Spovedania si Impartasania!

[I.Calin]

IONUTPOPA

Cred că ți-ai răspuns singur la întrebări. Dacă la începutul postării, vorbeai de faptul că nu contează unde și la cine te spovedești și împărtășești („Personal, ma spovedesc si impartasesc pe unde apuc, de cele mai multe ori nici nu cunosc numele preotilor si nici nu ma intereseaza.”), în final, pui (îți pui) întrebarea „Trebuie neaparat sa am unul sau e ok daca merg la mai multi preoti si nu conteaza?” Ceea ce-mi spune că deja ai o anumită nesiguranță în săvârșirea celor două taine ale bisericii. Și răspunsul meu ar fi că trebuie să ai un singur duhovnic care să te îndrume.

De bun augur faptul că „nu sunt genul care sa belesc ochii toata ziua la filme porno si nu-mi place nici sa ma masturbez,” dar nu alternativa: „mai ales ca la mine este simplu: ma gadesc si am orgasm, nu trebuie sa fac chiar nimica, de exemplu se poate intampla si in timp ce vorbesc cu o persoana”. Pentru cea din urmă alternativă, o părere: adu-ți aminte de perioadele de asceză pe care spui că le ai.

Ar fi o soluție să te căsătorești, căsătoria săvârșindu-se din dragoste nu pentru vindecarea de păcate. Păcatele anterioare căsătoriei tind de cele mai multe ori să revină, să se agraveze, să genereze alte păcate, arareori se întâmplă să și dispară (vorbesc doar din observațiile mele, e o părere, nu o teorie). Păcatele se spală prin pocăință, spovedanie, împărtășanie. La un singur duhovnic.

[cristiboss56]

http://logos.md/2007/12/26/invatatur...-impartasanii/

[Daniel777]

În timpul Sfintei Spovedanii, un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, îmi simt sufletul greu de păcate. Cum pot să fiu iarăşi liniştit, când ştiu că am greşit?
- Fiule, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa. Chiar dacă am păcătuit, Dumnezeu ne va ierta greşelile, dar cu o condiţie: să ne căim. Să ne căim cu sinceritate, din suflet. O să-ţi dau un exemplu. Afară este iarnă grea, gerul este mare. Du-te şi adu-mi un ţurţure de gheaţă.
Când tânărul s-a întors ţinând bucata de gheaţa în mână, părintele a luat-o şi a aruncat-o în sobă, unde turturele a început imediat să se topească la căldura focului.
- Ai văzut gheaţa pe care ai luat-o de afară?! Era aşa de la începutul iernii şi tot aşa ar mai fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum, că ai adus-o înăuntru, vezi cum a început să se topească? Devine iarăşi apă curată şi folositoare. Cât era îngheţată nu era bună de nimic.
La fel este şi sufletul, atunci când îngheaţă de atâtea păcate. Dar dacă te căieşti sincer, căldura rugăciunii tale şi harul Domnului topesc tot ce-i rău şi-ţi aduc viaţă şi linişte în suflet.
- Priveşte pomii de afară, i-a mai spus părintele. Sunt îngheţaţi de ger, dar, la primăvară, soarele îi va încălzi şi iarăşi se vor trezi la viaţă.
La fel să ai şi tu răbdare şi încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să te căieşti din suflet, fiindcă aşa cum căldura focului topeşte gheaţa, la fel căinţa sinceră vindecă sufletul bolnav de păcate.