Nu va e dor de Dumnezeu?

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Cunoastem regulile si relele , propovaduim credinta si dreapta socoteala , dar facem precum cizmarul ce are pantofii rupti , precum medicul ce trage cu patos din lulea , precum profesorul ce ramane codas si repetent la proprile-i testari , etc . Ne alarmam , ne intristam , fugim de biserica , dar propovaduim dreapta socoteala , mustram , ne sifonam la cel mai mic cuvant , judecam si alte cele ! Asa ca viata zbuciumata si-o face omul cu mana sa , prin voia sa libera ! Premeditarea in toate cele rele ne va osandi fara a avea drept de recurs !

Sa privim viata noastra , precum spunea un Sfant Parinte , ca pe o lumanare , care este facuta din ceara si fitil si arde . Ceara este credinta noastra , fitilul este nadejdea si impreuna ard la fel ca ceara si fitilul sub lucrarea focului . Lumanarea proasta raspandeste putoare atunci cand arde si cand se stinge : la fel este si viata pacatosului inaintea lui Dumnezeu .

[Daniel777]

Cine nu doreste sa se mantuiasca si cine nu vrea sa stie ce trebuie sa faca pentru a ajunge la acest scop al tuturor scopurilor? Si totusi… cat de mult sau cat de adevarat ne dorim aceasta? Daca pare ceva atat de firesc si de subinteles, de ce atunci ne spun cu durere Parintii: “O, fratilor, fiecare din noi stie cum sa se mantuiasca, dar nu vrem sa ne mantuim“.

Paradoxul se poate deslusi daca ne cercetam minutios si sincer sufletele si daca ne dam seama de cate ori am cerut (fie constient, fie ca un strigat tainic al inimii) sa primim de la Dumnezeu un semn sa cunoastem “calea in care vom merge”, de cate ori am tanjit sa ni se dea un cuvant, un sfat, o vestire a ceea ce trebuie sa facem intr-o situatie sau alta a vietii noastre, sa primim un raspuns despre cum sa intelegem o anumita problema sau sa ni se spuna ce decizie ar fi bine sa luam la ceas de rascruce. Si sa ne gandim apoi de cate ori am primit raspunsurile cerute, pe o cale sau alta – de foarte multe ori altele, sau pe alte cai decat cele la care ne gandeam noi -, de cate ori Dumnezeu ne-a vorbit tainic, ne-a dat semne clare ale voii Sale cu rasunet in constiinta noastra, iar noi… am refuzat sa le vedem/auzim/intelegem sau… le-am inteles prea bine, dar nu ne-a convenit ce am auzit si am primit si… am refuzat sa le urmam, ne-am revoltat si am cautat in afara noastra indreptatiri si tapi ispasitori, am cautat o alta cale, unde sa ne simtim satisfacuti si importanti.

De aici tragem concluzia ca nici nu suntem atat de sinceri (cu noi insine si cu Dumnezeu) pe cat ne place sa credem, dar si ca, intre noi si voia lui Dumnezeu sta zidul “avutiei” fiecaruia, la care nu poate renunta. Avutia asta poate insemna “parere de sine” sau chiar trufie orbitoare, mai inseamna multimea de prejudecati, de idei proprii, de vise, dorinte, planuri, inchipuiri, ambitii, incapatanari, “iubiri” sau ‘indragostiri” irationale pentru cate ceva sau cineva… “Bogatia” inseamna toata minciuna si tot iadul voii proprii care ne stapaneste ca un demon launtric, este tot ceea ce ni se pare ca “avem”, ca “suntem”, ca “stim”… Si din cauza acestei “pareri” riscam sa nu ajungem niciodata sa avem, sa fim, sa stim cu adevarat.

[cristiboss56]

http://www.voscreasna.com/192/vindec...eofil-paraian/

[cristiboss56]

Sfintii Parinti ai Bisericii , mai ales Sfantul Grigorie de Nyssa , traitor in secolul al IV-lea , a interpretat aceasta expresie : " Multi sunt chemati dar putini sunt alesi " astfel : TOTI OAMENII SUNT CHEMATI LA MANTUIRE DAR SUNT ALESI CEI CARE RASPUND CHEMARII , CEI CARE SE PREGATESC SA IMPINEASCA VOIA LUI DUMNEZEU CARE-I CHEAMA LA VIATA VESNICA . Toti oamenii sunt chemati in Iisus Hristos la nunta Sa din ceruri , la mantuire , adica la fericirea comuniunii de iubire vesnica , dar devin alesi numai cei care au raspuns chemarii Lui .

[Daniel777]

Sufletul nu poate avea pace dacă nu va cugeta la legea lui Dumnezeu ziua si noaptea [Ps 1, 2], căci această lege e scrisă de Duhul Sfânt; dar din Scriptură Duhul Sfânt trece în suflet si sufletul simte în el o dulceaţă plăcută si nu mai vrea să iubească cele pământesti, pentru că iubirea celor pământesti pustieste sufletul si atunci el cade în urât si nepăsare si nu mai vrea să se roage lui Dumnezeu. Vrăjmasul însă, văzând că sufletul nu mai e în Dumnezeu, îl zdruncină si îi seamănă liber în minte ce vrea el, goneşte sufletul de la un gând la altul si astfel acesta îsi pierde toată ziua în această neorânduială si nu poate vedea curat pe Domnul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfintii Parinti ai Bisericii , mai ales Sfantul Grigorie de Nyssa , traitor in secolul al IV-lea , a interpretat aceasta expresie : " Multi sunt chemati dar putini sunt alesi " astfel : TOTI OAMENII SUNT CHEMATI LA MANTUIRE DAR SUNT ALESI CEI CARE RASPUND CHEMARII , CEI CARE SE PREGATESC SA IMPINEASCA VOIA LUI DUMNEZEU CARE-I CHEAMA LA VIATA VESNICA . Toti oamenii sunt chemati in Iisus Hristos la nunta Sa din ceruri , la mantuire , adica la fericirea comuniunii de iubire vesnica , dar devin alesi numai cei care au raspuns chemarii Lui .

Toti sunt chemati , dar devin alesi cei care raspund chemarii lui Dumnezeu prin credinta , rugaciune si fapte bune . Acestia asculta SFANTA EVANGHELIE , participa la Sfintele Slujbe , se Impartasesc cu Sfintele Taine , care sunt arvuna nuntii fiului de imparat , si ajuta pe cei in nevoi . Alesi devin cei care prin nevointe multe , prin lacrimi de pocainta isi curata haina de la Botez patata de pacate si se lumineaza prin Sfanta Spovedanie si prin Sfanta Impartasanie .

[Daniel777]

Îmi scrie un intelectual foarte tulburat:

„Mă simt foarte rău. Cele dinafară toate îmi merg bine. Familia mea este unită în dragoste. Femeia mea este bună. Răul este că nu am pe nimeni căruia să îmi deschid inima. De aceea sunt mereu obosit sufleteşte. Femeia mea nu mă înţelegere. Copiii sunt mici. Ce-mi rămâne de făcut? Cum să mă eliberez de această durere sufleteasca?”

I-am răspuns sfătuindu-l să citească Psaltirea. Acolo, la Psalmul 93 va afla cuvintele: „Doamne, când s-au înmulţit durerile în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”. „Stăruie asupra acestui stih şi citeşte mereu toata Psaltirea. Şi cred că Domnul te va uşura”.

A trecut puţin timp şi am primit o scrisoare de la el.

„Am făcut ascultare. Am început să citesc Psaltirea. Dar nu înţeleg nimic.”

I-am răspuns:

„Stareţul Ambrozie a dat următorul răspuns într-o împrejurare asemănătoare: „Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o.” Şi deşi acum nu o înţelegi însă încet-încet vei începe să o înţelegi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, dar îţi repet: citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puţin. Şi Domnul nu te va lăsa, ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia; pentru totdeauna. Amin”.

[Doriana]

Mie mi-i tare dor...