De ce Sfintii incercau sa manance si sa doarma cat mai putin?

[Daniel777]

Nici eu nu sfatuiesc ,nici pro nici contra,nu despre asta era vorba,daca sa le urmam sau nu exemplul,ci de ce faceau acel lucru.
Mi se pare o abordare facila a raspunsului sa spui ca se apucau sa ajunga la aceste lucruri cand asupra lor actiona Duhul Sfant!
Raspunsul la aceasta intrebare este unul profund,care este foarte greu de exprimat in cuvinte si necesita o minima traire duhovniceasca.Acest raspuns necesita o minima traire ,trebuie sa-l simti ,sa traiesti acel raspuns.O abordare strict teoretica,pe mine nu ma multumeste!

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Daniel777

Nici eu nu sfatuiesc ,nici pro nici contra,nu despre asta era vorba,daca sa le urmam sau nu exemplul,ci de ce faceau acel lucru.
Mi se pare o abordare facila a raspunsului sa spui ca se apucau sa ajunga la aceste lucruri cand asupra lor actiona Duhul Sfant!
Raspunsul la aceasta intrebare este unul profund,care este foarte greu de exprimat in cuvinte si necesita o minima traire duhovniceasca.Acest raspuns necesita o minima traire ,trebuie sa-l simti ,sa traiesti acel raspuns.O abordare strict teoretica,pe mine nu ma multumeste!

Eu sunt prea plin de patimi, n-am ce sa ofer de la mine. Dar iti recomand cartea "Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe", a Pr. Dumitru Staniloae. Este exceptionala.

Infranarea este prima treapta pe calea renuntarii la patimi. Patimile au radacini adanci si nu se pot decat inlocui cu virtuti (lacomia cu infranarea, lenea cu ravna, mandria cu smerenia etc). Iar infranarea nu se refera doar la mancare si bautura, ci si la toate celelalte "porniri" animalice ale omului. Asta simt eu, dar nu pot spune ca traiesc, asa incat cred ca raspunsul meu nu te va multumi.

[Daniel777]

În prealabil postat de Lavrentiu

Eu sunt prea plin de patimi, n-am ce sa ofer de la mine. Dar iti recomand cartea "Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe", a Pr. Dumitru Staniloae. Este exceptionala.

Infranarea este prima treapta pe calea renuntarii la patimi. Patimile au radacini adanci si nu se pot decat inlocui cu virtuti (lacomia cu infranarea, lenea cu ravna, mandria cu smerenia etc). Iar infranarea nu se refera doar la mancare si bautura, ci si la toate celelalte "porniri" animalice ale omului. Asta simt eu, dar nu pot spune ca traiesc, asa incat cred ca raspunsul meu nu te va multumi.

Da ,ai dreptate ,raspunsul nu este cel asteptat,insa ca si celalalt este un raspuns de bun simt!
Cartea am rasfoit-o si eu,insa acum vreau un raspuns din propria experienta si gandire.
Nu vreau un raspuns tipic,luat din carti,ci filtrat prin propria traire si convingere!
Stiu ca infranarea nu se refera doar la mancare si bautura,insa eu intrebam ANUME,doar de aceasta infranare.Si stii de ce? Pentru ca ea era temelia de pe care se incepea lupta si cu celelalte!
Iar in privinta somnului,de ce se straduiau sa nu doarma aproape deloc,sunt niste raspunsuri minunate,pe care ,probabil ,le voi da mai incolo...
Dar e interesant de judecat! Gandeste-te! De ce era ATAT de important sa nu doarma,iar cand dormeau,unii o faceau doar pe un scaun,altii in genunchi,sau in cel mai bun caz pe o lavita tare!

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Daniel777

Da ,ai dreptate ,raspunsul nu este cel asteptat,insa ca si celalalt este un raspuns de bun simt!
Cartea am rasfoit-o si eu,insa acum vreau un raspuns din propria experienta si gandire.
Nu vreau un raspuns tipic,luat din carti,ci filtrat prin propria traire si convingere!
Stiu ca infranarea nu se refera doar la mancare si bautura,insa eu intrebam ANUME,doar de aceasta infranare.Si stii de ce? Pentru ca ea era temelia de pe care se incepea lupta si cu celelalte!
Iar in privinta somnului,de ce se straduiau sa nu doarma aproape deloc,sunt niste raspunsuri minunate,pe care ,probabil ,le voi da mai incolo...
Dar e interesant de judecat! Gandeste-te! De ce era ATAT de important sa nu doarma,iar cand dormeau,unii o faceau doar pe un scaun,altii in genunchi,sau in cel mai bun caz pe o lavita tare!

Oricum ar fi facut, nu le faceau de capul lor, si toti erau sub ascultarea duhovnicilor.

[Daniel777]

În prealabil postat de Lavrentiu

Oricum ar fi facut, nu le faceau de capul lor, si toti erau sub ascultarea duhovnicilor.

E adevarat ce spui,dar iarasi e o modalitate de a devia discutia de la subiect,asa cum se procedeaza pe toate topicurile,din pacate.
Nu asa raspunzi la intrebare! Tu ai raspuns la o intrebare pe care nu am pus-o! Intrebarea ar fi fost: Cum sa facem ca sa postim si noi ca ei? Dar intrebarea nu a fost asta,ci de ce faceau acel lucru ,nu de cine ascultau,sau unde traiau,sau in ce secol vietuiau...
Atentie la intrebare si raspuns! Nu mai raspundeti la intrebari care nu s-au pus,care le considerati implicte subiectului,si care de fapt ascunde adevaratul raspuns.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Daniel777

E adevarat ce spui,dar iarasi e o modalitate de a devia discutia de la subiect,asa cum se procedeaza pe toate topicurile,din pacate.
Nu asa raspunzi la intrebare! Tu ai raspuns la o intrebare pe care nu am pus-o! Intrebarea ar fi fost: Cum sa facem ca sa postim si noi ca ei? Dar intrebarea nu a fost asta,ci de ce faceau acel lucru ,nu de cine ascultau,sau unde traiau,sau in ce secol vietuiau...
Atentie la intrebare si raspuns! Nu mai raspundeti la intrebari care nu s-au pus,care le considerati implicte subiectului,si care de fapt ascunde adevaratul raspuns.

Imi cer iertare, Daniel, dar mi-am permis sa merg cumva inaintea timpului. Eu cred ca este foarte simplu: cand te apropii de Dumnezeu te desparti incet incet de lume, de legaturile cu ea.

Dar foarte foarte multi s-au ratacit vazand in aceste nevointe doar partea lor oarecum exterioara, intr-un fel in mod mecanic (fac asta/ma mantuiesc). Parintii cautau evident dragostea lui Dumnezeu.

De aceea mi-am permis sa atrag intr-un fel atentia (celor ce citesc) ca nu trebuie sa uitam ca totul era facut sub indrumarea duhovnicului, singurul in masura sa cunoasca masura fiecaruia, bineinteles prin iluminarea Duhului Sfant.

[Daniel777]

În prealabil postat de Lavrentiu

Imi cer iertare, Daniel, dar mi-am permis sa merg cumva inaintea timpului. Eu cred ca este foarte simplu: cand te apropii de Dumnezeu te desparti incet incet de lume, de legaturile cu ea.

Dar foarte foarte multi s-au ratacit vazand in aceste nevointe doar partea lor oarecum exterioara, intr-un fel in mod mecanic (fac asta/ma mantuiesc). Parintii cautau evident dragostea lui Dumnezeu.

De aceea mi-am permis sa atrag intr-un fel atentia (celor ce citesc) ca nu trebuie sa uitam ca totul era facut sub indrumarea duhovnicului, singurul in masura sa cunoasca masura fiecaruia, bineinteles prin iluminarea Duhului Sfant.

Ar fi fost folositor sa atragi atentia dupa un raspuns frumos! Ti-am raspuns o data,ca nu am vazut avertizari in Vietile Sfintilor,nu stiu de ce te grabesti sa atragi atentia,atat timp cat nu am propus un post in grup,sau altceva de acest gen.
Am pus o intrebare si tu te simti dator,ca si IonelS sa atragi atentia! Cu ce autoritate atragi atentia atat timp cat nu ai raspunsul la intrebarea pusa de mine?! Esti duhovnic incercat sau ce? Crezi ca in urma intrebarii mele o sa se apuce oamenii de postit sau sa nu doarma? Si te simti "dator" sa le atragi atentia?

Uite asa se distruge un topic,cu oameni "bine intentionati"

[Carmen FUNIERU]

Sfinţii mancau mai puţin ca să poată intra mai uşor pe uşa cea strâmtă care duce la Împărăţia Cerurilor;
Dormeau mai puţin ca să fie trezi când va veni, în miez de noapte, mirele Hristos.

[Daniel777]

Multi dintre noi mananca de dimineata ceva sau beau cel putin o cafea.Nu stiu ca astfel se supun ispitelor de tot felul,au mai putine puteri sa lupte impotriva lor.
Chiar daca e mai greu sa incepi ziua fara sa mananci,reusita de la final iti va arata ca ai o biruinta.Iar diferenta fata de celelalte zile,cand nu posteai,se arata limpede daca reiei acest obicei.

[Daniel777]

Ce-ar fi ,daca dupa ce citim,sau in prefata unei carti sau a unei lecturi,in care ne sunt prezentate nevointele unui sfant,sa apara o avertizare de genul : Va atentionam sa nu urmati aceste nevointe! Cei care le faceau aveau Duh Sfant!

Fratilor,cartile despre vietile sfintilor ne sunt foarte folositoare,tocmai pentru ca ne indeamna pe fiecare,dupa inima si ravna proprie,sa urmam acele vieti.Eu cred ca acesta este rostul lor,asa cum indemnul de a ne face sfinti se adreseaza tuturor crestinilor: Fiti sfinti asa cum Tatal Meu din ceruri e Sfant!
Ce-ar fi sa spunem ca sfintii care isi jerfeau viata pentru Hristos,o faceau pentru ca aveau Duh Sfant?! Asta ar insemna ca daca noi,cei slabi de acum,am fi pusi in situatia sa ne dam viata pentru Hristos,am spune ca nu suntem pregatiti,ca nu avem Duhul Sfant la noi!
Orice crestin are Duhul Sfant de la botez.Numai ca se lucreaza in el pe masura ravnei si vointei lui !

In vietile sfintilor vedem ca incepeau viata pentru Dumnezeu cu mari infranari,si in primul rand de la mancare si somn!
Intrebarea era,al carei raspuns nu este dat in carti,ci ne se prezinta doar ca fapte,de ce faceau acele lucruri inca de la inceput si de ce le considerau atat de importante?!