De ce suntem singuri?

[emiliabirgau]

În zilele acestea, când aud cuvintele ,,singur'' şi singuratate'', mă regăsesc, din păcate.Deşi în jurul meu am oameni care mă iubesc, în felul lor, deşi sunt sigură numai când ajung în camera mea...eu care altădată spuneam că mă simt bine aşa, acum mă apasă foarte mult. Abia acum la 30 de ani, mă simt mai singură ca niciodată şi mă doare că aş putea face atâtea lucruri, dar fac prea puţin.Singura mângâiere e prezenţa lui Dumnezeu, El mă ajută si-mi arată de multe ori că singura dragoste care contează este ,,dragostea care niciodată nu cade'', dragostea lui Dumnezeu.Ştiu că mă simt singură pt. că nu mă pot resemna în faţa singurătăţii, dacă aş accepta viaţa aşa cum e n-aş mai suferi, dar nu sunt decât un om plin de slăbiciuni.Mă rog doar să nu mă lase Dumnezeu niciodată să-l părăsesc, pt. că ştiu că mă iubeşte.