raspunsul la provocari

[timeea89]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Mandrie si smerenie; pacat si virtute! Intre aceste doua coordonate se desfasoara cele mai multe momente din viata noastra de crestin.

Mandria a fost numita, pe drept cuvant, "mama tuturor pacatelor"! Smerenia este virtutea corespondenta, "antidotul" pentru mandrie, numita si ea, "mama virtutilor"! Intelepciunea se arata ca o trasatura a unui om prin care acesta reuseste sa perceapa in chip simtitor si rational granita dintre Bine si rau. Am scris "bine" cu majuscula deoarece, in lucrarea Intelepciunii doar unul este binele real: cel care este in legatura directa cu Dumnezeu, deci este un atribut al Divinitatii. Intelepciunea, in cazul unui crestin, trebuie sa mearga "brat la brat" cu dorinta de a alege Binele si a respinge raul. Daca acestea doua (Intelepciunea si dorinta de Bine) exista in om, terenul este pregatit! Acel om va auzi fara indoiala glasul lui Dumnezeu si se va intoarce spre El. Ce spune acest Glas? Este o chemare catre regasire, o chemare plina de dor a Tatalui catre un fiu pierdut! Unii dintre cei care aud Glasul se imbarca neintarziat pe corabia-Biserica si pleaca spre Tara Tatalui. Altii se ratacesc insa si pier pe cai gresite si pustii!

Mandrie si smerenie! Mandria spune: "trebuie sa am grija de cei din jurul meu, ca uite ce rai sunt, trebuie sa-i fac sa inteleaga!". Smerenia zice: "trebuie sa am grija de mine ca uite ce rau sunt, suflete al meu, pocaieste-te!". Mandria spune iar: "dar nu poti sa-i lasi pe cei de langa tine sa fie rai, invata-i la bine!". Smerenia plange si-ti cere: "vai tie, innegritule suflete, vezi tu ce rele ai savarsit pana acum fara sa te pocaiesti si lasa grija de altii ca esti prea cuprins de cele rele, incat si invatator de-ai fi tot nu mai poti sa inveti pe altul; pocaieste-te, suflete!". Dialogul continua si fiecare va avea o alegere proprie intre mandrie si smerenie pana la urma.

Atat! Ma mai intreb doar, ce rost au aceste discutii, aici? Poate pe unii ii ajuta in mod adevarat si asta e bine. Poate pe altii ii smintesc si asta este rau! Atata timp cat nu vom uita ca pacatele proprii sunt mai mari decat ale tuturor celorlalti inca mai este speranta!

Deci, timeea89, pentru tine intreaba si caieste-te, dar de ce te interesezi ce fac ceilalti? Tu cauta sa mergi spre Bine si cine va avea ochi va vedea si va merge cu tine! Pentru "orbi" insa, exista in Biserica indrumatori; limiteaza-te la a-i trimite acolo, cu exemplul propriu si cu rugaciunea ta catre Domnul, pentru ca "daca orb pe orb va calauzi, vor cadea amandoi in groapa". Iar ca sa-i pedepsesti cumva... Nici vorba! Raul nu aduce dacat rau!

Domnul sa ne calauzeasca spre bine!

Lucram pentru o doamna cu handicap. Ea se certa cu toata lumea ca i se parea ca toti isi bat joc de ea. Ca atare s-a plans si de mine (dar in acelasi timp nu vroia sa plec, si aveam si momente cand ne intelegeam bine, deci eu cred ca nu avea ceva personal cu mine). Intrebarea mea este: trebuia sa-i explic ca nu avem nimic cu dansa si ca vrem s-o ajutam cat putem, si sa-i spunema ca ceea ce pe dansa o vexeaza nu facem intentionat, asa cum isi imagina ea? Sau sa tacem, considerand ca daca ii raspundem o invatam?

[I.Calin]

În prealabil postat de timeea89

Lucram pentru o doamna cu handicap. Ea se certa cu toata lumea ca i se parea ca toti isi bat joc de ea. Ca atare s-a plans si de mine (dar in acelasi timp nu vroia sa plec, si aveam si momente cand ne intelegeam bine, deci eu cred ca nu avea ceva personal cu mine). Intrebarea mea este: trebuia sa-i explic ca nu avem nimic cu dansa si ca vrem s-o ajutam cat putem, si sa-i spunema ca ceea ce pe dansa o vexeaza nu facem intentionat, asa cum isi imagina ea? Sau sa tacem, considerand ca daca ii raspundem o invatam?

Persoanele cu handicap sunt destul de greu de împăcat și ne asumăm o cruce când relaționăm sau "lucrăm" cu ele.
Felicitări că reușești să ai relații pozitive cu doamna respectivă: "in acelasi timp nu vroia sa plec", aceasta înseamnă o bulină albă pentru tine, chiar dacă "s-a plans si de mine". E foarte dificil pentru mulți dintre noi să ne comportăm potrivit necesităților unor astfel de persoane. Personal, nu știu dacă aș putea.
Poți, spun eu, să-i explici că nu ai intenții rele, dar poți mai ales să-i demonstrezi prin atitudinea ta de zi cu zi. Dacă este și mai în vârstă ca tine, recomandabil ar fi să acționezi extrem de prudent când îi spui anumite lucruri să nu considere "ca daca ii raspundem o invatam". Dar tăcerea de multe ori poate spune mai mult decât cuvintele.
Câți dintre noi acceptă să fie dădăciți și să accepte cu seninătate sfaturi și recomandări? Mulți suntem sănătoși și ne revoltăm (reacționăm ostil) când alții "fac pe deștepții" și vor să ne învețe ceva chiar dacă au perfectă dreptate? Că doar nu o fi ei mai buni ca mine! Înțelegere față de suferința ei care nu este mică, spun că asta ar fi calea cea mai bună. Și răbdare, Doamne, câtă răbdare ne trebuie cu ceilalți ca să fie bine. Și mai ales, nu dădăci. Sunt puțini oamenii care-și pot impune punctele de vedere față de ceilalți și să fie și iubiți. Pot fi respectați, dar iubiți?

[timeea89]

În prealabil postat de I.Calin

Persoanele cu handicap sunt destul de greu de împăcat și ne asumăm o cruce când relaționăm sau "lucrăm" cu ele.
Felicitări că reușești să ai relații pozitive cu doamna respectivă: "in acelasi timp nu vroia sa plec", aceasta înseamnă o bulină albă pentru tine, chiar dacă "s-a plans si de mine". E foarte dificil pentru mulți dintre noi să ne comportăm potrivit necesităților unor astfel de persoane. Personal, nu știu dacă aș putea.
Poți, spun eu, să-i explici că nu ai intenții rele, dar poți mai ales să-i demonstrezi prin atitudinea ta de zi cu zi. Dacă este și mai în vârstă ca tine, recomandabil ar fi să acționezi extrem de prudent când îi spui anumite lucruri să nu considere "ca daca ii raspundem o invatam". Dar tăcerea de multe ori poate spune mai mult decât cuvintele.
Câți dintre noi acceptă să fie dădăciți și să accepte cu seninătate sfaturi și recomandări? Mulți suntem sănătoși și ne revoltăm (reacționăm ostil) când alții "fac pe deștepții" și vor să ne învețe ceva chiar dacă au perfectă dreptate? Că doar nu o fi ei mai buni ca mine! Înțelegere față de suferința ei care nu este mică, spun că asta ar fi calea cea mai bună. Și răbdare, Doamne, câtă răbdare ne trebuie cu ceilalți ca să fie bine. Și mai ales, nu dădăci. Sunt puțini oamenii care-și pot impune punctele de vedere față de ceilalți și să fie și iubiți. Pot fi respectați, dar iubiți?

Nu ma felicita, ca nu mai lucrez pentru ea... Am stat la dansa pana la finalul anului universitar, asa ne intelesesem de la inceput, si nici nu am cerut sa prelungim... Dar am dat un exemplu, ca sa nuantez mai bine intrebarea.
Multumesc.

[timeea89]

Nu ma felicitati, ca nu am niciun merit, nu mai lucrez pentru ea... Am stat la dansa in primul an de facultate, asa ne intelesesem de la inceput, si nici nu am cerut sa prelungim... Dar am dat un exemplu, ca sa nuantez mai bine intrebarea. De fapt mi-am adus aminte de dansa vazand cum un prieten incasa rautatile unei prietene de-a lui, si cum el le inghitea saracu, i-am admirat rabdarea (si nu o facea din motive religioase, ca nu e credincios, ci pentru ca asa stia el ca e bine). Am pus acest post ca sa stiu si parerea crestinilor.
Multumesc.

P.S. raspunsul era pentru I. Calin, dar nu am mai reusit sa dau editare la mesajul precedent.

[ap2010]

În prealabil postat de timeea89

Lucram pentru o doamna cu handicap. Ea se certa cu toata lumea ca i se parea ca toti isi bat joc de ea. Ca atare s-a plans si de mine (dar in acelasi timp nu vroia sa plec, si aveam si momente cand ne intelegeam bine, deci eu cred ca nu avea ceva personal cu mine). Intrebarea mea este: trebuia sa-i explic ca nu avem nimic cu dansa si ca vrem s-o ajutam cat putem, si sa-i spunema ca ceea ce pe dansa o vexeaza nu facem intentionat, asa cum isi imagina ea? Sau sa tacem, considerand ca daca ii raspundem o invatam?

Persoanele cu handicap sunt foarte sensibile,si orice explicatie ai da o analizeaza din zeci de unghiuri.Ea isi da seama de realitate,regreta,dar nu vrea sa o spuna.Pur si simplu s-a invatat ca oamenii sa o dispretuiasca si ataca ea prima,chiar si pe cei apropiati.Ia lucrurile asa cum sunt,nu te lua dupa ceea ce spune, ci dupa ceea ce face.Ai rabdare cu ea,mai ales ca va incerca sa te supere de cate ori se va simti neglijata,exact ca un copil foarte mic.Succes!