Care este pacatul cel mai grav?

[Sf.Asteapta]

Iata ce face Duhul Sfant al lui Dumnezeu in inima omului. Si fata de un suflet atat de daruit, imbunatatit prin Duhul Domnului, iata si icoana unui alt suflet, despartit de Dumnezeu: Am auzit de un om care o viata intreaga n-a trait decat robind pacatului-betie, desfrau, jocuri de noroc, placeri, nopti pierdute, ca fiul risipitor. Puterea, toate incheieturile vietii i-au slabit inainte de a imbatrani. Cazu la pat. Nici un reazim. Pe Dumnezeu il parasise el, pe dansul il parasesc prietenii fatarnici. In sfarsit, se gaseste totusi unul din ei, vine, incearca sa-l intareasca:

-”Ai curaj frate, curaj, ai nadejde!”…

- “As vrea sa am nadejde, sa nadajduiesc, raspunse nefericitul, – dar in cer?”…

- “Nadejdea” celui necredincios va pieri”, zice Psalmistul.

Deci, iubiti mei frati, as vrea sa pun la inima noastra cu mult apas cele ce am invatat astazi: a te impotrivi Sf. Duh, inseamna a lupta impotriva propriei tale vieti, propriei tale mantuiri.

- Nepocainta, lipsa a cat de putine fapte bune, te despart de Dumnezeu care este chipul a toata bunatatea.

- Impotrivirea la chemarea lui Dumnezeu, a Bisericii, a adevarului (ca fariseii) fie dintr-o impietrire a inimii in lacomie, lene, fie dintr-o trufie, pizmuire, ura, fac din tine un vrajmas al adevarului, al Duhului Sfant.

- In sfarsit, deznadejdea, sa te lasi doborat de norii negri ai ispitelor- dupa ce pacatul ti-a supt toate puterile – sa pierzi increderea, nadejdea in iubirea cea fara margini a lui Dumnezeu, iata cel mai cumplit pacat impotriva Sf Duh.

Dar, sa nu fie niciodata, fratilor! Departe de noi. Mult doresc si ma rog lui Dumnezeu pentru aceasta, sa invatam ceva din cuvantul nostru de astazi. Toti pacatuim, dar cel putin sa nu cadem atat de adanc si grav incat sa pierdem harul lui Dumnezeu, sa nu pierdem pe Duhul Sfant, sa nu pierdem adica credinta, nadejdea, dragostea. Caci, un lucru sa-l cunoastem bine: noi singuri ne pierdem indepartandu-ne de harul lui Dumnezeu, de viata. “ pe cel rau, rautatea lui il ucide”(Ps.XXXIII,21). Aceasta mai ales ne invata pacatele impotriva Sf Duh. “Pacatul isi cauta vinovatul”, zice poporul. Si nepocainta si impietrirea in rau, in pizmuire bunaoara, si deznadejde, noi le odraslim, le crestem la san si apoi ele ne otravesc si ne ucid.

“Lemnul nu are din fire viermi, ci numai prin putrezire i se intampla sa nasca si apoi acesti viermi il mananca precum fierul din sine face rugina care il roade, iar moliile strica hainele din care s-au facut, asa si sufletul face rautatea” (Sf.Dorotei) care apoi il macina si il nimiceste. “Lemnele fac focul si apoi el le mistuieste asa cum mistuieste pacatul pe cel rau”, zice si Sf. Grigore.

Asa lucreaza tot pacatul, dar mai ales pacatele impotriva Sf. Duh. De aceea sa nu-l lasam de loc sa patrunda momeala pacatelor oricare ar fi, in noi: mandrie, pismuire, desfrau, lacomie. Daca a intrat, sa ne izbavim de ele repede, aruncandu-le la picioarele duhovnicului, in Taina Sf. Pocainte, repede, pana ce ele nu au pus stapanire pe noi. Si oricat de greu am fi cazut poruncii lui Dumnezeu, sa nu ne pierdem niciodata nadejdea.

Dar mai presus de toate, Mantuitorul ne invata: “privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita”.

In veghe, in atentie continua fata de ispita, in rugaciune sta lupta impotriva acestor pacate. Sfintii Parinti ne invata astfel despre asemenea veghe, ca pacatul sa nu intre inauntru.

Cand intr-o noapte talharii se apropiau de casa cuiva si daca vad lumina in casa aceea, aud si soapta, se departeaza, zicand intre dansii: oamnei acestia sunt trezi, lumina este aprinsa si vorbesc intre ei. Daca este intuneric dau navala sparg casa si o prada de tot avutul ei. La fel se petrece si cu casa sufletului. Cand se aproprie ispitele, duhurile si gandurile rele de noi, daca inauntru in casa inimii este semn si intuneric lesne suntem jefuiti de credinta, nadejde, iubire, de tot darul Sf.Duh.

Dar, daca dimpotriva inauntru noastru s-a aprins lumina credintei, a harului lui Dumnezeu si inauntru sunt treze puterile sufletului, mintea cu inima vorbesc in rugaciune, atunci niciodata pacatul nu ne va putea birui.

Sursa: Pr. Petre Teodor – “Păcate şi virtuţi” (cateheze)

[Sf.Asteapta]

Ajungeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

[vsovivi]

Domnule, cel mai mare păcat e ăla pe care-l știi că-l știi că e al aproapelui tău, un neajuns, și nu vezi că sub el se ascunde cârteala ta... aia față de Dumnezeu adică marea ta crediniță ținută înaintea aplaudacilor și romanilor dar e o credință necredincioasă, defapt chiar una cârtitoare și răzvrătită ca să mintă și care iacătă că ia mereu partea lui gLumeail marele avocățelaș face dezbinare și a lui Grijoil marele păcuraș coconaș ce dă cu păcură ispisisikaa niagră a lui nenia ca să nu se știe de unde se ridică pootoareaoarea cea savantă și aristocratică de cafia susținută cu aplumb pe la toate ospețețele gLumii „bune”.

Deci Cuvinte al Lui Dumnezeu, Iisuse du-mă iar... după sfână voia Ta.

Și să nu judec cu nici un chip și să mă smeresc tainic cu oricechip... ca să ascult.

Să nu ținem supărarea... deci îl iert pe Roul că a crezut că eu caut întietatea ispismurâcii din pisma lui ispisisikaa neagră cu musteți și gene albe... de la lapte... gros... firește. (gud point, hai DDD, Dan Diaconescu Direct la președenție)

[vsovivi]

...adică e vorba de credința cea mare nemulțu-mită! Mulțumită nemulțumită de la mită.

Dar o îmbrățișare curată „rezolvă” orice problemă... de mită albă... sau neagră.

O îmbrățișare curată... vino.

În prealabil postat de vsovivi

Domnule, cel mai mare păcat e ăla pe care-l știi că-l știi că e al aproapelui tău, un neajuns, și nu vezi că sub el se ascunde cârteala ta... aia față de Dumnezeu adică marea ta crediniță ținută înaintea aplaudacilor și romanilor dar e o credință necredincioasă, defapt chiar una cârtitoare și răzvrătită ca să mintă și care iacătă că ia mereu partea lui gLumeail marele avocățelaș face dezbinare și a lui Grijoil marele păcuraș coconaș ce dă cu păcură ispisisikaa niagră a lui nenia ca să nu se știe de unde se ridică pootoareaoarea cea savantă și aristocratică de cafia susținută cu aplumb pe la toate ospețețele gLumii „bune”.

Deci Cuvinte al Lui Dumnezeu, Iisuse du-mă iar... după sfână voia Ta.

Și să nu judec cu nici un chip și să mă smeresc tainic cu oricechip... ca să ascult.

Să nu ținem supărarea... deci îl iert pe Roul că a crezut că eu caut întietatea ispismurâcii din pisma lui ispisisikaa neagră cu musteți și gene albe... de la lapte... gros... firește. (gud point, hai DDD, Dan Diaconescu Direct la președenție)

Ma iertati, dar imi recunosc cu rusine neputinta mea de a pricepe ceva din spusele dvs...
Am incercat din rasputeri sa va inteleg postarile. Sunteti atat de... profund!!! uneori intrezaresc ceva, ceva, cate o "pata" de lumina din adancul cugetarilor dvs. dar imi scapa mereu. Vreau sa spun ca intru pe forumul acesta din interes duhovnicesc. Poate mai invat si eu ceva. Citesc, selectez, de la unii invat ce sa fac, de la altii ce sa nu fac, etc. Cand dau de postarile dvs. ma ia cu ameteli si nu-mi pot infrana intrebarea: aveti cumva probleme de exprimare, sau va bateti joc de cei de pe forum? ... ori poate practicati "nebunia pentru Hristos" on-line? originala cale de mantuire ati ales... ma iertati !
Apara-ma Doamne, Dumnezeul meu de ispita judecarii aproapelui!
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa !

[Raoul]

În prealabil postat de costache marilena

Ma iertati, dar imi recunosc cu rusine neputinta mea de a pricepe ceva din spusele dvs...
Am incercat din rasputeri sa va inteleg postarile. Sunteti atat de... profund!!! uneori intrezaresc ceva, ceva, cate o "pata" de lumina din adancul cugetarilor dvs. dar imi scapa mereu. Vreau sa spun ca intru pe forumul acesta din interes duhovnicesc. Poate mai invat si eu ceva. Citesc, selectez, de la unii invat ce sa fac, de la altii ce sa nu fac, etc. Cand dau de postarile dvs. ma ia cu ameteli si nu-mi pot infrana intrebarea: aveti cumva probleme de exprimare, sau va bateti joc de cei de pe forum? ... ori poate practicati "nebunia pentru Hristos" on-line? originala cale de mantuire ati ales... ma iertati !
Apara-ma Doamne, Dumnezeul meu de ispita judecarii aproapelui!
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa !

Da,intrebarile astea mi le-am pus si eu. Dar atat,de judecat nu pot sa judec pe nimeni,doar Dumnezeu stie ce e in sufletul fiecarui om si cat de mare e credinta lui. Poate parea un nebun,un pacatos,si sa fie un sfant. Nu avem de unde stii.

În prealabil postat de Raoul

Da,intrebarile astea mi le-am pus si eu. Dar atat,de judecat nu pot sa judec pe nimeni,doar Dumnezeu stie ce e in sufletul fiecarui om si cat de mare e credinta lui. Poate parea un nebun,un pacatos,si sa fie un sfant. Nu avem de unde stii.

Aveti perfecta dreptate! Eu nu m-am putut abtine... si regret.
Doamne ajuta!

[vsovivi]

În prealabil postat de costache marilena

Ma iertati, dar imi recunosc cu rusine neputinta mea de a pricepe ceva din spusele dvs...
Am incercat din rasputeri sa va inteleg postarile. Sunteti atat de... profund!!! uneori intrezaresc ceva, ceva, cate o "pata" de lumina din adancul cugetarilor dvs. dar imi scapa mereu. Vreau sa spun ca intru pe forumul acesta din interes duhovnicesc. Poate mai invat si eu ceva. Citesc, selectez, de la unii invat ce sa fac, de la altii ce sa nu fac, etc. Cand dau de postarile dvs. ma ia cu ameteli si nu-mi pot infrana intrebarea: aveti cumva probleme de exprimare, sau va bateti joc de cei de pe forum? ... ori poate practicati "nebunia pentru Hristos" on-line? originala cale de mantuire ati ales... ma iertati !
Apara-ma Doamne, Dumnezeul meu de ispita judecarii aproapelui!
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa !

Nu-ți fă probleme că nici eu nu pricep nimica...

Pare bizar dar chiar dacă nu pricepem ceea ce e evident, cu toate astea se manifestă acel ceva ce nu este evident... și Carele are dreptate fără să impună cuiva ceva... realizazi asta doar dacă ești atent-at... atentă... atenTată... și Mamă, la toate și nu numai la firu* roșu așa cum te fentează filmele și shourile de pe TV.

În prealabil postat de vsovivi

Nu-ți fă probleme că nici eu nu pricep nimica...

Pare bizar dar chiar dacă nu pricepem ceea ce e evident, cu toate astea se manifestă acel ceva ce nu este evident... și Carele are dreptate fără să impună cuiva ceva... realizazi asta doar dacă ești atent-at... atentă... atenTată... și Mamă, la toate și nu numai la firu* roșu așa cum te fentează filmele și shourile de pe TV.

Daca taceam, filozof ramaneam!
Evident! Cum de nu mi-am dat seama? Singurul lucru care se manifesta evident, strident, persistent, care se impune fortat si ingamfat este PROSTIA (mea!)...
...evidenta plutitoare, goala pe dinauntru, putregai fara greutate, gunoi aruncat de dusman in ochii celor ce cauta Calea spre Adevar si Viata.
Sincere, umile dar evidente cereri de iertare!

[vsovivi]

În prealabil postat de costache marilena

Daca taceam, filozof ramaneam!
Evident! Cum de nu mi-am dat seama? Singurul lucru care se manifesta evident, strident, persistent, care se impune fortat si ingamfat este PROSTIA (mea!)...
...evidenta plutitoare, goala pe dinauntru, putregai fara greutate, gunoi aruncat de dusman in ochii celor ce cauta Calea spre Adevar si Viata.
Sincere, umile dar evidente cereri de iertare!

Păi draga mea, știam că o să te victimizezi în public, de aia am și bătut apropoul la prostie, dar nu e vorba doar de prostia ta, a mea sau a altuia... ci de prostia aia comunitară care se face că nu pricepe și defapt nu e prostie ci este viclenie... e un soi de buze vicleneșe ce dau roade din burtica unui bagabondaș descurcăreț și îndrăzneț, ceva gen mazăre sau linte...

Nu ai de ce „să-ți ceri iertare”, că doar tu ai început de m-ai făcut nebun, după ce m-ai lăudat cu înțelepciuni profunde... dar eu sunt tăbăcit, că la 92 de ani și 7 luni, am văzut și auzit destule, am trăit destule și nu mă mai doare decât păcatul acumulat, mă doare voirea întinării, învoirea cu ispita întinării, dorința și dorul după întinări... și mă mai doare ceva ca un cuțit în inimă, ca o otravă în pântec, ca un fum toxic în plămâni, e vorba de cugetarea de sine îndoielnică și îngâmfată... așa de avocățelașe și atât de tiranică fiindcă e a mea încât mă iau cu mâinile de musteți, și mă laud mereu cu ea... că ia, adică fură... și apoi... și apoi... și apoi... tortură.

Dar nu știu ce e de priceput, și de ce te arăți atât de nemulțumită și nedreptățită, păi nu vezi că m-am pus cot la cot cu tine și pe mine m-am făcut mai prost ca tine din moment ce eu nu am habar ce vorbesc?

Deci nu te supăra soră, că nu te-am făcut proastă pe tine deși știam că precis o să crezi că la tine mă refer... dar nu vezi tu la cine se referă divertisiuniunile? La firu* roșu!

Bun, deci am găsit păcatul cel mare, am văzut ceva, prostia altcuiva, dar acum să vedem cum îl scoatem afară? Cum? Uite mă fac că nu știu ca să crezi dumneata că știu... păi dacă știam cu siguranță nu-l aveam, și pileosof rămâneam, aveam pile la angajare că cică chiar credeau tot ce am scris acolo în CV-u. Și apoi le-am susținut credinbil înaintea comiției. Și ce miștouri au mai făcut de mine... asta nu se mai spune.