Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

În prealabil postat de kiralina

roaga-l pe omubun sa se intereseze cati bani sa pui in plic,sau,daca ti-e teama ca posta va desface plicul,trimite-i banii in cont omului bun-e vb de cateva sute,si ii scrii pomelnicul intr-un mesaj privat si el iti duce pom cand are drum pe la sihastria !nu se lacomeste el la cateva sute de mii.e omul lui dumnezeu!

Oops! In sfarsit am gasit si eu o cale sa ma imbogatesc! Faceti o lista, dar care sa nu fie mai mica de 100 de persoane... Tocmai se fac oferte pentru petrecerea revelionului in Tenerife!...

Mai in gluma, mai in serios, din pacate nu pot decat sa dau sfaturi. Nu stiu cand voi mai merge la Sihastrie. Nu depinde de mine, ci de cand va putea sotia sa-si ia liber, iar asta poate dura, sau chiar sa nu reuseasca pana anul viitor.
Pretul pentru 40 de zile la citirea Psaltirii (la Sihastrie) este de 15 lei de persoana. Pentru 2 persoane, 30 de lei.
La Psaltire se trec de obicei "ratacitii", nebotezatii, dar si oricine se confrunta cu probleme aparent fara iesire. Ideea este ca acest lucru se trateaza cu toata seriozitatea: post, rugaciune, detasarea de vicii. Spunea preotul de la manastire ca au venit niste tigani la Parintele Ciprian, iar el i-a trecut pe toti la Psaltire. Dupa cateva saptamani, au venit cu mare taraboi ca au ajuns sa se lupte in fiecare noapte cu diavolii. Ca sa scape, a trebuit sa se boteze cu totii. Dupa alte cateva luni au revenit si au spus ca au scapat de necazuri!
Cine are cu adevarat probleme si vrea sa scape de ele, nici un efort nu e prea mare. Interesati-va unde se fac astfel de pomelnice si mergeti personal acolo. In general, asa cum spovedania nu se face on-line, nici mantuirea nu se face prin posta. E nevoie sa... dai cu subsemnatul!

În prealabil postat de OmuBun

Oops! In sfarsit am gasit si eu o cale sa ma imbogatesc! Faceti o lista, dar care sa nu fie mai mica de 100 de persoane... Tocmai se fac oferte pentru petrecerea revelionului in Tenerife!...

Mai in gluma, mai in serios, din pacate nu pot decat sa dau sfaturi. Nu stiu cand voi mai merge la Sihastrie. Nu depinde de mine, ci de cand va putea sotia sa-si ia liber, iar asta poate dura, sau chiar sa nu reuseasca pana anul viitor.
Pretul pentru 40 de zile la citirea Psaltirii (la Sihastrie) este de 15 lei de persoana. Pentru 2 persoane, 30 de lei.
La Psaltire se trec de obicei "ratacitii", nebotezatii, dar si oricine se confrunta cu probleme aparent fara iesire. Ideea este ca acest lucru se trateaza cu toata seriozitatea: post, rugaciune, detasarea de vicii. Spunea preotul de la manastire ca au venit niste tigani la Parintele Ciprian, iar el i-a trecut pe toti la Psaltire. Dupa cateva saptamani, au venit cu mare taraboi ca au ajuns sa se lupte in fiecare noapte cu diavolii. Ca sa scape, a trebuit sa se boteze cu totii. Dupa alte cateva luni au revenit si au spus ca au scapat de necazuri!
Cine are cu adevarat probleme si vrea sa scape de ele, nici un efort nu e prea mare. Interesati-va unde se fac astfel de pomelnice si mergeti personal acolo. In general, asa cum spovedania nu se face on-line, nici mantuirea nu se face prin posta. E nevoie sa... dai cu subsemnatul!

multumesc omule

Conceptia Parintelui Arsenie Boca despre monahism

Am vazut si rasaritul, si apusul multor manastiri. Rasar, cand graiesc constiintei poporului prin simpla existenta lor; si apun, cand aceasta existenta e patata de nevrednicia vietuitorilor lor. De rasaritul sau apusul acestora atarna increderea sau neincrederea ce le mai ramane oamenilor in forta de creatie a crestinismului. E destul sa pomenim bisericile si manastirile din Ardeal, infiintate de ctitorii de peste munti, ale caror vietuitori au tinut treaza in constiinta unitatea ortodoxa a neamului. Iar cand vitregiile trecutului - urzite de Vatican - le-a daramat si ars, s-au aratat mucenicii. E un apus frumos.

Acesta ne-a ferit de cei rusinos, al decadentei actuale, cand manastirile si le desfiinteaza calugarii. Aci e cazul de popas. Ce reinfiintam, care situatie? E frumoasa initiativa si trebuie apreciata, dar fara oameni indeajuns formati, care sa conduca cuminte ceea ce se aduna la intamplare, nu se ajunge decat la o situatie decadenta.

Iata cateva decadente:

Saracia, cu care uneori se incepe o manastire, determina cersetoria, umblatul cu "pantahuza", pretarea la slujbe pe rufarie, taxe pe slujbe - rusini. Din diferenta de zestre, pe care si-o aduce fiecare, se nasc in obste atitudini umilitoare, intaietati nedrepte - destramare sufleteasca.

Oamenii din afara, care ajuta prin donatii mai de seama, ba si care n-ajuta cu nimic, daca nu li se are grija, incep sa se amestece in treburile interne ale manastirii, sa invrajbeasca obstea si sa se invrajbeasca si intre ei inafara - smintelile.

Sanatatea fizica a fiecarui ins in parte trebuie medical si dinainte stiuta. Aci e un punct gingas, care nu mai trebuie neglijat. Nu pot fi primiti in aceasta nevointa de o viata a sfaturilor evanghelice, decat oameni perfect sanatosi cu plamanii, inima, dar mai ales cu sistemul nervos, sangele si glandele endocrine. Acestea din urma, pricinuind oarecare jena. Raman de obicei la voia intamplarii si prada unei pareri cu totul pe dos, mai ales intre femei, ca incetarea mai devreme a unor functii de natura endocrina ar fi o invrednicire, un preludiu al sfinteniei.

De fapt e o tragedie care bate la usa: dezorganizarea mintala, in diferite grade, de unde inclinatia spre exagerari, denaturari, habotnicii, inchipuiri, naluciri - toate tulburari psihice din cauze netratate. De multe ori, "inclinatia spre manastire" nu e de fapt o inclinatie, ci o infirmitate de adaptare, din cauze organice sau din alte cauze. Adevarata chemare insa nu are nimic cu infirmitatea. Curajul de a alege liber acest mod de mantuire nu arunca ponoase pe celalalt mod de mantuire, al familiei. Infirmii vad in manastire: vis, usurare, litanie, ca sa sfarseasca in deceptii si sminteli. Adevaratii chemati vad limpede eroica nevointa a desavarsirii, fara ispita sfinteniei. De asemenea e foarte bine sa se stie de la inceput care e punctul de vedere al fiecarui ins asupra raului. Multe structuri psihice sunt prada obsesiei, raului, a pacatului, a diavolului, maniei asupra trupului si osanditori ai familiei - obsesii si interpretari nesanatoase ca obiecte de cugetare, dovedind un climat nesanatos al mintii sau ducand la el. Speriatii acestia se dedau de capul lor la nevointe care le ruineaza amandoua sanatatile - nu sunt de nici o treaba in manastiri. Iar daca totusi sunt primiti, sub influenta structurii lor, obstea poate ajunge prada mancatoriei, lucraturilor, viciilor, straini la trapeza si rugaciune, ba chiar dusmani. Infirmii se fixeaza pe ingustimi neesentiale crestinismului, ca de pilda pe amanunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravila, ingustimi habotnice, care au pricinuit Bisericii numai suparari.

Intotdeauna se gasesc vietuitori de manastire, dar foarte arareori se nasc povatuitorii: staretii si duhovnicii. Acestia trebuie sa fie minti luminate, vederi largi, buni cunoscatori ai omului: limpezi in doctrina, imbunatatiti in smerenie si iscusiti in dreapta socoteala si, pe deasupra, structuri cu o fericita imbinare intre iubire si autoritate. Din cate au ei de facut pomenesc doar una: Unificarea sufleteasca a obstii, ca toti sa fie intr-un cuget. E atat de anevoios lucrul acesta, dar si atat de mare, incat atrage prezenta nevazuta a lui Iisus intr-o atare obste. Iubirea de Dumnezeu si de oameni, intr-o obste de un cuget, e ridicata de Noul Testament la valoarea de argument al existentei lui Dumnezeu. Aceasta este ultima Lui definitie, porunca si rugaciune. Iata rostul si sarcina povatuitorilor. Ziduri se pot face usor, gospodarie la fel, adunare de vietuitori foarte usor - greutatea-i la ales. Caci multi par buni, luati in parte, dar devin rai adunati laolalta - devin ceea ce erau de fapt.

Obstile mari, mari din neprevedere, chiar de-ar avea povatuitori cu calitati, cu cat sunt mai mari, cu atat au o viata mai scurta. Fiecare ins e o lume de necunoscute. De aceea, a face unire intre oameni, chiar putini, e o dovada de lucrare dumnezeiasca si, desavarsit, numai El o poate face.

Deci, ca incheiere a parerilor: decat realizari sortite decadentei, sub raportul asezarii, al inzestrarii si al componentei personalului, mai bine fara ele. Caci pietrele, pastrate asa: moment de culme al trecutului, graiesc mai bine constiintei poporului, decat realizarile prezente fara nadejde. Nu multe manastiri, ci putine: cat mai putine, dar cu atat mai bune, si nu prea mari.

[heaven]

În prealabil postat de cristian67

Conceptia Parintelui Arsenie Boca despre monahism

Am vazut si rasaritul, si apusul multor manastiri. Rasar, cand graiesc constiintei poporului prin simpla existenta lor; si apun, cand aceasta existenta e patata de nevrednicia vietuitorilor lor. De rasaritul sau apusul acestora atarna increderea sau neincrederea ce le mai ramane oamenilor in forta de creatie a crestinismului. E destul sa pomenim bisericile si manastirile din Ardeal, infiintate de ctitorii de peste munti, ale caror vietuitori au tinut treaza in constiinta unitatea ortodoxa a neamului. Iar cand vitregiile trecutului - urzite de Vatican - le-a daramat si ars, s-au aratat mucenicii. E un apus frumos.

Acesta ne-a ferit de cei rusinos, al decadentei actuale, cand manastirile si le desfiinteaza calugarii. Aci e cazul de popas. Ce reinfiintam, care situatie? E frumoasa initiativa si trebuie apreciata, dar fara oameni indeajuns formati, care sa conduca cuminte ceea ce se aduna la intamplare, nu se ajunge decat la o situatie decadenta.

Iata cateva decadente:

Saracia, cu care uneori se incepe o manastire, determina cersetoria, umblatul cu "pantahuza", pretarea la slujbe pe rufarie, taxe pe slujbe - rusini. Din diferenta de zestre, pe care si-o aduce fiecare, se nasc in obste atitudini umilitoare, intaietati nedrepte - destramare sufleteasca.

Oamenii din afara, care ajuta prin donatii mai de seama, ba si care n-ajuta cu nimic, daca nu li se are grija, incep sa se amestece in treburile interne ale manastirii, sa invrajbeasca obstea si sa se invrajbeasca si intre ei inafara - smintelile.

Sanatatea fizica a fiecarui ins in parte trebuie medical si dinainte stiuta. Aci e un punct gingas, care nu mai trebuie neglijat. Nu pot fi primiti in aceasta nevointa de o viata a sfaturilor evanghelice, decat oameni perfect sanatosi cu plamanii, inima, dar mai ales cu sistemul nervos, sangele si glandele endocrine. Acestea din urma, pricinuind oarecare jena. Raman de obicei la voia intamplarii si prada unei pareri cu totul pe dos, mai ales intre femei, ca incetarea mai devreme a unor functii de natura endocrina ar fi o invrednicire, un preludiu al sfinteniei.

De fapt e o tragedie care bate la usa: dezorganizarea mintala, in diferite grade, de unde inclinatia spre exagerari, denaturari, habotnicii, inchipuiri, naluciri - toate tulburari psihice din cauze netratate. De multe ori, "inclinatia spre manastire" nu e de fapt o inclinatie, ci o infirmitate de adaptare, din cauze organice sau din alte cauze. Adevarata chemare insa nu are nimic cu infirmitatea. Curajul de a alege liber acest mod de mantuire nu arunca ponoase pe celalalt mod de mantuire, al familiei. Infirmii vad in manastire: vis, usurare, litanie, ca sa sfarseasca in deceptii si sminteli. Adevaratii chemati vad limpede eroica nevointa a desavarsirii, fara ispita sfinteniei. De asemenea e foarte bine sa se stie de la inceput care e punctul de vedere al fiecarui ins asupra raului. Multe structuri psihice sunt prada obsesiei, raului, a pacatului, a diavolului, maniei asupra trupului si osanditori ai familiei - obsesii si interpretari nesanatoase ca obiecte de cugetare, dovedind un climat nesanatos al mintii sau ducand la el. Speriatii acestia se dedau de capul lor la nevointe care le ruineaza amandoua sanatatile - nu sunt de nici o treaba in manastiri. Iar daca totusi sunt primiti, sub influenta structurii lor, obstea poate ajunge prada mancatoriei, lucraturilor, viciilor, straini la trapeza si rugaciune, ba chiar dusmani. Infirmii se fixeaza pe ingustimi neesentiale crestinismului, ca de pilda pe amanunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravila, ingustimi habotnice, care au pricinuit Bisericii numai suparari.

Intotdeauna se gasesc vietuitori de manastire, dar foarte arareori se nasc povatuitorii: staretii si duhovnicii. Acestia trebuie sa fie minti luminate, vederi largi, buni cunoscatori ai omului: limpezi in doctrina, imbunatatiti in smerenie si iscusiti in dreapta socoteala si, pe deasupra, structuri cu o fericita imbinare intre iubire si autoritate. Din cate au ei de facut pomenesc doar una: Unificarea sufleteasca a obstii, ca toti sa fie intr-un cuget. E atat de anevoios lucrul acesta, dar si atat de mare, incat atrage prezenta nevazuta a lui Iisus intr-o atare obste. Iubirea de Dumnezeu si de oameni, intr-o obste de un cuget, e ridicata de Noul Testament la valoarea de argument al existentei lui Dumnezeu. Aceasta este ultima Lui definitie, porunca si rugaciune. Iata rostul si sarcina povatuitorilor. Ziduri se pot face usor, gospodarie la fel, adunare de vietuitori foarte usor - greutatea-i la ales. Caci multi par buni, luati in parte, dar devin rai adunati laolalta - devin ceea ce erau de fapt.

Obstile mari, mari din neprevedere, chiar de-ar avea povatuitori cu calitati, cu cat sunt mai mari, cu atat au o viata mai scurta. Fiecare ins e o lume de necunoscute. De aceea, a face unire intre oameni, chiar putini, e o dovada de lucrare dumnezeiasca si, desavarsit, numai El o poate face.

Deci, ca incheiere a parerilor: decat realizari sortite decadentei, sub raportul asezarii, al inzestrarii si al componentei personalului, mai bine fara ele. Caci pietrele, pastrate asa: moment de culme al trecutului, graiesc mai bine constiintei poporului, decat realizarile prezente fara nadejde. Nu multe manastiri, ci putine: cat mai putine, dar cu atat mai bune, si nu prea mari.

Cata intelepciune...
Anumite lucruri se aplica si la cei care aleg preotia,cu siguranta.

[CarareaImparatiei]

Daca oamenii si-ar potrivi purtarile dupa poruncile lui Dumnezeu, nu dupa momeala pacatelor, ar preveni, ar ocoli toate pacatele, dar asa dau drept in ele, de-si sparg capul si apoi umbla plangand. Lasa-te condus de un sfat dumnezeiesc, ca de nu, capul care n-asculta se sparge si n-are cine ti-l lega.

Oare de ce merg oamenii asa de in sila la spovedit? Fiindca stiu ca li se cere lepadarea de pacate, ori le plac mai mult pacatele decat infranarea de la ele. E o poveste stiuta pretutindeni, totusi v-o spun si de aici: Stiti ca sunt serpi care sug laptele si sunt vaci care, o data supte de sarpe, alearga nebune dupa sarpe sa le suga iarasi. Si asa se intampla ca vaca se apropie de intarcat, dar de narav nu se intarca si se duce mereu la sarpe. Sarpele ii suge sangele, iar daca nu-i prea vine, in sfarsit, o musca. Iata prostia de vaca osandita la moarte.

Dar si prostia de om tot la moarte-i osandita. Toata tineretea ta o dai dracului si vezi pe urma ca ai ales raul. Dar intrebarea este daca-ti mai raman zile sa le dai lui Dumnezeu si daca iti mai primeste o gramada de cioburi in loc de un vas frumos si intreg, cum putea fi? Aspre vorbe, dar asta-i un raspuns la intrebarea de ce nu vin oamenii la spovedit in primavara si in vara vietii lor? Isi dau, din nefericire, vlaga lor sa o suga sarpele-diavol!

In toata lumea nu gasesti un lucru mai usor de facut decat pacatele, si iarasi, nimic nu pricepe omul mai greu ca: "Ce este pacatul?", caci petrece tocmai in el. De aceea, pacatuim cu usurinta dar ne pocaim anevoie. (Profetii si marturii crestine, vol II. - Parintele Arsenie Boca, pag. 167-168)

În prealabil postat de CarareaImparatiei

Daca oamenii si-ar potrivi purtarile dupa poruncile lui Dumnezeu, nu dupa momeala pacatelor, ar preveni, ar ocoli toate pacatele, dar asa dau drept in ele, de-si sparg capul si apoi umbla plangand. Lasa-te condus de un sfat dumnezeiesc, ca de nu, capul care n-asculta se sparge si n-are cine ti-l lega.

Oare de ce merg oamenii asa de in sila la spovedit? Fiindca stiu ca li se cere lepadarea de pacate, ori le plac mai mult pacatele decat infranarea de la ele. E o poveste stiuta pretutindeni, totusi v-o spun si de aici: Stiti ca sunt serpi care sug laptele si sunt vaci care, o data supte de sarpe, alearga nebune dupa sarpe sa le suga iarasi. Si asa se intampla ca vaca se apropie de intarcat, dar de narav nu se intarca si se duce mereu la sarpe. Sarpele ii suge sangele, iar daca nu-i prea vine, in sfarsit, o musca. Iata prostia de vaca osandita la moarte.

Dar si prostia de om tot la moarte-i osandita. Toata tineretea ta o dai dracului si vezi pe urma ca ai ales raul. Dar intrebarea este daca-ti mai raman zile sa le dai lui Dumnezeu si daca iti mai primeste o gramada de cioburi in loc de un vas frumos si intreg, cum putea fi? Aspre vorbe, dar asta-i un raspuns la intrebarea de ce nu vin oamenii la spovedit in primavara si in vara vietii lor? Isi dau, din nefericire, vlaga lor sa o suga sarpele-diavol!

In toata lumea nu gasesti un lucru mai usor de facut decat pacatele, si iarasi, nimic nu pricepe omul mai greu ca: "Ce este pacatul?", caci petrece tocmai in el. De aceea, pacatuim cu usurinta dar ne pocaim anevoie. (Profetii si marturii crestine, vol II. - Parintele Arsenie Boca, pag. 167-168)

Asa este,de aceea parintele nici nu spovedea pe oricine(el simtea omul care se caieste sincer si se-ndreapta)si totodata nici nu dadea canoane(considera ca daca omul nu mai savarseste pacatul e bine),iar spovedaniile sfintiei sale durau si 3 ore si nu puteai ascunde nimic pentru ca stia totul despre pacatele omului,deci te ajuta sfintia sa sa marturisesti si ceea ce tu ai uitat,era o adevarata si minunata baie a constiintei

Parintele ARSENIE BOCA,intr-una din lucrarile Sfintiei sale,spune un lucru foarte raspicat incat poate fi auzit pana si de urechile celor surzi la minte:,,Noi(oamenii),nu suntem nascuti de timp,ci de vesnicie.Asa se face ca intr-o farama de tarana avem si celalalt taram.Desi traim o vreme imbracati de lumea aceasta,totusi ni se intampla clipe cand fratele vis si sora moarte ne dau tarcoale si ne despica faptura in doua.Avem clipe in care scapam de sub chingile celor patru dimensiuni ale lumii vazute si ne trezim deodata intr-un alt mod de-a fi si patrundem intr-un alt mod de a cunoaste''.