Exista Iisus Hristos?

[Traditie1]

În prealabil postat de andreicozia

Hai sa-ti spun de ce crezi tu intr-o aberatie.

Daca IUBESTI, iubesti totul, lumea, oamenii, comunitatile, pe Dumnezeu care a creat ceva asa de frumos.
Nu poti iubi aproapele fara sa iubesti si pamintul pe care calca.

Cind incepi sa crezi in ceva care-ti spune ca iubirea este conditionata de una si alta si aici AI VOIE sa iubesti dar dincolo nu, ceva este PUTRED si PUTE!.

Pacat ca nu vezi si mai ales NU SIMTI aceste lucruri. Asta spune multe despre tine si toti cei care o tot tin cu discriminarea iubirii!

Nimeni nu zice sa traiesti pentru cele materiale dar sa te bucuri, nu-i un pacat, indiferent ce spune la carte. Locul acela in carte unde te simti rau si esti indrumat catre ura si violenta este putred si trebuie eliminat.

Nu înțelegi nici sensul pasajului respectiv nici sensul cu care eu l-am citat. Și, apropo, nici sensul citatului din subsolul mesajelor mele.

Prin lume în exprimarea noutestamentară nu se înțelege creația nici societatea ci exact ce este în al doilea citat, pofta ochiului, adică averile, pofta trupului, adică desfrâul și trufia vieții, adică dorința după onoruri.

Confunzi de asemeni și sensul iubirii în aceeași exprimare noutestamentară. Prin iubirea față de creația neînsuflețită nu e se înțelege același lucru cu iubirea față de om și aceasta din urmă nu e totuna cu iubirea față de Dumnezeu. Lumea o apreciem pentru frumusețea ei, e vorba de atracție. Pe om îl iubim în sensul că-i vrem binele iar pe Dumnezeu Îl iubim în sensul supunerii. Porunca biblică nu spune iubește pe Dumnezeu ca pe tine însuți nici iubește pe aproapele din toate puterile. E vorba de două sensuri diferite ale cuvântului iubire, printr-unul înțelegându-se slujirea (lui Dumnezeu) iar prin celălalt mila (sau com-pătimirea omului). Deci în nici unul nu e vorba de iubire în sensul de atracție. Iar în cazul iubirii din căsătorie, e vorba de supunere și afecțiune față de celălalt.


Tirada facilă despre iubire e de înțeles la pruncii duhovnicești, care vor să simtă că sunt niște oameni nobili, că au idealuri filozofice și sociale înalte, dar în realitate este altă mască a mândriei. Cum am arătat, nu există și nu ni se cere iubirea în sensul de sentiment ci prin iubire se înțeleg alte lucruri: slujire, milă.

Iubirea, așa cum o vezi tu sau alții, este un mit și nu rareori un praf în ochi aruncat cu semnificația "uită-te la mine că pleznesc de atâta iubire".

Adevăratele valori creștine rămân înfrânarea, ascultarea, rugăciunea și mai ales smerenia, iubirea e o iluzie.