Citat:
În prealabil postat de colaps
Și tehnica asta... e o mare amăgire.
Așadar, mai puține vise cu tehnica căci poate fi folosită și în scopuri perverse. Tehnica trebuie să ne slujească nouă, nu noi trebuie să slujim ei.
|
Îți mulțumesc sincer pentru aceste gânduri (și cele ale profetului deținut Ioan Ianolide), știu că vin din onestitate. În postarea anterioară mi-am permis unele glume, poate că am exagerat.
Tehnologia, însă, eu nu o văd ca pe un pericol atâta vreme cât omul o poate controla și direcționa înspre satisfacerea unor nevoi și nu pentru a fi "folosită și în scopuri perverse". E o mare amăgire, e drept. Suntem destui care nu mai putem vedea crucea lui Hristos printre atâtea evenimente tehnologie, "mari realizări" ale omului. Crucea lui Hristos pare ceva simplu, banal, o "poveste" pentru mulți rătăciți, unii, fără voia lor, printre gânduri (science)fiction.
Ai intuit bine de unde vine pericolul: tehnologia (știința) privită ca scop în sine reușește astăzi să îndepărteze de Dumnezeu. "Uitarea de Dumnezeu" vine și din acceptarea tehnologiei ca un dat extern la care ne raportăm, uitând că aceasta este o simplă creație materială care nu poate înlocui necesitățile spiritului / nevoile duhovnicești ale omului. Progresul tehnologic, din păcate, a adus cu sine și involuția spirituală a omului. Dacă, în plan material, ne-am dezvoltat exponențial, duhovnicește omul s-a detașat dureros de Dumnezeu până la a nega existența Sa. "Star Trek", "Star Gate" etc. (ca simboluri ale lumii tehnologice de astăzi) sunt religiozitatea omului de astăzi. Și visele privind lumea mirifică viitoare datorată tehnologiei au același efect.
Când "prevedeam" evoluția calculatoarelor era un simplu joc pentru mine, dar sunt conștient că pentru unii poate fi o adevărată realitate futuristă trăită obsesiv în prezent. Nu trăiesc din perspectiva realizărilor tehnologice viitoare, pentru că rezultatele tehnologiei sunt totuși "uneltele" perfecționate pe care le folosim. Regretabil că, uneori, departe de Dumnezeu.