Oprirea de la impartasanie

[Eugen7]

În prealabil postat de costache marilena

Da, Eugen, ceea ce ne spui este chiar cum mi s-a intamplat mie. Duhovnicul meu a procedat cu mine conform celor spuse de tine aici.
Din copilarie nu ma mai spovedisem si despre impartasit nici nu putea fi vorba. Toata viata mea am petrecut-o intr-o nepasare totala fata de suflet. Nu conta decat placerea si confortul trupului. La un moment dat cand constiinta mea nu mai putea duce povara pacatelor, care crestea in "progresie geometrica", cand sufletul meu nu-si mai gasea pacea, coplesit de grozavii, pasii mi-au fost indrumati spre biserica. M-am spovedit cu o jaleee... si cu un plans ce induiosa si pietrele !... dar ce usurare am simtit !! Si stiti ceva? Cel mai tare imi doream sa ma impartasesc. Asta imi doream! Dar eram SIGURA ca nu merit. Si jumate din jalea mea era ca n-o sa ma pot impartasi... Imi parea atat de rau... Si dupa ce am spus tot parintelui, printre siroaie de lacrimi, am intrebat: "Oare cand ma voi putea impartasi?" si parintele mi-a dat un raspuns care m-a ametit: "pai veniti dimineata, fara sa mancati sau sa beti!" Mare bucurie am avut in ziau aceea! Iar ce am simtit la impartasit... nu pot spune si chiar de as spune, cuvintele nu pot reda ce am trait! Si nu stiu cati m-ar crede...
Am mai spus-o si cu alte ocazii, eu sunt martora unei minuni. Mie, personal, cu mine personal, Dumnezeu a facut o minune. Si daca parintele a hotarat ca ma pot impartasi, a stiut el ce zice. Sunt convinsa ca Sfanta Impartasanie a schimbat firea mea pacatoasa. Deci nu mi-a fost data ca "trofeu" caci nu meritam si nici acum nu merit, ci ca medicament, ca sprijin Dumnezeesc in lupta grea ce urma s-o duc.

Domnul sa ne binecuvinteze pe toti si sa ne tina in viata adevarata, daruindu-ne Duhul Sfant si ajutandu-ne sa facem voia Lui (in primul rand respectarea celor 10 porunci). Nu sunteti singura in aceasta situatie fericita... Slava Domnului ca multi sunt cei ce se intorc la Dumnezeu care ne asteapta cu bratele deschise "si pe cel ce vine la Mine EU nu il voi scoate afara" (Ioan 6,37) spune Hristos Domnul.

"23. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu? ...
32. Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi!" Iezechiel 18,23,32

11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi" Iezechiel 33,11


Multumim pentru marturia dumeavoastra care este o dovada clara ca Hristos este viu si lucreaza... mai ales in Sfanta Biserica la Sfanta Liturghie cand ni se daruieste (cu toata deplinatatea dumnezeirii sale) in Taina Sfintei Euharistii cand ne impartasim cu adevarat trupul si sangele Lui.

Lupta noastra cea mai grea este cu vointa noastra... sa vrem sa traim intru Hristos, caci El spune "indrazniti, EU am biruit lumea" (Ioan 16,33) si sunt alaturi de voi sa va ajut intru toate (mai ales in neputintele vostre), voi trebuie doar sa vreti. De aceea crestinul (ortodox in special) nu poate spune "nu pot" ci doar "nu vreau".

Sper ca marturia dumneavoastra sa indemne si pe alti oameni sa vina la Hristos, acolo unde este EL in deplinatatea lui adica in Sfanta Biserica, la Sfanta Liturghie si in Taina Sfantei Euharistii..

"Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, milostiv fii mie pacatosul".