cale de mijloc

[haitchi]

Eu prin credinta in Dumnezeu, nu inteleg frica fata de El, ci iubire. Consider ca Dumnezeu nu ne doreste nici saraci, nici prosti, nici plini de boli, nici limitati in gandire, nici orbi sau sluti.
El ne doreste cu CREDINTA in El. Cine nu intelege ce este credinta, va fi toata viata un nefericit inchipuindu-si ca daca este sarac, are credinta. Saracia nu aduce bucurie si nici iubire. Aduce in primul rand tristete aducatoare de boli psihice, de neimpliniri si mai rau,de propagarea acestor neimpliniri generatiilor viitoare. Sigur ca e mai simplu sa crezi ca sarac fiind si plin de nevoi, esti credincios. Ar insemna ca Romania e o tara plina de credinciosi fericiti, ceea ce ma indoiesc profund.

Credinta in Dumnezeu ne ajuta in primul rand sa stim cine suntem cu adevarat si pornind de la acest lucru, El ne va ajuta sa ne gasim rostul, menirea in viata. Acesta este inceputul, aceasta este baza pe care se cladeste credinta. A-ti gasi rostul, inseamna ca ceea ce gandesti, cu ceea ce spui si cu ceea ce faci, sa fie unul si acelasi lucru. Altfel spus, menirea ta in viata (profesia, familia) sa ti-o exerciti cu multa bucurie, pasiune, sa fii un deschizator de drumuri pentru binele celor din jur si pentru tine, lasand la o parte orgoliile si fiind deschis intotdeauna comunicarii si invatarii. Facand cu multa bucurie, implinire si multumire catre Dumnezeu pentru toate cate ne sunt date, Dumnezeu va reusi prin noi sa-si transmita dragostea. Altfel, tot ce inseamna credinta in Dumnezeu, devine o poveste trista, neimplinita si plina de elucubratii si demagogii.