penticostalii sunt sectari?

ingerul_pazitor · #1 12.09.2010, 02:43:34

am o prietena care este penticostala, mai bine zis o aveam. desi il slavea pe dzeu cu gura m-a tradat, m-a mintit, are mai multe fete samd, si am suferit ca am pierdut-o nu ptr ce mi-a facut ci ptr faptul ca eu tineam la ea sincer si o ajutam iar ea mi-a declarat dupa ce s-a folosit cat a putut de mine, ca nu tine decat la familia ei.
eu am luat aceasta despartire ca un semn mai mult ca Dzeu m-a scos din mainile cui nu trebuia, fiind sectanta....voi ce credeti?
multumesc

Mihnea Dragomir · #2 12.09.2010, 07:05:38

Citat:

În prealabil postat de ingerul_pazitor

am o prietena care este penticostala, mai bine zis o aveam. desi il slavea pe dzeu cu gura m-a tradat, m-a mintit, are mai multe fete samd, si am suferit ca am pierdut-o nu ptr ce mi-a facut ci ptr faptul ca eu tineam la ea sincer si o ajutam iar ea mi-a declarat dupa ce s-a folosit cat a putut de mine, ca nu tine decat la familia ei.
eu am luat aceasta despartire ca un semn mai mult ca Dzeu m-a scos din mainile cui nu trebuia, fiind sectanta....voi ce credeti?
multumesc

Din punct de vedere canonic catolic, desigur că penticostalii sunt sectanţi. După Conciliul Vatican II acest termen a devenit neuzual, fiind preferată formula "fraţi despărţiţi", ceea ce în fond e acelaşi lucru, numai că pune accentul pe jumătatea plină a paharului.
Acuma, uscături sunt peste tot. Găsim multă rea credinţă între penticostali, aşa cum găsim şi între catolici, ortodocşi, etc. Nu vă grăbiţi să faceţi asemenea extrapolări, de tip "dacă penticostala X m-a minţit, înseamnă că penticostalii au proprietatea de a minţi", în matematică se cheamă inducţie ilicită.
Dintre toate sectele, penticostalismul este cea mai la modă (sunt pe trend pozitiv, depăşind ca număr toate celelalte denominaţii), dar e departe de a fi cea mai periculoasă, dacă ar fi să-i comparăm cu adventiştii de exemplu. Dacă, în cazuri sporadice, te mai poţi înţelege cu penticostalii, nu există această posibilitate cu adventiştii.

Toate vin de la Dumnezeu, ori cel puţin cu voia Lui se fac. Dacă vă gândiţi că "Dumnezeu v-a scos din mâinile ei", de ce nu vă gândiţi că Dumnezeu, care cunoaşte inimile, nu a ajuns la concluzia că la dv credinţa este prea slabă ca să faceţi faţă unei asemenea încercări ? Mulţumindu-i Lui pentru toate, nu uitaţi să Îl rugaţi să vă întărească în credinţă.

Doriana · #3 12.09.2010, 07:56:04

Ai nimerit un om rau. Din acestia sunt peste tot, sfintenia nu tine de cult. Cred ca esti de acord cu mine ca nu exista denominatie cu oameni alesi pe spranceana. Nu poti sa ai incredere totala intr-un om pe motivul ca e...ortodox, sa zicem. Daca e un om rau iti va insela incrderea. La fel si cu penticostalii. Eu sunt penticostala, dar sunt foarte atenta si cu prietenii penticostali ca si cu cei ortodocsi sau baptisti. Cum spuneam, omenia nu tine de cult, ci de o relatie adevarata cu Dumnezeu. Si in ziua de azi prea putini au asa ceva...din ce in ce mai putini...

codana · #4 12.09.2010, 10:55:05

Citat:

În prealabil postat de ingerul_pazitor

am o prietena care este penticostala, mai bine zis o aveam. desi il slavea pe dzeu cu gura m-a tradat, m-a mintit, are mai multe fete samd, si am suferit ca am pierdut-o nu ptr ce mi-a facut ci ptr faptul ca eu tineam la ea sincer si o ajutam iar ea mi-a declarat dupa ce s-a folosit cat a putut de mine, ca nu tine decat la familia ei.
eu am luat aceasta despartire ca un semn mai mult ca Dzeu m-a scos din mainile cui nu trebuia, fiind sectanta....voi ce credeti?
multumesc

cultul penticostal:ne spune ca dumnezeu are dragoste
cultul catolic:ne spune ca dumnezeu are dragoste
cultul ortodox:ne spune ca dumnezeu are dragoste,
dragul de om, face cum vrea el,durandu-l la doseni de ce-i spune dumnezeu.teoria este superba dar,faptele sunt cele ce vorbesc despre credinciosia omului.in legatura cu persoana in cauza cred ca demonstradu-i ca dumnezeu este dragoste prin faptele tale poate vei reusi sa o intorci la dumnezeu.de ce spun acest lucru;toate padurile au uscaturile lor,mai multe sau mai putine.

I.Calin · #5 12.09.2010, 11:30:54

Citat:

În prealabil postat de codana

cultul penticostal:ne spune ca dumnezeu are dragoste
cultul catolic:ne spune ca dumnezeu are dragoste
cultul ortodox:ne spune ca dumnezeu are dragoste,
dragul de om, face cum vrea el,durandu-l la doseni de ce-i spune dumnezeu.teoria este superba dar,faptele sunt cele ce vorbesc despre credinciosia omului.in legatura cu persoana in cauza cred ca demonstradu-i ca dumnezeu este dragoste prin faptele tale poate vei reusi sa o intorci la dumnezeu.de ce spun acest lucru;toate padurile au uscaturile lor,mai multe sau mai putine.

„Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.” (Întâia epistolă a Sf. Ioan, 4, 8)
„Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.”(Întâia epistolă a Sf. Ioan, 4, 16)

Așadar, ca să fim total corecți, Dumnezeu este iubire și astfel, ne putem împărtăși de iubire.

Veșnica noastră problemă: a fi și a avea.

Una e să fii un om bun și alta e să ai bunătate. Posesia este efemeră și de aceea, oameni care "sunt" buni (să aibă bunătate), la un moment dat, pot să devină răi (să nu mai aibă bunătate) în urma unor evenimente conjuncturale care le pot schimba viața.
Așa și cu iubirea...
Modelul desăvârșirii noastre, Iisus Hristos, este iubire și apoi, într-adevăr, are iubire față de noi.
Deci, Dumnezeu este iubire și din acest motiv, are iubire față de noi. Și noi, la rândul nostru, vom fi pe calea desăvârșirii când vom deveni (vom fi) iubire și din acest motiv, vom avea iubire față de aproapele nostru.

Probabil că veți spune, referitor la aceste precizări, că sunt „filosofie” sau sunt nuanțe care nu ating fondul problemei. Dar e un aspect ce diferențiază pe cei tari în credință de cei „căldicei”. Și risc să spun că diferențiază ortodoxia de cultele neoprotestante (cel penticostal, de pildă, la care ai făcut referire). Mistica comuniunii cu Dumnezeu este orientată în această direcție, adică spre „a fi” iubire, care, pe acest temei, va deveni și „a avea” iubire.

Și ca să mă înțelegi și mai bine: iubirea autentică nu are condiționări, fiindcă, fiind tu însuți iubire, vei iubi fără doar și poate orice om, aproapele tău. Dar când este restrânsă la a avea iubire, îți vei iubi aproapele, e drept, dar până când?, dar de ce?, dar cum?, fiindcă raporturile de posesie trebuie reglementate oarecum, în timp ce cele ființiale sunt sau nu.

Și toate acestea se probează prin faptele tale care, iubire fiind tu însuți, nu pot fi rele. (E calea desăvârșirii... Din acest punct de vedere, aș pune și eu o întrebare: câți mai suntem pe cale? Mai suntem 144000?)

colaps · #6 12.09.2010, 13:15:27

Evident că sunt sectanți. Despre ei spune Sfântul Arsenie Boca că �vor merge în iad cu Biblia în mână�.

Spre sfârsitul secolului 19 America era deja plictisita de numeroasele si sporadicele �treziri religioase�. Multi predicatori ambulanti se compromisesera prin tertipurile la care apelau pentru a încălzi multimile. Masele voiau ceva nou iar acest nou nu a întârziat sa vina sub lozinca �Dumnezeu face o lucrare noua�.

Una dintre miscările de �trezire religioasă� din Statele Unite a fost si asa-numita �Ploaie Târzie� (Latter Rain) condusă de A.J. Tomlinson, initial un simplu distribuitor de cărti al American Bible Society. Existau de altfel mai multi predicatori care predicau reînnoirea trăirii religioase prin �umplerea cu Duhul Sfânt�. Suportul pentru această propovăduire consta în relatarea privind pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, descrisă în capitolul 2 din Faptele Apostolilor. Acesti predicatori afirmau că acea pogorâre, însotită de �vorbirea în alte limbi�, este posibilă si în zilele noastre, pentru fiecare credincios în parte. Astfel, în SUA si în Tara Galilor au apărut adunări de rugaciune în care credinciosi ferventi îsi marturiseau păcatele înaintea Domnului si Îl implorau cu lacrimi �să-i boteze cu Duhul Sfânt�.

Pe lângă Tomlinson, un alt promotor al noilor idei a fost Charles Parham. Predicatorii creau prin predicile lor o conditionare psihologica si o înfierbântare a sângelui care în cele din urma degenera în �glosolalie� (vorbire necontrolata într-o stare de semi-transa). Aparitia acestui fenomen destul de neobisnuit a constituit în 1896 scânteia pentru demararea noii miscari penticostale. Glosolalia a fost identificata cu pogorârea Sfântului Duh de la Cincizecime si s-a afirmat ca evenimentul descris în Biblie poate avea loc oricând daca credinciosul se roaga fierbinte lui Dumnezeu. Dobândirea unei astfel de �umpleri cu Duhul Sfânt� a devenit tinta celor care doreau mai mult. Cei care credeau în �umplerea cu Duhul Sfânt� s-au separat de adunările din care făceau parte si astfel s-a conturat noua Miscare Penticostală. În 1903 Tomlinson îsi dă seama că poate face mai mult decât să vândă cărti si înfiintează �Biserica lui Dumnezeu�.

Stilul neconformist al adunarilor penticostale (de la pentecost = cincizecime, în greaca) a asigurat raspândirea miscarii si a atras atentia si în afara Statelor Unite. Un loc unde penticostalismul a prins repede rădăcini în Europa, în mijlocul unui popor plictisit de un luteranism arid, a fost Norvegia. Aici noile idei au fost preluate de diversi predicatori ad-hoc, punându-se bazele mai multor secte de sorginte penticostală (vezi articolul despre �Prietenii lui Smith�, sectă cunoscută în România ca �Părtăsia�).

Conform �traditiei� neoprotestante privitor la dezbinare, �Biserica lui Dumnezeu� a lui Tomlinson nu a rezistat prea mult, prima scindare având loc în 1917, astfel apărând �Adunările lui Dumnezeu�. Ulterior aceste două ramuri s-au divizat si ele, dând nastere unor grupări independente. Principalele grupări penticostale sunt asociate acum în Conferinta Mondială Penticostală.

În România penticostalismul a venit direct din America, în perioada interbelica, prin câtiva români câstigati de ideile acestea, propagate în SUA chiar printr-o revistă de limba română, Vestitorul Evangheliei, redactată de un oarecare Paul Budeanu, originar din judetul Arad. Acesta a tradus în româneste mărturisirea de credintă a penticostalilor, numită Declaratia fundamentului adevărat al Bisericii lui Dumnezeu. Primul sef al sectei în România a fost Ion Bododea, din Brăilita, care a editat revistele Glasul adevărului si Stiinta Sfintilor, precum si cartea de cântări ale sectei, Harfa Bisericilor lui Dumnezeu.

Ca puncte doctrinare principale, penticostalii sustin teoria Sola Scriptura (�numai Scriptura�) asemenea tuturor (neo)protestantilor, botezul adultilor, învatatura despre rapirea Bisericii si botezul cu Duhul Sfânt dovedit prin �vorbirea în limbi�.

Unele secte penticostale sustin două trepte ale experientei harului: nasterea din nou si botezul cu Duhul Sfânt, iar altele mai adaugă una, cea a sfintirii.

Ca notă individuală, penticostalii practică �ungerea cu untdelemn� pentru vindecarea de boli si au o pasiune pentru minuni si vindecări miraculoase, acestea fiind atribuite Duhului Sfânt. Uleiul cu care se face ungerea de către pastor sau de către proorocul înzestrat cu �darul vindecării� este ulei alimentar obisnuit � Muntenia, Floriol, etc.

În adunările penticostale pot fi întâlniti �prooroci� care �proorocesc în alte limbi�. De obicei aceste �vorbiri� sunt �tălmăcite� de un alt membru al adunării, considerat �înaintat pe cale� si văzut ca posedând anumite daruri ale Duhului Sfânt. Un lucru interesant îl constituie diferenta ca volum de cuvinte între �vorbirea în limbi� a proorocului (scurtă, de obicei) si tălmăcirea care se constituie deseori într-o mică predică. Celor care întreabă despre aceasta li se răspunde că tălmaciul nu traduce cuvânt cu cuvânt �proorocia�, ci îi traduce �duhul�. În general, �proorocii� sunt văzuti ca având diverse daruri de la Duhul Sfânt, acestea fiind, pe lângă �darul proorociei�, si �darul vindecării� sau �darul deosebirii duhurilor�. În România, un domeniu de �utilitate� a proorocilor din adunările penticostale este proorocirea �de la Dumnezeu� a legăturilor matrimoniale (dacă e bine ca sora X să se mărite cu fratele Y) sau răspunsul, tot �de la Dumnezeu�, dacă e recomandată sau nu emigrarea în Statele Unite! Multi penticostali se căsătoresc pur si simplu pe baza prorociilor făcute în adunare, desi cei doi tineri nici nu se cunosc bine si nici nu au viziuni comune de viată.

Falsitatea acestei �vorbiri în limbi � este evidentă din frecventele neconcordante dintre prorociile pe aceeasi temă. O persoană mai putin credulă a făcut un test: a înregistrat pe bandă o prorocie si a mers cu înregistrarea la alti doi prooroci penticostali, cerându-le acestora să tălmăcească mesajul. Fiecare a produs o cu totul altă interpretare, ambele diferite de cea initială. Alteori, dacă proorocul care nu apartine de adunarea în cauză aduce atingere prin proorocia lui politicii interne a acelei adunări, pastorul adunării declară fără echivoc că vorbirea a fost nu de la Dumnezeu, ci de la satana. De asemenea, unii se folosesc de aura de prooroci pentru a-si rezolva diferendele personale cu alti membri din adunare. Asemenea fenomene sunt sesizate si de unii dintre membri, însă în loc să vadă în aceasta dovada înselătoriei, ei decid doar să se mute la o altă adunare.

Penticostalii trebuie să plătească sectei zece la sută din veniturile lor lunare. Aceasta se face în scopul obtinerii binecuvântării lui Dumnezeu peste toate posesiunile lor, dar si ca un gest de multumire pentru tot ce au. Salariile pastorilor sunt fixate de comitetele congregatiilor locale, pe baza veniturilor si cheltuielilor.

Marea majoritate a bisericilor penticostale din România fac parte din ramura �Biserica lui Dumnezeu� (Church of God). După Revolutia din 1989, în urma unor conflicte de culise, un anume pastor Ioan Ceută a fost exclus din cultul penticostal si s-a afiliat împreună cu adunarea sa grupării �Adunările lui Dumnezeu� (Assemblies of God), deschizând astfel acestora drumul în România.

penticostalulmantuibil · #7 12.09.2010, 14:11:12