Sfantul Isaac Sirul

[Daniel777]

Vrei sa stii cum e omul lui Dumnezeu? Invata sa-l recunosti din tacerea lui necontenita,din plansul si din luarea-aminte statornica la el insusi.

[Daniel777]

Vrei sa stii cum e omul cu inima sparta? Invata sa-l recunosti dupa raul vorbelor lui,dupa simturile lui tulburate si pornirea de a se sfadi pentru a avea dreptate in orice spune.Cine a gustat adevarul nu se mai sfadeste pentru el.Cine se aprinde pentru adevar n-a invatat inca adevarul asa cum este el;cand il va fi invata cu adevarat atunci va inceta sa se aprinda pentru el.
Darul lui Dumnezeu si cunoasterea lui nu sunt motive de tulburare si ridicare a vocii,caci acolo unde salasluiesc Duhul,iubirea si smerenia,acolo domneste pacea.

[Rodica50]

Dacă smerenia îl înalţă pe omul simplu şi neînvăţat, atunci gândeşte-te ce mare cinste îi va aduce omului mare şi respectat.

Crucea este poarta tainelor.

Vorbirea este instrumentul acestei lumi prezente. Liniştea este misterul lumii ce va veni.

Împărăţia minţii presupune răstignirea trupului.

Nu orice om care petrece în linişte este smerit cugetător, dar orice smerit cugetător petrece în linişte.

Cel ce se cunoaşte pe sine, cunoaşte totul.

Dumnezeu este iubirea pe care cerul o coboară pe pământ; iar omul este iubirea care înalţă pământul la cer.

Fii împăcat cu sufletul tău şi, atunci, cerul şi pământul se vor împăca cu tine.

Rugăciunea este o bucurie care înalţă mulţumire.

Fii prieten cu toţi oamenii, dar cu gândul petrece singur!

[Marius22]

Am descoperit ca pe acest site se gaseste Filocalia in format audio.Tinand seama ca uneori ne este mai usor sa ascultam decat sa citim, recomand acest link, care ne conduce catre scrierile Sfantului Isaac Sirul: http://www.crestinortodox.ro/predici...dio-87669.html

[Daniel777]

Citatele date nu sunt din Filocalie.
Ciatatele au avantajul de a fi scurte,cuprinzand o selectie e celui care le ofera.
Eu personal nu sunt fanul ascultarii audio,decat poate daca as fi la volan.

[Daniel777]

Descoperirea binelui ascuns in noi este simtirea cunoasterii adevarului,precum sta spus: "Imparatia cerurilor e in chip tainic(mistic) inauntrul nostru.Cunoastrea adevarului e gustarea Imparatiei cerurilor.Dar adevarul acestei lumi nu este adevarul.Asculta deci:numim "adevar" gandirea corecta despre Dumnezeu care vine de la El,si de care gandul omului se izbeste ca lovit de un fel de uimire;si atunci in suflet se ivesc ganduri minunate prin miscarile starnite de Duhul cu privire la cele ascunse,cu uimire fata de tainele duhovnivesti.Acestea sunt roadele care desavarsesc vietuirea omului dinauntru.

[Rodica50]

RUGACIUNEA SFANTULUI ISAAC SIRUL

“Calea lui Dumnezeu e Crucea de fiecare zi, căci nimenea nu s-a suit la cer cu răsfăţul”



“Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele ai plans pentru Lazar si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale vindeca patimile mele, cu ranile Tale tamaduieste ranile mele, cu sangele Tau curateste sangele meu si patrunde-mi trupul cu misreasma trupului Tau, celui de viata facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul ma adapa. Trupul Tau intins pe cruce sa intinda catre Tine mintea mea cea trasa-n jos de catre diavoli. Capul Tau, pe care L-ai aplecat pe cruce, sa inalte capul meu palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum preasfanta gura Ta a fagaduit. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelegi. Sufletul Tau, pe care L-ai dat Tatalui cand erai pe cruce, sa ma povatuiasca spre Tine prin darul Tau.

Nu am inima indurerata ca sa Te caut, nu am pocainta si nici umilinta care-i intoarce pe fii la mostenirea lor, nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata ca sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele.

Da-mi asadar, Bunule, darul Tau. Tatal, Carele mai inainte de veci Te-a nascut din sanurile Sale cele mai presus de timp, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, nu ma parasi; am iesit de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si intr-insa se vede stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mangaierea si odihna celor ce S-au ostenit pentru Tine in necazuri si in tot felul de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine, nevrednicul, cu darul si cu iubirea Ta de oameni, in vecii vecilor. Amin”.

[Rodica50]

De îndatã ce harul observã cã în gândul omului a început sã aparã o oarecare pãrere de sine si el a început sã gândeascã înalt pentru sine, îngãduie sã se întãreascã împotriva lui ispitele, pânã îsi va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentru Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).