflat ca era o minciuna. Nasii ii spusesera exact invers.
Nu inteleg cum cineva isi poate da persoana iubita pe mandrie si incapatanare.

Nu mai stiu cine m-a intrebat de cat timp suntem impreuna. El m-a cerut in casatorie dupa o saptamana dupa ce am hotarat ca suntem impreuna. Eu nu am acceptat pentru ca eram de acord cu ideea de a sta impreuna macar un an, sa vedem daca ne acomodam unul cu celalalt, daca ne e bine etc. Am stat impreuna un an si jumatate, apoi ne-am casatorit. Pe vremea aceea era om, apoi, vazand ca ii e din ce in ce mai bine aici (el recunostea) a inceput sa se schimbe. Singura lui explicatie era: Si ce? asta e! Obisnuieste-te!
Acum sunt de acord cu zicala ca omul se mai satura si de bine.

Numai bine!

[ap2010]

Daca divortezi vei suferi un timp,pana te vei obisnui fara el si vei realiza ca viata inseamna mai mult decat iubirea pentru o persoana care te domina si cam atat,din cele aratate de tine.Daca nu divortezi ai toate sansele sa suferi toata viata si sa fii un fel de satelit pentru sotul tau buna de menajera si de sponsor,dar care ramane duminica acasa.Iar cand vor aparea copii,probabil vei fi si mama si tata.

[Oanalia]

Am vazut astfel de cazuri printre cunoscutii mei si pot sa-mi imaginez cat este de greu.
Cand sotul meu era ,,om" isi dorea enorm un copil, era topit dupa ei cand ii vedea pe strada. Apoi, dupa ce s-a schimbat nici nu vroia sa auda.
Desigur, trebuie sa mentionez ca nu avem posibilitatea financiara de a creste un copil acum, dar,la un moment dat poate venea si copilul.
Mi-ar fi fost mult mai greu sa trec peste momentul asta cu un copil in brate. Cel putin din acest punct de vedere sunt multumita ca nu i-am dat viata ca sa-l chinui

[o copila]

Draga Lia,

imi dau seama prin ce treci pt ca si eu am trecut prin ceva asemanator. Iti face vise si sperante ca vei imbatrani langa acel om si cand colo.....totul pare sa se naruie dupa foarte putin timp.
Eu zic sa nu deznadajduiesti, si eu am apelat la oameniii de pe acest site si am primit cateva sfaturi bune pe care le-am aplicat si...slava Domnului, am trecut peste acel hop.
Totusi.....ce v-a legat de la bun inceput? Cum a inceput iubirea voastra?
Din cele expuse de tine reiese ca desi el e mai mare cu 8 ani, nu e matur, sa-ti iei lucrurile si sa pleci, sa nu-ti asumi responsabilitatea pt nimic pt ca e mult mai simplu sa pleci, acestea nu ii fac cinste si se vede ca nu e "copt". LA fel si cu "prietenii".....vreau sa iti spun ca am ajuns la concluzia ca nu poti avea si familie si prieteni, ori una ori alta. Amici da, mai gasesti, dar prieteni..... Cel mai bun prieten iti poate fi Hristos. el nu te tradeaza niciodata. Problemele mele, ale noastre de cuplu nu le spun nimanui, decat lui Hristos si Maicii Domnului. Ceilalti se mai si bucura de necazul tau sau iti mai dau sfaturi "bune".
Poate si-a gasit pe altcineva, care, pe moment, ii alimenteaza setea de aventureala.

Ce poti face tu? Lasa-l o perioada, nu-l cicali, nu-l presa. Intre timp, du-te la un duhovnic, spovedestet-te, roaga-te, si ai credinta. Ce a unit Dumnezeu nu se desface asa usor. Pana la Taina Cununiei tinerii se inteleg bine, pt ca fiind in pacat diavolului ii convine. Dupa ce primesc binecuvantare apar si problemele, pentru ca diavolul este furios ca a mai pierdut niste "clienti". Asa ca nu dispera, roaga-te si vei primi ajutor.

Doamne ajuta!

[Iubirea]

Oana eu nu stiu detalii din viata si relatia ta...nu stiu cine esti tu si cine este sotul tau...dar din ce ai scris tu aici, din raspunsurile date de tine celor care au scris pentru tine...este evident ca voi nu aveti nimic in comun, ca v-ati grabit, v-ati lasat manipulati de un sentiment fals care v-a tinut doar capul in nori. Iubirea adevarata este atunci cand fiecare face cat poate de mult pentru celalalt fara sa astepte sau sa aiba pretentii la reciproca...eu nu vorbesc din carti si filme...crede-ma ca daca voi ati fi facut asta unul pentru celalalt acum erati impreuna...
Sincer eu nu il vad vinovat nici pe el nici pe tine de ce s-a intamplat...pur si simplu voi nu aveti nimic in comun...nu degeaba exista zicala romaneasca "sacul si peticul"...

Eu as putea sa scriu lejer ce vrei tu sa auzi (ca el este imatur, ca nu e normal ce a facut, ca...ca...ca) dar eu prefer sa-ti spun direct realitatea.

El are alte tabieturi, alte preferinte, vede altfel viata...iar tu la fel, ai alte tabieturi, alte preferinte.

De ex. de cand v-ati cunoscut cat timp te-a condus la job si cat timp te-a asteptat cand ai iesit? cat timp ati facut cumparaturi impreuna, v-ati plimbat impreuna, ati trait clipa de clipa impreuna fara sa va sufocati, cat timp ati gatit impreuna, ati facut orice...dar absolut orice impreuna???
De cate ori te-a servit la pat...te-a surprins cu o floare sau cu ceva? De cate ori ai facut tu pentru el acelasi lucru...de cate ori l-ai surprins cu ceva placut si inedit? De cate ori i-ai cerut sfatul cand ai vrut sa faci ceva sau ai luat vreo decizie? De cate ori el ti-a cerut tie sfatul pentru acelasi lucru? De cate ori cand v-ati certat ai realizat ca el are dreptate si trebuie sa accepti asta...de cate ori ai avut tu dreptate si el a acceptat asta?

Astea pot parea lucruri marunte dar de mare importanta intr-o relatie...nu mai spun casnicie. Nu trebuie sa-mi raspunzi mie...ci tie...fii sincera cu tine in gandurile tale.

Tot ce ti-am spus mai sus eu am trait si traiesc zi de zi alaturi pe prietenul meu.

[Oanalia]

În prealabil postat de o copila

Draga Lia,

imi dau seama prin ce treci pt ca si eu am trecut prin ceva asemanator. Iti face vise si sperante ca vei imbatrani langa acel om si cand colo.....totul pare sa se naruie dupa foarte putin timp.
Eu zic sa nu deznadajduiesti, si eu am apelat la oameniii de pe acest site si am primit cateva sfaturi bune pe care le-am aplicat si...slava Domnului, am trecut peste acel hop.
Totusi.....ce v-a legat de la bun inceput? Cum a inceput iubirea voastra?
Din cele expuse de tine reiese ca desi el e mai mare cu 8 ani, nu e matur, sa-ti iei lucrurile si sa pleci, sa nu-ti asumi responsabilitatea pt nimic pt ca e mult mai simplu sa pleci, acestea nu ii fac cinste si se vede ca nu e "copt". LA fel si cu "prietenii".....vreau sa iti spun ca am ajuns la concluzia ca nu poti avea si familie si prieteni, ori una ori alta. Amici da, mai gasesti, dar prieteni..... Cel mai bun prieten iti poate fi Hristos. el nu te tradeaza niciodata. Problemele mele, ale noastre de cuplu nu le spun nimanui, decat lui Hristos si Maicii Domnului. Ceilalti se mai si bucura de necazul tau sau iti mai dau sfaturi "bune".
Poate si-a gasit pe altcineva, care, pe moment, ii alimenteaza setea de aventureala.

Ce poti face tu? Lasa-l o perioada, nu-l cicali, nu-l presa. Intre timp, du-te la un duhovnic, spovedestet-te, roaga-te, si ai credinta. Ce a unit Dumnezeu nu se desface asa usor. Pana la Taina Cununiei tinerii se inteleg bine, pt ca fiind in pacat diavolului ii convine. Dupa ce primesc binecuvantare apar si problemele, pentru ca diavolul este furios ca a mai pierdut niste "clienti". Asa ca nu dispera, roaga-te si vei primi ajutor.

Doamne ajuta!

Multumesc frumos pentru aceste cuvinte! Prefer sa vorbesc cu oameni care nu ma cunosc pentru ca oamenii care ma cunosc, asa cum spui si tu, mai dau si ,,sfaturi bune". Mi-ar placea sa merg la biserica...de fapt merg in fiecare saptamana. Pe mine m-a ajutat inca din adolescenta sa merg la Sfantul Anton. Mi-e tare drag locul acela!
Sunt convinsa ca voi primi ajutor de sus. De fapt eu vreau mai mult ajutor ca sa inteleg cum poate un om caruia i s-a oferit totul (fapt pe care el il recunoaste) sa dea cu piciorul in asa hal? Adica cum poti sa arunci ceva ce Dumnezeu ti-a oferit? Nu pot sa inteleg...oricat as incerca.Pana la urma ce poate sa-ti ofere Dumnezeu mai frumos decat o familie si sa-ti dea alaturi oameni care te iubesc?

În prealabil postat de o copila

Draga Lia,

imi dau seama prin ce treci pt ca si eu am trecut prin ceva asemanator. Iti face vise si sperante ca vei imbatrani langa acel om si cand colo.....totul pare sa se naruie dupa foarte putin timp.
Eu zic sa nu deznadajduiesti, si eu am apelat la oameniii de pe acest site si am primit cateva sfaturi bune pe care le-am aplicat si...slava Domnului, am trecut peste acel hop.
Totusi.....ce v-a legat de la bun inceput? Cum a inceput iubirea voastra?
Din cele expuse de tine reiese ca desi el e mai mare cu 8 ani, nu e matur, sa-ti iei lucrurile si sa pleci, sa nu-ti asumi responsabilitatea pt nimic pt ca e mult mai simplu sa pleci, acestea nu ii fac cinste si se vede ca nu e "copt". LA fel si cu "prietenii".....vreau sa iti spun ca am ajuns la concluzia ca nu poti avea si familie si prieteni, ori una ori alta. Amici da, mai gasesti, dar prieteni..... Cel mai bun prieten iti poate fi Hristos. el nu te tradeaza niciodata. Problemele mele, ale noastre de cuplu nu le spun nimanui, decat lui Hristos si Maicii Domnului. Ceilalti se mai si bucura de necazul tau sau iti mai dau sfaturi "bune".
Poate si-a gasit pe altcineva, care, pe moment, ii alimenteaza setea de aventureala.

Ce poti face tu? Lasa-l o perioada, nu-l cicali, nu-l presa. Intre timp, du-te la un duhovnic, spovedestet-te, roaga-te, si ai credinta. Ce a unit Dumnezeu nu se desface asa usor. Pana la Taina Cununiei tinerii se inteleg bine, pt ca fiind in pacat diavolului ii convine. Dupa ce primesc binecuvantare apar si problemele, pentru ca diavolul este furios ca a mai pierdut niste "clienti". Asa ca nu dispera, roaga-te si vei primi ajutor.

Doamne ajuta!

Absolut deacord cu ce spune "o copila". A trecut printr-o situatie grea, asemanatoare si stie ce spune.
Pt "o copila"
Sper ca-ti este mai bine. Nu mai stiu ce-ai mai facut. Am lipsit o perioada de pe forum.
Doamne ajuta!