Cine il spovedeste pe preot?

În prealabil postat de gabriela8

Da, fratilor, stiu ca se poate spovedi zilnic insa mi se pare corect daca se poate atunci cand te spovedesti si stii ca vrei sa faci acest lucru, mai inainte sa te pregatesti; nu fac nicio confuzie!

Am mai zis si repet nu am pus in aceasta balanta situatiile de urgenta, nu stiu ce e asa greu de inteles!

Doamne ajuta!
Ceea ce, imi pare mie, nu a inteles fratia ta este faptul ca in Biserica, Mantuitorul Hristos a randuit toate in asa fel incat orice om ce doreste aceasta sa poata sa ajunga la starea de sfintenie. Orice om! Iar despre sfintenie Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca "numai sfintii vor mosteni Imparatia Cerurilor". Drumul spre aceasta sfintenie (absolut necesara pentru crestin) nu poate fi unul supus sabloanelor generalizante. De altfel, "a crea sabloane" este, in duhovnicie, o mare greseala pentru ca nu exista doi oameni identici, doua situatii identice sau doi diavoli la fel! Uneori observi asemanari si astfel poti, relativ, prevedea o actiune urmatoare, dar nu exista un sablon. In ceea ce priveste spovedania, fie a clericului fie a laicului, singura instanta ce poate stabili un "sablon" este chiar Duhovnicia, in scaunul Sfintei Spovedanii, dar este un sablon unic, corect doar pentru persoana in cauza.
Fratia ta incerci sa stabilesti o norma (postul minim) acolo unde este inceputul libertatii noastre din robia celui rau si a pacatului. Orice ingradire, chiar cu scop bun, aici, in acest moment, nu poate decat sa-l bucure pe diavol care va avea cel putin inca un prilej de a-l ispiti pe crestin. Cele trei criterii ce trebuiesc implinite cumulativ pentru ca o spovedanie sa fie deplina (in sensul de a avea efectul dorit) sunt: 1) sa fie sincera si benevola; 2) sa fie totala, fara ascunzisuri; 3) sa fie insotita de cainta reala fata de cele marturisite si de dorinta, la fel de reala, de a nu mai repeta aceleasi greseli. Peste toate acestea se poate adauga si necesitatea credintei in Taina Spovedaniei, dar am plecat de la premisa ca cine apeleaza la Tezaurul Bisericii, are simtirea lucrarii Acestuia in sufletul lui. Atat si nimic mai mult!
Fratia ta, din dorinta de "perfectionism" si in cele duhovnicesti nu reusesti decat sa pui inca o piatra de moara in spatele unui suflet si asa incarcat de greutati. Mantuitorul spunea: Daca ati fi stiut ce inseamna cuvintele: mila voiesc, iar nu jertfa...". Eu, iarta-ma te rog, ma simt ispitit sa folosesc aceleasi cuvinte catre fratia ta; nu o fac, pentru ca nu imi esti fiica(/fiu) duhovniceasca. Totusi, te rog, incearca sa ai o relatie constanta cu duhovnicul tau si orice actiune a ta sa fie insotita doar de smerenie care, vorba parintelui Cleopa si a altor sfinti sau sfintiti parinti, "este singura virtute ce nu poate fi imitata de diavol".
Postul ortodox este doar un mijloc, un obiect, nu este un scop in sine! Nu trebuie "personificat" sau incarcat cu "puteri" ce nu ii sunt proprii.

In ceea ce priveste tema acestui topic, aste absolut sigur ca orice preot are nevoie sa se spovedeasca. Dar nu este treaba oii cand se spala pe maini pastorul, pentru ea conteaza sa primeasca hrana la vreme. Nu cu rautate spun aceasta, ci vreau sa scot in evidenta faptul ca pozitia si lucrarea pe care o are fiecare in Biserica atrage implicit si o raspundere bine definita in fata Capului Bisericii, Hristos. Smerenia adevarata trebuie sa ne faca sa cautam, fiecare, la pozitia si lucrarea noastra, cu timp si fara timp, deci si la raspunderea noastra. Daca cineva crede ca are o chemare spre o alta lucrare si slujire sa se cerceteze pe sine si cu ajutorul Bisericii sa caute sa implineasca acea chemare si daca de pe noua pozitie poate intra si in camera in care inainte nu putea, sa intre si sa cerceteze ce se afla acolo; altfel se face, cel putin barfitor de cele sfinte daca nu chiar fur! Diavolul slavei desarte asa lucreaza: ii baga omului in cap, folosindu-se de motivatii ce par corecte si de "bun-simt", ca si el, omul de pe treapta a doua poate cunoaste cele de pe treapta a sasea, doar a citit intr-o carte, nu? Sfintenia reala nu poate fi dobandita decat in Biserica iar in Biserica este buna-randuiala: drumul de la treapta a doua la a sasea se parcurce pe jos, cu rabdare, smerenie, rugaciune si ajutor de la Hristos prin sfintii Sai si prin fratii si parintii nostri, deci prin Biserica si nu in mod virtual, in gand prin inchipuirea de moment: "ce-ar fi daca...?".

Dumnezeu sa te ocroteasca cu al Sau Har si cu a Sa Iubire de oameni in toata viata ta! Tu sa raspunzi cu "Amin" nu cu "de ce?" si poate ne vom mantui amandoi! Doamne ajuta!