Impartasirea copilului mic

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

Astept cu bucurie si ziua in care parintii sa se impartaseasca deodata cu copiii lor. Impartasirea e si ea o hrana. Daca acasa ne hranim impreuna cu ei, consider ca e minunat sa ne hranim si in biserica impreuna cu ei.

Se impartasesc des copiii mici, pe cand adultii care au cu adevarat nevoie de asta nu se impartasesc mai deloc. Sunt sigur ca pentru multi acest fapt e ca o superstitie, pentru ca asa face lumea, ei neavand decat tangenta cu crestinismul ortodox. Nu stiu, dar parca acum tot mai multi parinti vin si fac coada la impartasanie pentru copii, nu si pentru ei.

Mai este si categoria celorlalti, care sunt ortodocsi traitori ai credintei, insa care au impresia ca Sfanta Impartasanie trebuie luata de maxim patru ori pe an - tot pentru ca asa face lumea. Este o dovada de nestiinta sau de ignorare a celor sustinute de TOTI Sfintii Parinti, mai ales de Sfintii Trei Ierarhi autori ai Sfintei Liturghii asa cum o stim, cum ca nu avem ce cauta la Biserica daca nu venim sa ne impartasim! Afara de faptul ca suntem opriti de duhovnic sau daca avem pacate opritoare.

Mai grav e ca multi duhovnici traiesc in inselare, indepartand oamenii de la intalnirea obligatorie cu Hristos din fiecare Duminica.

Este extrem de periculos sa traim mereu cu impresia ca o sa prindem postul urmator, cand probabil ne vom si impartasi dupa spovedanie. Ca si cum e normal sa avem indrazneala sa cerem constant iertarea pacatelor zilnic si prin marturisire, adica noi am fi vrednici cumva sa fim mereu iertati iarasi si iarasi, insa nu ar fi normal sa primim si Painea Vietii la fel de des - pentru ca aici nu meritam sau nu suntem vrednici. Mare inselare! Refuzam harul care se da necontenit si nu pentru merite - pentru ca oricum nu le avem sau nu avem voie sa credem vreodata ca le-am dobandit chiar daca le-am avea - si Il refuzam pe Insusi Hristos care ne invita saptamanal la Cuminecare.

S-a pierdut sensul Liturghiei, zacem inconstienti in inselare, poate pentru ca este spre seara si s-au plecat vremurile. Sa urmam asadar lui Luca si Cleopa si sa indraznim la Cina Lui Hristos, ca sa ni se deschida ochii si sa cunoastem starea in care suntem.