sotul vs familia de origine

[I.Calin]

În prealabil postat de heaven

Cred ca este o persoana teribil de nesigura pe ea si posesiva,numai ca tu nu esti o posesie,ci un OM!
Este inuman sa ii ceri celui de langa tine sa taie legatura cu familia de origine si daca acum la inceputul casniciei nu vei reglementa situatia asta,mai tarziu iti va fi aproape imposibil sa mai ajungi la un acord cu el.
Viata de cuplu presupune sa il iubesti pe celalalt asa cum este el si sa ii dai libertate,nu sa ajungi sa ii interzici sa se vada cu familia,prietenii,sa mai socializeze,eventual sa nici nu mai iasa din casa prea mult daca se poate si sa il inchizi intr-o colivie.
Faptul ca are astfel de simtaminte fata de un copil e ceva patologic si te rog sa ai grija cu el:nu uita ca iubirea si casnicia au un cu totul alt scop,nicidecum sclavia si desfiintarea personalitatii noastre.
Incurajandu-i acest comportament prin acceptarea situatiei,nu vei reusi decat sa strangi latul si mai mult in jurul tau pana nu vei mai sti cum sa iesi din acest cerc vicios.
Da,asteapta-te cand vei refuza sa ii faci pe plac,sa se dezlantuie si sa provoace un adevarat iures,sa incerce sa te manipuleze in fel si chip,insa nu ceda daca vrei sa iti duci familia pe calea echilibrului.
Comunica cu el in acelasi timp si determina-l sa te faca sa intelegi ce temeri are si asigura-l ca sunt nefondate,eventual iti poti implica si parintii in acest demers.
Mai presus de barbatul tau trebuie sa conteze Dumnezeu,iar El nu vrea ca noi sa punem un om mai presus de toti si de El,iar cand ajungem sa uitam de noi insine,de oamenii dragi,de misiunea pe care o da Dumnezeu fiecaruia in aceasta lume exact asta facem.

Se vede că nu ești căsătorită sau dacă ești mă îndoiesc că ți-ar merge prea bine în căsnicie.
Nu am intervenit deloc cu răutate, e doar o constatare și dacă vrei să înțelegi, bine, dacă nu vrei, iarăși bine, e doar viața ta în joc. Cât despre credința noastră: Să-l punem mai presus pe Dumnezeu și să uităm de mofturile "traiului" cu prima familie ("va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa"), cel mai important este traiul cu persoana pe care ți-ai ales-o să-ți fie soț / soție pe viață.

Cred că bănuiesc de unde vine înverșunarea ateilor sau "căldiceilor" de a nu accepta ca unică (sau, mă rog, prioritară) familia ta și nu familia extinsă. Cred că este vorba de acceptarea tacită a faptului că soțul / soția nu e pe viață, dar părinții sunt unici, nu-i așa, stimabili atei sau "căldicei"? Ateul sau "căldicelul" își va lua tot timpul o "marjă de siguranță", el nu va avea încredere desăvârșită în partenerul de viață, fiindcă nu are încredere desăvârșită în însuși Creatorul său. Fiindcă dacă ar avea încredere în Dumnezeu și și-ar închina viața întru Hristos, ar IUBI și n-ar mai avea atâtea probleme despre ce, cât și cum are, va conta doar ceea ce este.

În concluzie, fiecare soț / soție să-și vadă de propria familie (e prima noastră obligație), ceea ce nu exclude respectul și atenția față de părinții noștri sau chiar ajutorul nostru când aceștia au nevoie. În nici un caz, nu înseamnă naveta zilnică (sau aproape zilnică) între domiciliul părinților și domiciliul conjugal. Nu contează dacă e vorba de băiețelul mămichii sau fetița mămichii, e și responsabilitatea unor părinți care nu pot pricepe că soții trebuie să-și vadă de viața lor, iar ceea ce se întâmplă între ei e numai problema lor. Acest tip de părinți, probabil că ar trebui să-și vadă de frustările și neîmplinirile lor pe parcursul vieții și să nu influențeze relația tinerilor soți cu tot soiul de prejudecăți și "sfaturi utile".

[heaven]

I Calin,initiatoarea topicului spune doua lucruri grave in opinia mea:
-isi viziteaza parintii o ora la 3-4 saptamani si atunci se alege cu un scandal monstru si cu tot felul de atacuri verbale la adresa familiei ei;
-sotul este inversunat inclusiv pe membrul cel mai mic al familiei de doar cativa anisori,ceea ce este deja ceva ce tine de patologic,nu de judecata unui om normal.

Evident ca atunci cand te casatoresti si iti intemeiezi o familie,aceea sa fie prioritara,insa in cazul de fata deja avem de a face cu o extrema.
Casatoria si familia nu inseamna sclavie,oameni buni,iar cand iubesti pe cineva nu ii pui lanturile de gat!
I Calin,nu stiu cui te adresezi cu "atei si caldiceli",insa si eu ti-as putea povesti despre persoane care isi ascund frustrarile in spatele unui crestinism prost inteles,sfarsind prin a deveni mai ceva decat fariseii din timpurile lui Iisus,insa nu despre asta discutam aici,nu-i asa?

[codana]

În prealabil postat de heaven

I Calin,initiatoarea topicului spune doua lucruri grave in opinia mea:
-isi viziteaza parintii o ora la 3-4 saptamani si atunci se alege cu un scandal monstru si cu tot felul de atacuri verbale la adresa familiei ei;
-sotul este inversunat inclusiv pe membrul cel mai mic al familiei de doar cativa anisori,ceea ce este deja ceva ce tine de patologic,nu de judecata unui om normal.

Evident ca atunci cand te casatoresti si iti intemeiezi o familie,aceea sa fie prioritara,insa in cazul de fata deja avem de a face cu o extrema.
Casatoria si familia nu inseamna sclavie,oameni buni,iar cand iubesti pe cineva nu ii pui lanturile de gat!
I Calin,nu stiu cui te adresezi cu "atei si caldiceli",insa si eu ti-as putea povesti despre persoane care isi ascund frustrarile in spatele unui crestinism prost inteles,sfarsind prin a deveni mai ceva decat fariseii din timpurile lui Iisus,insa nu despre asta discutam aici,nu-i asa?

sa interzici jumatatii tale sa-si vizite parintii, inseamna cred io, dictatura.conform legilor laice, o astfel de atitudine inseamna incalcarea drepturilor omului si cetateanului,iar religios, inseamna incalcarea poruncii:cinsteste pe tatal tau si pe mama ta,pentruca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da domnul,dumnezeul tau.
doamna respectiva are mult de luptat cu sotul ei,dumnezeu sa o intareasca.

[I.Calin]

În prealabil postat de codana

sa interzici jumatatii tale sa-si vizite parintii, inseamna cred io, dictatura.conform legilor laice, o astfel de atitudine inseamna incalcarea drepturilor omului si cetateanului,iar religios, inseamna incalcarea poruncii:cinsteste pe tatal tau si pe mama ta,pentruca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da domnul,dumnezeul tau.
doamna respectiva are mult de luptat cu sotul ei,dumnezeu sa o intareasca.

Doamna respectivă are mult de luptat, într-adevăr. Dar singura luptă de luptat este cu noi înșine. Să nu-mi spuneți că împotrivirea soțului doamnei nu vine dintr-un "teren fertil" că nu o cred. Am înțeles că părinții doamnei nu au fost de acord cu căsătoria. Și acum soțul ce să spună: "Du-te draga mea, în mod regulat, la mămică-ta și tăticu-tău, o să aibă ei grijă să te întoarcă împotriva mea?" Mie să nu-mi spuneți că niște părinți care nu sunt de acord cu o anumită căsnicie, vor fi vreodată? Extrem de rar... În preajma mea, nu s-au întâmplat minuni de genul ăsta. Ba mai degrabă altele de genul "vezi-ți, mamă, de treaba ta, e treaba mea cum mă înțeleg cu ea. Nu-ți convine, du-te cât de iute la casa ta". Părinții ăștia "protectori" care-și bagă nasul, "vezi Doamne, din iubire pentru copii", nu fac decât să distrugă vieți. Da, ați citit bine: astfel de părinți distrug viața copiilor lor.

Să lupte "doamna respectiva cu sotul ei"? Dar de ce să nu lupte cu ea însăși și cu părinții ei să demonstreze, totuși, acelui soț neacceptat că părinții ei îl iubesc cu adevărat și l-au acceptat ca și pe un copil al lor? Nu copii sunt vinovați. Singurii vinovați sunt părinții. De ei depinde până și dragostea copiilor față de ei. L-au invitat pe acel soț acasă la ei? Au încercat împăcarea amiabilă? Acel soț este ca și un copil "refuzat la export"! V-ați gândit la asta când îl tot condamnați? V-ați obișnuit să credeți că părinții după o anumită vârstă nu mai au responsabilități și numai copii sunt cei care le au fiindcă, vezi Doamne, ei sunt bătrâni. Haida de... Toți avem responsabilități până când moartea ne va lua. Și cu atât mai mult părinții față de copii și NU INVERS. (Am și eu copii și pot să spun că nu mi-s datori cu nimic, nici măcar cu iubire dacă vor considera că trebuie să fie așa; "să nu mă caute în veci" dacă consideră că așa e bine; datoria este NUMAI A MEA: ei nu au cerut să se nască, eu i-am adus pe lume, obligațiile sunt ale mele și drepturile ale lor).

Așadar, părinții acelei doamne să-și vadă de lungul nasului și în calitate de părinți să caute împăcarea și nu să i-o ceară unui copil pe care "l-au dușmănit" și l-au refuzat pe motiv că fata lor "ar fi meritat ceva mai bun". Dacă fata lor a considerat că asta i se cuvine și ăsta este binele care i se cuvine, stimabilii părinți să facă bine să accepte situația și "să nu știe ei mai bine, că au ei experiență". Revolta tânărului soț este justificată. Nejustificată este atitudinea părinților ei, care probabil, din prea multă știință și de "dragul" propriilor progenituri, urăsc știința altora și progeniturile altora. V-ați pus problema că și acel tânăr soț este copilul cuiva și probabil că are o mamă care suferă că propriul ei prunc este desconsiderat de niște părinți "ultraînțelepți"?
Hai, să vedem problema din toate perspectivele și să nu spunem "doamna respectiva are mult de luptat cu sotul ei,dumnezeu sa o intareasca" sau că respectivul are ceva patologic că-i refuză pe socrii săi "iubitori". Oare nu are soțul de luptat cu niște oameni care-și ascund frustrările proprii în spatele unor recomandări și sfaturi utile? Și-l văd pe dracu' în propriul ginere când ar trebui să-l vadă și în ei înșiși? Și oare doamna respectivă s-a măritat sau este încă fetița mămichii și a tăticului? E pregătită oare pentru o familie, are nevoie de mămica sau de soțul ei să schimbe scutecele pruncilor viitori?

[dianadi]

pentru a fi inteleasa problema cu adevarat initiatoarea topicului ar trebui sa mai dea cateva amanunte:- sotul isi viziteaza parintii? sau...ii mai are in viata?...si de aici pot aparea probleme-dc el nu mai are pe nimeni sau nu are o legatura stransa cu ei poate sa simta ca casatoria lui nu e completa si ca te imparte cu altii{rudele tale};
Eu dupa ce m-am casatorit am simtit nevoia sa stau izolata sa nu stie nimeni nimic despre planurile mele,despre ce fac, nimic. Eram bucuroasa de familia mea nou formata si nu voiam sfaturi de la nimeni-nici bune nici rele- voiam sa fiu lasata in pace...sa gresesc, sa imi fie greu ,sa simt ca am familia mea, doar a mea. In timp sentimentul de izolare s-a mai diminuat dar totusi nu imi place sa am o relatie prea stransa cu parintii:nici ai mei nici ai lui...ii sunam, vorbim dar fara prea multe dulcegarii. Poate sotul tau simte in acelasi fel cu mine iar daca Irina? cand aduce vorba de parinti mai scapa o vorba de genul "mamica"....nu ii avantajeaza deloc situatia.
Trebuie analizata situatia mai amanuntit si cu rabdare iar sfaturile primite prin care ti se zice sa renunti la sotul tau mi se par un pic prea aspre. Citisem intr-o carte despre un baiat care a mers la duhovnic ca avea probleme cu sotia si mama lui...a primit un sfat "barbatul sa-si iubeasca femeia mai mult decat pe mama sa si decat pe oricare alta ruda sau persoana iubita. dragostea lui fata de parintii sai sa se canalizeze prin intermediul femeii sale. Fireste ca, acelasi lucru trebuia sa-l fac si femeia"-cuviosul Paisie Aghioritul,vol4-viata de familie.

[codana]

În prealabil postat de I.Calin

Doamna respectivă are mult de luptat, într-adevăr. Dar singura luptă de luptat este cu noi înșine. Să nu-mi spuneți că împotrivirea soțului doamnei nu vine dintr-un "teren fertil" că nu o cred. Am înțeles că părinții doamnei nu au fost de acord cu căsătoria. Și acum soțul ce să spună: "Du-te draga mea, în mod regulat, la mămică-ta și tăticu-tău, o să aibă ei grijă să te întoarcă împotriva mea?" Mie să nu-mi spuneți că niște părinți care nu sunt de acord cu o anumită căsnicie, vor fi vreodată? Extrem de rar... În preajma mea, nu s-au întâmplat minuni de genul ăsta. Ba mai degrabă altele de genul "vezi-ți, mamă, de treaba ta, e treaba mea cum mă înțeleg cu ea. Nu-ți convine, du-te cât de iute la casa ta". Părinții ăștia "protectori" care-și bagă nasul, "vezi Doamne, din iubire pentru copii", nu fac decât să distrugă vieți. Da, ați citit bine: astfel de părinți distrug viața copiilor lor.

Să lupte "doamna respectiva cu sotul ei"? Dar de ce să nu lupte cu ea însăși și cu părinții ei să demonstreze, totuși, acelui soț neacceptat că părinții ei îl iubesc cu adevărat și l-au acceptat ca și pe un copil al lor? Nu copii sunt vinovați. Singurii vinovați sunt părinții. De ei depinde până și dragostea copiilor față de ei. L-au invitat pe acel soț acasă la ei? Au încercat împăcarea amiabilă? Acel soț este ca și un copil "refuzat la export"! V-ați gândit la asta când îl tot condamnați? V-ați obișnuit să credeți că părinții după o anumită vârstă nu mai au responsabilități și numai copii sunt cei care le au fiindcă, vezi Doamne, ei sunt bătrâni. Haida de... Toți avem responsabilități până când moartea ne va lua. Și cu atât mai mult părinții față de copii și NU INVERS. (Am și eu copii și pot să spun că nu mi-s datori cu nimic, nici măcar cu iubire dacă vor considera că trebuie să fie așa; "să nu mă caute în veci" dacă consideră că așa e bine; datoria este NUMAI A MEA: ei nu au cerut să se nască, eu i-am adus pe lume, obligațiile sunt ale mele și drepturile ale lor).

Așadar, părinții acelei doamne să-și vadă de lungul nasului și în calitate de părinți să caute împăcarea și nu să i-o ceară unui copil pe care "l-au dușmănit" și l-au refuzat pe motiv că fata lor "ar fi meritat ceva mai bun". Dacă fata lor a considerat că asta i se cuvine și ăsta este binele care i se cuvine, stimabilii părinți să facă bine să accepte situația și "să nu știe ei mai bine, că au ei experiență". Revolta tânărului soț este justificată. Nejustificată este atitudinea părinților ei, care probabil, din prea multă știință și de "dragul" propriilor progenituri, urăsc știința altora și progeniturile altora. V-ați pus problema că și acel tânăr soț este copilul cuiva și probabil că are o mamă care suferă că propriul ei prunc este desconsiderat de niște părinți "ultraînțelepți"?
Hai, să vedem problema din toate perspectivele și să nu spunem "doamna respectiva are mult de luptat cu sotul ei,dumnezeu sa o intareasca" sau că respectivul are ceva patologic că-i refuză pe socrii săi "iubitori". Oare nu are soțul de luptat cu niște oameni care-și ascund frustrările proprii în spatele unor recomandări și sfaturi utile? Și-l văd pe dracu' în propriul ginere când ar trebui să-l vadă și în ei înșiși? Și oare doamna respectivă s-a măritat sau este încă fetița mămichii și a tăticului? E pregătită oare pentru o familie, are nevoie de mămica sau de soțul ei să schimbe scutecele pruncilor viitori?

calin,sa completez:si sotul trebe sa lupte ptr.familia lui,si parintii lor trebe sa-i povatuiasca ptr.binele lor,deci toti trebe sa puna umarul la propasirea tinerei familii.

[I.Calin]

În prealabil postat de irinelu

Buna seara,
Citesc cu drag subiectele de pe acest forum. Dar daca am si eu un subiect sensibil?

Am postat și mai sus opiniile mele (pe baza faptelor pe care le-ai enunțat aici) cu privire la aceast situație. Revin punctual:

Si eu...care sunt atat de legata de familie.

Asta-i bine, dar eu am impresia că tu confunzi famiile de care trebuie să fii legată sau, măcar, ordinea priorităților.

Care am atata admiratie pentru ei, cand ma simt atat de indatorata.

Și nu crezi că soțul tot observă această admirație perplexă față de părinții tăi și probabil că el (s-ar putea considera astfel) este "desconsideratul satului"? Sau cel puțin nu mai ai vreme de el printre atâtea "admirații" față de părinți...

Părinții sunt datori să facă tot timpul TOTUL pentru tine fiindcă ți-au dat viață fără să o ceri. Tu nu trebuie să te simți îndatorată mai mult decât ți-o cere însuși Dumnezeu. Adică, "va lăsa pe tatăl și pe mama sa", devenind cu partenerul de viață un singur trup, dar cu cinstea cuvenită acordată părinților. Cinste, nu îndatorare veșnică. Lasă-i să se simtă ei datori, fiindcă le-a plăcut când te-au făcut!

Ni s-au alaturat in scurta vreme si mai ales, in afara sfaturilor in bucatarie, nu s-au amestecat.

Oare de ce mă îndoiesc de asta? Îți spun de ce: am și o vârstă și atâtea am văzut și în propria mea situație și pe la alții ca să cred că părinții care "se bagă în bucătărie" nu se bagă și în altă parte. Doamne ferește, nu cred că ai minți, dar percepția ta "cu băgatul părinților" este destul de diminuată, dat fiind faptul că sunt părinții tăi și tu ești tare atașată de ei. (poate mai mult decât ar trebui, măritată fiind). Cred că ar trebui să fii mai explicită!


Imi reproseaza totul la ei.


Te miră? După ce ei au fost o vreme împotriva lui? Mă îndoiesc că s-au schimbat peste noapte!


Patologic mi se pare ca nu-l suporta nici pe cel mai mic membru al familiei, de cativa anisori.

Deja ți-ai exprimat o părere subiectivă gravă despre soțul tău. "Patologic", spui? Unde e iubirea, domniță? Sau "deși patologic, te iubesc, dragule"? Oare, în particular, nu-i spui și nebun? Sau alte apelative călduțe pe care le mai aud prin unele familii?

Isi doreste o familie compusa din doi oameni, nu una extinsa. Nu cedeaza iar eu ma gandesc serios ca asa nu voi putea trai. Si desigur, inainte de casatorie nu era asa...

Ce-ar fi să-ți dorești și tu o familie cu el și cu copii voștri? Nu cu părinții tăi sau ai lui (cred că au loc, nu?), frații, verii și alții?

Cu cine vrei să trăiești alături? Cu soțul tău? Cu părinții tăi? Cu toții? Dar soțul tău este pe post de ursuleț de pluș și tu vrei să rămâi cu părinții ca și cum nu te-ai fi măritat? Sau ce vrei, de fapt, că nu înțeleg prea bine. Te-ai măritat? Foarte bine... Fă bine și ai grijă de familia ta.
Eu m-am însurat, am soție, am copii și nu mi-am văzut părinții de o jumătate de an (doar la telefon). Asta nu înseamnă că nu-i respect, dar AM FAMILIE. Părinții nu mai sunt familia mea! Și nici socrii! Când îi văd, e bine, îi cinstesc, îi ajut.
Referitor la asta: socrii mei nu îndrăznesc să-i spună soției mele ceva rău de mine, nici acum după ani de zile de căsnicie. Știi, de ce? Chiar la început soția mea le-a spus: "Nu m-am măritat cu voi, ci cu el. Dacă vreți să-l iubiți, bine, dacă nu, la revedere." Mi-e nu mi-a cerut niciodată să-i accept pe părinții ei, ci le-a cerut lor să mă accepte pe mine. La fel, mama mea nu a dorit-o pe soția mea, a urât-o enorm de mult... Evident că pentru mine a contat, dar nu atât de mult încât să-mi clintească hotărârea. Astăzi, datorită iubirii și a exemplelor ei personale, a vieții ei creștine, a luptei pe care a dus-o până și cu mine, mama mea o preferă pe ea și nu pe mine! Asta ca să nu mai vorbim de ce poate face iubirea. Pentru mine toate astea sunt minuni și eu nu am nici un merit deși mi-ar fi plăcut să mă laud cu asta.

[Jamaica]

mare belea cand unul din cei 2 nu se poate dezlipi de parinti, veti avea numai certuri pe tema aceasta. sotul vs. familia de origine? sotul este prioritatea

[Iubirea]

În prealabil postat de Jamaica

mare belea cand unul din cei 2 nu se poate dezlipi de parinti, veti avea numai certuri pe tema aceasta. sotul vs. familia de origine? sotul este prioritatea

Daca nu ai fi citit printre randuri ai fi observat ca in acest caz nu este vorba ca nu se poate dezlipi de familie si parinti...din contra.
Heaven bine a precizat mai sus ca este vorba de un caz patologic si in aceasta situatie indicat este sa se ia o atitudine concreta din partea sotiei care sa fixeze viitorul din acest punct de vedere...daca nu, se intrevede o viata zbuciumata si terorizata....inca una in Romania.

Pt initiatoarea topicului: cat timp ati stat impreuna inainte sa va casatoriti? Ce comportament avea el fata de familie, ca presupun ca si atunci ii vizitati? el are parinti, frati...rude in general...ii viziteaza? Cam ce tip comportamental are el: melancolic, coleric...este mai inchis in el...are prieteni, cum se manifesta in prezenta lor?
Sa stii ca toate astea sunt importante de luat in seama si inca multe altele pentru a avea o familie reusita.

[I.Calin]

În prealabil postat de Iubirea

Daca nu ai fi citit printre randuri ai fi observat ca in acest caz nu este vorba ca nu se poate dezlipi de familie si parinti...din contra.
Heaven bine a precizat mai sus ca este vorba de un caz patologic si in aceasta situatie indicat este sa se ia o atitudine concreta din partea sotiei care sa fixeze viitorul din acest punct de vedere...daca nu, se intrevede o viata zbuciumata si terorizata....inca una in Romania.

Din cele câteva rânduri postate de irinelu, nu cred că se poate desprinde concluzia că ar fi vorba de un caz patologic, chiar și pentru un psiholog cu experiență. Datele sunt insuficiente.
Se desprinde, eventual, o altă concluzie: cei doi nu erau pregătiți pentru căsătorie. Pentru ei contează foarte mult ceea ce spun ceilalți:
- pentru ea, mai ales, părinții, soțul, pe locul doi;
- pentru el, însă, contează atitudinea soției privind dorința acesteia de a se vedea cu părinții.

Ea ar trebui să-și rezolve cordonul ombilical, iar el, atitudinea refractară față de dorințele soției și să accepte că și ea gândește, are preferințe și opinii proprii, chiar dacă uneori sunt departe de a fi cele mai potrivite, dpsv.

"o viata zbuciumata si terorizata". Nu ar fi nici o astfel de viață dacă fetele nu ar fi atrase în tinerețe de toți zbuciumații și teroriștii. Nu ăștia sunt ăia cool prin școli? Nu ăștia fac impresie și toate sunt "pe spate" după ei? Care fete (băieți) agrează "tocilarii" (tocilarele)? (Cred că ați înțeles ce vreau să spun...)

În prealabil postat de Iubirea

Pt initiatoarea topicului: cat timp ati stat impreuna inainte sa va casatoriti? Ce comportament avea el fata de familie, ca presupun ca si atunci ii vizitati? el are parinti, frati...rude in general...ii viziteaza? Cam ce tip comportamental are el: melancolic, coleric...este mai inchis in el...are prieteni, cum se manifesta in prezenta lor?
Sa stii ca toate astea sunt importante de luat in seama si inca multe altele pentru a avea o familie reusita.

Pentru inițiatoarea topicului: cât timp n-ați stat împreună înainte să vă căsătoriți? Ce comportament avea față de tine? Care era reacția lui la ce făceai și simțeai tu? Relațiile sale cu prietenii lui nu sunt problema ta, așa cum relațiile tale cu prietenele tale nu sunt problema lui. Comportamentul său cu ceilalți nu te privește pe tine dacă vrei să ai o familie reușită.