predestinare?

[Marius22]

În prealabil postat de IonelS

Din cate am inteles eu exista destin, nu exista predestinare...Adica faptele inaintasilor nostri ne incarca inca de la nastere cu anumite tendinte care ne traseaza un destin..Adica spre exemplu poti avea parte prin destin de o anumita "marire", insa alegerea ta poate face ca aceasta sa fie una negativa sau una pozitiva...Un mare escroc sau un mare crestin !

Eu prin destin inteleg, o ruta prestabilita ce nu suporta modificari, altfel spus fatalitate.

Incarcatura de care vorbesti vine intr-adevar pe linie genetica sau genealogica dar Hristos ne-a lasat si "armele" impotriva ei. Pacatul stramosesc este sters prin Botez, ne curatim de pacate unindu-ne cu Hristos prin Sfintele Taine, si nu in ultimul rand, asceza - modul de viata propriu crestinului - presupune ca trupul sa-l supunem sufletului, pornirile patimase supunandu-le vointei. Prin vointa, in Hristos, putem birui "randuielile firii".

Acest lucru se face cu atat mai vadit intru sfinti.

[IonelS]

În prealabil postat de Marius22

Eu prin destin inteleg, o ruta prestabilita ce nu suporta modificari, altfel spus fatalitate.

Incarcatura de care vorbesti vine intr-adevar pe linie genetica sau genealogica dar Hristos ne-a lasat si "armele" impotriva ei. Pacatul stramosesc este sters prin Botez, ne curatim de pacate unindu-ne cu Hristos prin Sfintele Taine, si nu in ultimul rand, asceza - modul de viata propriu crestinului - presupune ca trupul sa-l supunem sufletului, pornirile patimase supunandu-le vointei. Prin vointa, in Hristos, putem birui "randuielile firii".

Acest lucru se face cu atat mai vadit intru sfinti.

Eu nu vorbeam de pacatul stramosesc de la Adam si Eva, ci de pacatele acumulate de stramosi , care se cam strang si la un moment dat rabufnesc la nu stiu ce descendent sau de calitatile deosebite ale unui stramos care reuseste sa transmita progeniturii elemente favorabile pt o soarta mai buna...

[Marius22]

În prealabil postat de IonelS

Eu nu vorbeam de pacatul stramosesc de la Adam si Eva, ci de pacatele acumulate de stramosi , care se cam strang si la un moment dat rabufnesc la nu stiu ce descendent sau de calitatile deosebite ale unui stramos care reuseste sa transmita progeniturii elemente favorabile pt o soarta mai buna...

Nu mostenim pacatele stramosilor, ci mai degraba o fire afectata si inclinata , in acelasi timp, spre pacatele lor. Dar acest lucru nu inseamna destin. Daca am avut un stramos care a comis o crima - Doamne fereste!-, nu insemna ca toti descendentii vor si savarsi crime, in mod fatalist. Poate undeva exista pornirea, dar ea poate fi stinsa prin vointa, printr-o viata in Hristos. Cand nu suntem in comuniune cu Hristos toate aceste porniri rabufnesc, lund forma pacatelor si a patimilor de tot felul. Ar fi fost destin daca toate acestea r fi fost de neevitat. Dar scuza, nu avem. Hristos nu numai ca ne-a aratat calea, dar ne-a redat si libertatea.

Daca doream sa evit atunci nu va postam nimic.Daca se doreste a se ignora aplicabilitatea in favoarea unei analize pe stil Sola Scriptura,atunci va plasati automat intr-o polemica(fie si civilizata)care prin esenta ei nu se poate finaliza decat intr-un singur mod:una dintre parti va dori sa afirme justetea si adevarul cauzei sale.Sub acest aspect nu este nimic nou pt ca polemica pe acesta tema este veche(este dezabatuta inclusiv in protestantism)si nu s-a ajuns(dupa cum stiti)la un punct comun(diferentele de abordare intre ortodocsi si protestanti fiind evidente).Este o dezbatere cu final cunoscut si imi este teama ca nu veti afla nimic nou fata de ultimele secole si nici nu veti ajunge la un punct comun.Fiecare,la final,isi va pastra conceptia si va considera ca are dreptate(atentie:nu am comentat justetea sustinerilor nimanui).
Avand in vedere aceste aspecte analizate si nerezolvate de catre teologi de marca>am ales sa postez ceva pragmatic(sa spunem)pt ca sunt mai inclinat spre pragmatism decat spre teorie.Aici imi asum o eventuala culpa.
Sper sa gasiti parteneri de discutie cat mai bine documentati dar am dubii ca veti ajunge la o alta pozitie decat ceea pe care fiecare o are acum.Eram doar sceptic cu privire la finalitatea demersului in sine care poate fi interesant la nivel teoretic prin prisma unui numar impresionant de discutii pe acesta tema.
Credeti-ma pe cuvant:in disputele teologice fiecare tabara considera ca a castigat batalia din start si ca Cel de Sus este de partea lui.Trebuie sa remarcam>este o constanta a istoriei.
Poate acum intelegeti reticenta mea,ca protestant,de a participa la o dezbatere pe acesta tema care a fost deja,analizata pe toate partile de la Calvin si pina acum.Puteam posta un link cu ce inseamna dar voi asista din curiozitate sa vad daca apare ceva nou dpdv al argumentatiei.

[Eugen7]

În prealabil postat de Scotianul

Daca doream sa evit atunci nu va postam nimic.Daca se doreste a se ignora aplicabilitatea in favoarea unei analize pe stil Sola Scriptura,atunci va plasati automat intr-o polemica(fie si civilizata)care prin esenta ei nu se poate finaliza decat intr-un singur mod:una dintre parti va dori sa afirme justetea si adevarul cauzei sale.Sub acest aspect nu este nimic nou pt ca polemica pe acesta tema este veche(este dezabatuta inclusiv in protestantism)si nu s-a ajuns(dupa cum stiti)la un punct comun(diferentele de abordare intre ortodocsi si protestanti fiind evidente).Este o dezbatere cu final cunoscut si imi este teama ca nu veti afla nimic nou fata de ultimele secole si nici nu veti ajunge la un punct comun.Fiecare,la final,isi va pastra conceptia si va considera ca are dreptate(atentie:nu am comentat justetea sustinerilor nimanui).
Avand in vedere aceste aspecte analizate si nerezolvate de catre teologi de marca>am ales sa postez ceva pragmatic(sa spunem)pt ca sunt mai inclinat spre pragmatism decat spre teorie.Aici imi asum o eventuala culpa.
Sper sa gasiti parteneri de discutie cat mai bine documentati dar am dubii ca veti ajunge la o alta pozitie decat ceea pe care fiecare o are acum.Eram doar sceptic cu privire la finalitatea demersului in sine care poate fi interesant la nivel teoretic prin prisma unui numar impresionant de discutii pe acesta tema.
Credeti-ma pe cuvant:in disputele teologice fiecare tabara considera ca a castigat batalia din start si ca Cel de Sus este de partea lui.Trebuie sa remarcam>este o constanta a istoriei.
Poate acum intelegeti reticenta mea,ca protestant,de a participa la o dezbatere pe acesta tema care a fost deja,analizata pe toate partile de la Calvin si pina acum.Puteam posta un link cu ce inseamna dar voi asista din curiozitate sa vad daca apare ceva nou dpdv al argumentatiei.

nimic nu este nou si nici nu va fi. Adevarul este Hristos si este revelat in Sfanta Scriptura ce poate fi inteleasa numai si numai in Duhul Sfant.

trebuie sa recunosc ca aceste discutii sunt stimulante spiritual, sufleteste si intelectual. Ma pun la lucru, trebuie sa recunosc.

Respect dorinta dumneavoastra de a nu participa la discutii pe tema predestinarii. Intr-adevar este un subiect tare delicat, mai ales cand se aplica teoria predestinarii in cazul lui Iuda vazatorul.
Poate alte persoane adepte ale teoriei predestinarii (si Sola Gratia) vor raspunde totusi la cele 3 intrebari.